 PICTURILE FURATE, ZIUA NENOROCIRII
• proprietara valoroaselor opere de artã, recuperate din mîinile hotilor, a povestit cîte ceva din trauma prin care a trecut • „Nu avem cuvinte sã le multumim politistilor nemteni pentru modul cum au actionat“, sînt felicitãrile adresate oamenilor legii • pe 1 decembrie, la propunerea prefectului Archip, picturile vor fi expuse la Muzeul de Istorie • Povestea celor nouã tablouri si a altor cîtorva bunuri extrem de valoroase, care au fost furate din vila Stoiciu de pe strada Stefan cel Mare din Piatra Neamt, în luna mai, nu se încheie odatã cu recuperarea lor. ÃŽn sufletul proprietarei rãmîne trauma prin care a trecut ore în sir, timp în care a stat cu hotul lîngã ea. Ea i-a arãtat care sînt cele mai valoroase picturi din casã si apoi a fost lãsatã legatã de mîini si de picioare. Povestea este incredibilã si pare imposibil de suportat de o femeie de peste 70 de ani, si totusi ea s-a întîmplat. Cu lacrimi în ochi încã, pensionara a povestit cîteva frînturi din tragedia prin care a trecut, dupã ce în urmã cu mai multi ani si-a pierdut fiul, trãsnit de un fulger, si sotul, alãturi de care a adunat o avere colosalã, prin operele de artã pe care le are în casã.
„Acum, la cum mi-am securizat casa, numai dacã îsi dã drumul din elicopter mai poate intra un hot“
„Fiecare are pasiunea lui în viatã. Mie mi-a plãcut frumosul. Pe lîngã unele tablouri cu semnãtura cîtorva pictori celebri, pe care le-am mostenit, am mai si achizitionat. Si într-o zi m-am trezit cã vine un nenorocit care distruge tot. Cu ce l-am deranjat eu? Dacã l-as vedea acum în fata ochilor, i-as zice: «Mãi bãiete, ce treabã ai tu cu casa mea? Cum sã intri peste mine, sã mã nenorocesti, sã-mi iei ce e la meu?» Am ajuns în ziua în care ceea ce îti apartine nu poate fi al tãu de rãul altora!“. Apoi, cu ochii scãldati în lacrimi, a povestit cîteva secvente pe care bãtrîna nu le poate uita: „A fost îngrozitor. E greu sã povestesc. A trebuit sã fac ce mi-a zis hotul, ca sã îmi apãr cît de cît ce aveam în casã. A intrat peste mine cu un singur scop - sã ia tablourile semnate de Tonitza si Grigorescu. Nici nu stia care sînt. I le-am arãtat eu... Doamne, i-am dat ziare în care le-a învelit! L-am ajutat efectiv sã le împacheteze!“. Bãtrînei îi tremurã mîinile si ne aratã degetul mare de la mîna stîngã, care a durut-o aproape jumãtate de an, pentru cã a fost strîns legatã. Hotul a imobilizat-o legîndu-i picioarele cu o atã, iar la mîini a legat-o cu o fatã de masã. Apoi îsi face curaj si adaugã: „Acum, la cum mi-am securizat casa, numai dacã îsi dã drumul din elicopter mai poate intra. Dar nu stiu cum ar iesi. Mi-am luat toate mãsurile de precautie sã nu mai calce nimeni nepoftit în casã. ÃŽmi pare rãu de vecina pe care a lovit-o hotul. Femeia a suferit desi era nevinovatã. Venea la mine în timp ce eram jefuitã. Si a cãzut victimã. Stiti, cît timp n-am avut tablourile, pentru cã le luase hotul, nu am sters praful de pe ramele lãsate goale. Nu îndrãzneam sã intru în acea camerã, sã mã uit pe pereti. Dar în sufletul meu simteam cã se va face cîndva dreptate“.
Si a venit ziua dreptãtii
La aproape jumãtate de an de la petrecerea celui mai spectaculos jaf din lumea artei nemtene, cazul a fost aproape în totalitate solutionat, peste 90% din prejudiciu fiind recuperat si predat proprietarei. „Eram prin curte, într-o zi, cînd m-a sunat fiica pe celular. Cum trebãluiam, am lãsat florile pe care le îngrijeam si am intrat la demisol, vorbind la telefon. Numai cã acolo nu prea am semnal si nu auzeam prea bine ce îmi spunea Lica (Vasilica Stoiciu, consultant artistic la Opera din Iasi). La un moment dat m-am asezat pe niste scãri, ceva mai sus de nivelul demisolului, si am auzit-o spunîndu-mi: «Mamã, vin la Piatra Neamt, cã au gãsit tablourile!». Nu mai simteam pãmîntul sub picioare. Simteam cã zbor... Ce zi minunatã a fost!“, a mai povestit bãtrîna. Apoi a preferat sã nu mai vorbeascã despre clipele cumplite pe care le-a trãit sub sechestrul tîlharului si nici despre momentele pe care i le-a dat „sã astepte sã treacã“, pînã sã sune la Politie si sã reclame jaful.
Ceasul de aur, o valoare luatã din ultimul costum al sotului
Miercuri, 16 noiembrie, prefectul de Neamt, Mihai Archip, le-a invitat pe Vasilica Stoiciu si pe mama sa la Prefecturã, unde împreunã cu inspectorul sef Paul Tablan au discutat pe seama subiectului - jaf si solutie la jaf. Cele douã pietrence au venit sã arate „bijuteria“ care le-a fost înapoiatã odatã cu rezolvarea cazului. Este vorba despre un ceas de aur, vechi de peste un secol si jumãtate, care are mare valoare sentimentalã. „Mama a pus ceasul la vesta unui costum de-al tatei. Ultimul costum pe care l-a purtat înainte de a se prãpãdi. Hotul cãuta bani prin buzunare si a gãsit ceasul. Un Omega, functional. Acesta si tablourile care ne-au fost înapoiate sînt averi pe care nu le putem estima. Nu avem cuvinte sã le multumim politistilor nemteni pentru modul cum au actionat pentru prinderea hotului. A fost un caz de exceptie. Pentru noi este extrem de emotionant si sîntem constiente de lumea în care trãim, de cît sîntem de vulnerabili, indiferent dacã avem sau nu ceva. Dar politistii nemteni s-au dovedit adevãrati profesionisti. Sînt oameni deosebiti, cu comportament exemplar, de foarte înaltã calitate prefesionalã si moralã. Mã bucur cã au înregistrat un succes, pentru cã este un cîstig si pentru institutie în sine. Acum, la propunerea domnului prefect, am acceptat sã organizãm o expozitie cu aceste lucrãri. E o colectie de familie, personalã, dar o vom împãrtãsi si iubitorilor de artã“, a declarat Vasilica Stoiciu, fiica proprietarei vilei în care s-a produs jaful.
„Este un început de spãlare a imaginii Politiei Neamt“
Seful Inspectoratului de Politie Judetean Neamt, comisarul sef Paul Tablan, a precizat, referindu-se la efortul celor care au lucrat în solutionarea cazului, cã meritã toate felicitãrile. „ÃŽi multumim domnului prefect pentru cã a avut ideea organizãrii expozitiei în cadrul cãreia vom arãta ce am recuperat, si cred cã meritã pe deplin felicitãri cei care au contribuit la solutionarea cazului. Este un început de spãlare a imaginii Politiei Neamt si am avut ocazia de a demonstra cã rolul nostru este sã fim aproape de cetãtean“, a spus seful IPJ, Paul Tablan. Prefectul Mihai Archip, s-a arãtat extrem de încîntat de faptul cã dupã o perioadã de reticentã fireascã a familiei Stoiciu de a vorbi si arãta tablourile, acum a acceptat ideea sa de a organiza o expozitie cu cele nouã lucrãri. „Vernisajul va avea loc pe 1 decembrie, probabil la prînz. Expozitia va fi deschisã la Muzeul de Istorie Piatra Neamt, în prezenta oamenilor de culturã din judet, a autoritãtilor, a iubitorilor de frumos. Felicit Politia Neamt pentru cã a reusit sã solutioneze acest caz deosebit si le felicit pe cele douã doamne Stoiciu pentru puterea de care dau dovadã“, a spus prefectul Archip.
Vila - muzeu de artã
Vila familei Stoiciu, din Piatra Neamt, este un adevãrat muzeu de artã. Cu pereti plini de picturi, aproape 200 la numãr, mobilã de valoare, vaze de pret ori statuete din fildes. Uriasa avere a fost adunatã împreunã cu sotul, un colectionar împãtimit, pe care l-a pierdut acum cîtiva ani. Venit dintr-o familie de negustori, Stoiciu Spiru a mostenit aproape jumãtate din tablouri. Colectia a fost continuatã de familia sa. Toate picturile de sute mii de euro, printre care tablouri semnate Grigorescu, Tonitza, Luchian, Bãncilã si Baba i-au rãmas în grija femeii în vîrstã de peste 70 de ani. ÃŽn luna mai, un hot, Marian Stavarache, un constãntean de 46 de ani, care si-a pregãtit dinainte terenul, a crezut cã dã lovitura vietii. Povestea familiei Stoiciu are si un alt capitol tragic. Fiul lor a murit trãsnit, cînd a împlinit 18 ani. La 7 ani dupã, în 1992, pãrintii au decis sã expunã întreaga colectie, în memoria lui. A fost prima si ultima orã cînd pînzele au fost scoase la „luminã“. Pînã pe 1 decembrie, cînd pietrenii vor avea ocazia de a se minuna de niste frumuseti fãrã de pret.
|
Autentificare
