Credite diktate de FMI?
• FMI a cerut modificarea Ordonantei 50, în favoarea bãncilor • dacã ordonanta creditelor ajunge înapoi în plen, alesii nemteni au de gînd sã tinã partea cetãtenilor • „Pozitia noastrã este clar în favoarea cetãtenilor, FMI poate sã zicã ce vrea, dar la el acasã“, spune senatorul Ioan Chelaru • „Ordonanta îsi face efectul din iunie si n-am auzit sã fi falimentat vreo bancã“, declarã si deputatul Ioan Munteanu • „Eu voi vota pentru rãmînerea ordonantei asa cum este pentru cã e prima datã cînd un guvern ia atitudine împotriva politicii discretionare a bãncilor“, sustine deputatul Mihaela Stoica • Ordonanta creditelor a reusit sã facã ce n-a mai fãcut nimeni si nimic pînã acum: sã-i uneascã pe parlamentarii nemteni în aceeasi luptã, în aceeasi tabãrã. De cînd FMI s-a pronuntat cu privire la ordonanta 50/2010, pledînd cauza institutiilor bancare mai degrabã decît a populatiei pline de datorii, a pornit o întreagã discutie si ochii tuturor s-au atintit asupra Parlamentului, locul în care ar trebui si probabil va fi modificat actul normativ. De aceastã datã însã alesii par a tine partea cetãteanului îndatorat. Indiferent de partidul din care fac parte. Asa stau lucrurile si cu alesii nemtenilor. Mai toti zic cã ordonanta e bunã asa cum e, mai ales cã nu dãuneazã bãncilor pe cît se plîng ele. Iar pozitia parlamentarilor e bine declaratã, în ciuda faptului cã se împotriveste intentiilor Fondului Monetar. Alesii n-au nici o retinere în a da cu tifla celor de la FMI. Social-democratul Ioan Chelaru spune cã FMI ar fi bine sã comande la el acasã. „Ordonanta e în prezent la comisia de buget-finante. Pozitia noastrã e net în favoarea cetãtenilor, nu a bãncilor. Sînt o serie de comisioane abuziv încasate, iar ordonanta echilibreazã un pic drepturile cetãtenilor cu ale bãncilor. Dacã Fondul Monetar vrea si vrea sã modificãm actul, sã vrea la el acasã, nu la noi. Dacã noi vom hotãrî sã nu avem coloanã vertebralã la noi acasã, atunci va fi strict pozitia Puterii. Noi, cei de la PSD, am spus deja cã acordurile trebuie revizuite, astfel încît sã nu fim subjugati de FMI. Noi nu ne schimbãm pozitia, tinem partea cetãtenilor“, a declarat senatorul nemtean. Deputatul independent Ioan Munteanu zice la fel: „Eu votez pentru ca ordonanta sã rãmînã în forma propusã de Autoritatea pentru Protectia Consumatorului, dacã are vreo valoare votul meu. Adicã asa cum e acum. Continutul ei este atît de discutat acum, de cînd cu FMI, dar haideti sã fim sinceri. Ea îsi face efectele din iunie si n-am auzit sã fi dat faliment vreo bancã din cauza asta. Mi-e teamã cã FMI vrea modificarea actului numai pentru cã, sã nu uitãm, are în spate bãnci mamã care îl sustin“. Nici parlamentarii Puterii nu iau partea Fondului. Sau a bãncilor. Mihaela Stoica, deputat PDL, zice cã era momentul ca bãncile sã fie puse la respect: Eu voi vota pentru ordonanta de urgentã în forma propusã de guvern, pentru cã este prima datã cînd un guvern ia atitudine împotriva politicii discretionare pe care o aplicã institutiile bancare. Si eu am credite la bãnci si stiu cum abordeazã acestea relatiile cu clientii, ce comisioane ascunse strecoarã prin contracte si în general cum functioneazã sistemul. Iar dacã guvernul a decis sã ia atitudine împotriva acestor practici, Fondul Monetar nu are de ce sã cearã altfel. ÃŽn orice caz, sustinerea mea va fi pentru actul normativ propus de Executiv“. FMI a pledat cauza bãncilor, cerînd stabilitate pentru sistemul bancar si dînd de înteles la un moment dat cã ar fi dispus sã opreascã transa de 870 de milioane de euro pe care ar trebui s-o dea României dacã bãncile nu primesc ce vor. Adicã modificarea OUG 50/2010, în sensul ca ea sã nu se aplice si creditelor în derulare, ci numai celor nou contractate.
Ce spune Ordonanta 50
Dupã ani de zile în care bãncile au acordat credite dupã formule pe care doar ele le stiau, a venit si un mic moment de glorie al celor cu împrumuturi. Pe 21 iunie 2010 a intrat în vigoare celebra Ordonantã 50/2010, care transpunea în legislatia autohtonã prevederi ale normelor europene. Aparent, clientul nu a mai fost vasalul bãncii, ci putea sã-si negocieze contractele cu creditorul si sã obtinã o dobîndã mai micã, al cãrei calcul trebuia sã se facã transparent. Timp de trei luni bãncile s-au gîndit ce e de fãcut si obligate de lege au chemat clientii la semnarea actelor aditionale la vechile contracte. ÃŽn principiu nimeni nu a cîstigat nimic pentru cã aceste institutii financiare, desi au calculat ratele si dobînzile în cel mai trasparent mod, nu au scãzut birurile. Unii si-au asumat contractele, asa cum erau, mai bune sau mai rele, altii nu au acceptat noile conditii, si s-au adresat Protectiei Consumatorului. Numai cã la mai bine de o lunã de la aglomeratiile create la bãnci, se pare cã toti împrumutatii vor face un nou drum la creditor, pentru un nou act aditional care ar putea sã-i dezavantajeze destul de mult. Asta deoarece negocierile cu FMI pentru obtinerea de cãtre stat a unui nou împrumut au intrat în impas tocmai pe ordonanta creditelor. Reprezentantii strãini, la rîndul lor si ei creditori, au considerat cã Ordonanta 50 a dezavantajat bãncile, pentru cã noile norme se aplicau spuneau ei retroactiv, desi legal erau contracte în derulare, îndreptãtile a fi modificate. Si pentru a ne da urmãtoarea transã de împrumut, au conditionat acest lucru de modificarea legii. ÃŽn urma amenintãrilor mai directe sau mai voalate de suspendare a acordului se pare cã am fost îngenuncheati, iar statul român a cedat. Ieri, 1 noiembrie 2010, s-a ajuns la un acord între cele douã pãrti, iar „urmãtoarea transã va fi eliberatã la mijlocul lunii decembrie, dacã vor fi implementate conditionalitãtile convenite“ dupã cum a declarat seful misiunii, Jeffrey Franks. Deocamdatã nu au fost date publicitãtii alte detalii dar de principiu probabil cã ordonanta creditelor va fi modificatã în favoarea bãncilor. ÃŽncã nu se stie ce înseamnã acest lucru si care vor fi consecintele, dar este foarte posibil ca bãncile sã ne cheme din nou, pentru a ne impune noi conditii, prin „bunãvointa“ FMI. Nu multi sînt cei care au învins sistemul bancar pe aceastã lege, dar actul normativ avea unele avantaje pentru clienti fiind eliminate o serie de comisioane, iar comisionul de rambursare anticipatã era zero la creditele cu dobîndã variabilã si cel mult 1% la cele cu dobîndã fixã. Unul din cele mai mari cîstiguri era dreptul de a refuza fãrã nici o justificare un contract în termen de 14 zile de la semnarea acestuia. Rãmîne de vãzut dacã legea se va modifica, în ce sens si cîtã presiune va pune sistemul bancar pe clientii cu credite în derulare. De mentionat este faptul cã autoritãtile române au considerat initial cã este anormal ca FMI sã vinã în tarã si sã sustinã pozitia bãncilor, iar ordonanta respectivã nu avea cum sã fie criteriu de care sã se tinã cont la acordarea unui nou împrumut.
|
Autentificare
