Un gest generos pentru sportivii români
Miercuri seara, în Sala Regina Maria a hotelului Hilton din Bucuresti, s-a petrecut o festivitate, pentru mine cel putin, neobisnuitã. O mare companie românescã, avînd titlul de sponsor, si-a anuntat premiile pe care le va oferi sportivilor victoriosi la Olimpiada ce va fi gãzduitã în China, la Beijing, în luna august a acestui an. Mai exact, fiecare sportiv dobînditor al unei medalii olimpice va fi recompensat cu sume consistente de generoasa firmã româneascã. Parcurg lista sporturilor si sumele înscrise în dreptul lor. Atletism, gimnasticã, tir, caiac-canoe, handbal si asa mai departe. Sumele înscrise sînt, cele mai multe, de 10.000 euro, dar sînt si premii, mai ales pentru sporturile cu mai multi participanti, de 45.000 euro sau 70.000 euro. Într-o lume dominatã de balamuc politic, de învrãjbiri peste învrãjbiri, mai are cineva timp pentru astfel de gesturi? A murit demult mecenatul literar. Lumea e dominatã de egoism. Scriitorii, uitati prin mansarde, mor unii dintre ei în anonimat, vãduviti de cititori, de admiratori, neglijati de uniunea de breaslã. Sportivii (cu exceptia fotbalistilor, care sînt nu numai fluierati, ci si recompensati cu iubirea publicului) trãiesc si ei drame greu de descris. Viata lor, consacratã exclusiv sportului pe care l-au ales si visului performantei, se consumã într-o trudã necontenitã. Cînd urcã pe podium trãiesc o emotie unicã. În urma ei rãmîn o medalie si o diplomã. Îi reîntîlnesti, pe acesti sportivi, dupã ce clipa de triumf s-a preschimbat în cenusã, consumîndu-si flacãra si mãretia, aproape anonimi pe strãzi, prost îmbrãcati, zgribuliti prin piete sau pilotînd o Dacie de acum 20 de ani. Iatã de ce m-a surprins plãcut si chiar m-a socat gestul grupului de firme NIRO, unul dintre marii investitori români din România. Aveam sã înteleg cã încã tînãrul patron Nicolae Dumitru nu este la primul gest de acest fel. Din cuvintele de salut rostite din partea firmei de directorul de imagine Ion Badea, de comentatorul sportiv Octavian Vintilã, dar si de Nadia Comãneci, în dublã calitate, de reprezentant al sponsorului, dar si al sportivilor, am retinut cã el însusi a practicat cîndva un sport, iar iubirea pentru sportivi e durabilã, nu un moft de o secundã.
Nu sînt comentator sportiv dar nu mi-a fost greu sã recunosc, în noianul de gazetari prezenti la festivitate, numeroase vedete ale sportului. Sportivi, dar si antrenori. Relaxat - Octavian Belu, situat de curînd în vîrful piramidei antrenorilor lumii. Modestã, ca întotdeauna, Gabi Szabo. Pierdute în multime, Laura Badea, Elisabeta Lipã. În fata microfonului unui post de radio, micul mare, Marian Drãgulescu. Undeva, în hol, comentatorii unui post de televiziune turuie verzi si uscate, intervin politicieni din diverse tabere, se înteapã, se împung, se înjurã. Unul care e la putere spune cã nu e la putere, iar altul care pretinde cã este în opozitie este atentionat cã are în mîini toate frîiele politice si economice. Mã întorc spre sportivii cãrora NIRO le oferã echivalentul în bani al medaliilor la care viseazã. Mã simt mai bine între ei. Intrãm, am intrat, într-un an electoral tulbure. Gesturi asemãnãtoare celui consumat în Sala Regina Maria vor fi tot mai putine. Iar dacã vor fi cine va avea timp sã le mãsoare caratele de noblete? END
|