Românii între zbucium, dramã si sperantã
La 27 martie/ 9 aprilie 1918, Sfatul Tãrii hotãra, la Chisinãu, unirea „pentru totdeauna“ a Basarabiei cu Tara Mamã. Regele Ferdinand I a declarat celor ce i-au prezentat hotãrîrea: „Ati venit la o mare durere sã aduceti o mare mîngîiere“. „Mîngîierea“ a avut darul sã întãreascã toatã suflarea româneascã si, la 1 Decembrie 1918, se împlinea visul de totdeauna al lor, de a se uni într-un stat unitar prin Hotãrîrea de la Alba. Mãreata faptã a românilor a stîrnit furia vechilor agresori, mai ales a Rusiei care, în 1922, va deveni Uniunea Sovieticã. ÃŽnhãitarea acesteia cu Germania hitleristã, la 29 august 1939, a dus la a doua rãpire a Basarabiei, din 1940, si apoi, în alte conditii, la cea de a treia, la 23 august 1944.
Speranta, bazatã pe amintirea unor fapte si evenimente de vitalã importantã ale trecutului, trebuie sã zguduie nedreapta indiferentã a Europei si a lumii fatã de dureroasa problemã a unitãtii lumii românesti, atît de necesarã unitãtii europene si mondializãrii.
Pentru marcarea acestui eveniment istoric, astãzi, 27 martie 2007, la ora 14, Casa de Culturã a Sindicatelor Piatra Neamt, Biblioteca Tehnicã, Grupul Cultural „Petrodava“ si Asociatia „Pro Basarabia si Bucovina“ organizeazã colocviul: „Aportul Basarabiei la cristalizarea, dezvoltarea si consolidarea românismului prin creatii culturale - stiinte, literaturã, arte teatru, învãtãmînt, ostãsie, viatã bisericeascã“.
Profesorul Traian Cicoare, sufletul acestor interesante întruniri dedicate istoriei si spiritului, a tinut sã precizeze intentiile generoase ale acestui colocviu: „ÃŽn acest colocviu ne vom strãdui sã dovedim adevãrul spuselor lui Eminescu: «... tocmai fiind pusi în contact cu rusii, românii erau mai mîndri de românitatea lor», ca si pe cele ale lui Ibrãileanu: «basarabenii reprezintã maximum de românism». Vom urmãri modul în care a fost pãstratã limba, «expresia sonorã a sufletului românesc», si ortodoxia româneascã, necontaminatã de cea ruseascã. ÃŽn acelasi timp, vom folosi acest prilej pentru a evoca chipuri spirituale basarabene care au ocupat înalte functii de episcopi, mitropoliti si stareti“.
|