 Sãnãtatea - între ciment, statisticã si autoritãti
Nota redactiei „Monitorul“: Acest articol a fost documentat si realizat de doi ziaristi de la sãptãmînalul „Cuvîntul“, ziar care apare în orasul Rezina, din Republica Moldova. Ratiunea de a-l publica în cotidianul nemtean este datã de faptul cã articolul va participa la un concurs organizat de Asociatia Presei Independente, care are sediul la Chisinãu. Unul din proiectele organizatiei, demarat anul trecut, vizeazã colaborarea transfrontalierã româno-moldoveneascã, în lupta pentru o informare liberã a cetãteanului, stiut fiind faptul cã, în republica de peste Prut, presa este tratatã de autoritãti diferentiat, ziarele independente si care nu sînt în gratiile Puterii fiind supuse la tot felul de sicane.
Sãtenii trãiec cu 4 ani mai mult decît orãsenii
Mai întîi, putinã statisticã. Potrivit Biroului National de Statisticã (BNS), în Republica Moldova, durata medie a vietii locuitorilor de la sate este mai mare cu aproximativ patru ani, fatã de cea a orãsenilor. În raportul respectiv, fãcut public la începutul lunii octombrie, BNS precizeazã cã bãrbatii din localitãtile rurale trãiesc, în medie, cu 3,7 ani mai mult decît cei din orase, iar femeile de la tarã - cu 3,4 ani mai mult decît cele din orase. În anul 2005, durata medie a vietii la bãrbati a fost de 63,9 ani, iar la femei - de 71,8 ani. Cel mai scãzut nivel al indicatorului duratei vietii s-a înregistrat în 1995, cînd a fost de 65,8 ani. Potrivit unui raport realizat anterior de cãtre BNS, la începutul anului 2006, în Moldova locuiau 475,2 mii persoane cu vîrsta de 60 ani si peste, ceea ce constituie a patra parte din populatie, iar peste 11% din numãrul cetãtenilor sînt persoane care au mai mult de 80 ani. Statul, confom Legii privind protectia mediului înconjurãtor, recunoaste dreptul tuturor persoanelor fizice la un mediu sãnãtos, în care scop asigurã, în conformitate cu legislatia în vigoare: accesul deplin, operativ si liber la informatiile privind starea mediului si starea sãnãtãtii populatiei, ca si dreptul la informare si consultare asupra proiectelor de amplasare si construire a obiectivelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere si amenajare a teritoriului, a localitãtilor urbane si rurale.
Autoritãtile atacã, cimentistii se apãrã
Multi locuitori din orasul Rezina (oras aflat la granita cu asa-zisa Republicã Transnistria - n.r. Monitorul), satele Ciorna, Mateuti si Popãuti considerã cã emisiile uzinei de ciment din Rezina afecteazã serios mediul si sãnãtatea populatiei din regiune; cã pe an ce trece tot mai multã lume suferã de boli ale aparatului respirator si tractului digestiv, moare de cancer, cauza principalã fiind una: praful si gazele uzinei de ciment. Conducãtorii raionului si ai Primãriei Rezina sînt de aceeasi pãrere, desi opereazã cu argumente de tipul „vedeti ce iese prin cosul uzinei“ sau „uitati-vã ce strat gros de praf acoperã totul în jur“. Administratia SA „Ciment“, la rîndul ei, sustine cã întreprinderea respectã întocmai normele în ce priveste cantitatea si calitatea emisiilor; cã în ultimii ani au fost investite milioane de lei în modernizarea utilajelor; cã impactul negativ al uzinei asupra mediului, dupã ce întreprinderea a fost privatizatã de Compania Lafarge, s-a redus considerabil si învinuirile în ce priveste sporirea morbiditãtii populatiei sînt nefondate. Acum doi ani, cînd relatile dintre administratia SA „Ciment“ si autoritãtile locale se înrãutãtise în mod deosebit, O. Crisu, ex-director activitãti la întreprindere, afirma deschis cã cineva rãspîndeste zvonuri referitor la impactul negativ al emisiilor uzinei asupra sãnãtãtii populatiei, avînd anumite interese. „Dacã am satisface poftele si ambitiile mereu crescînde ale cîtorva demnitari din Rezina“ - spunea O. Crisu - „n-ar exista nici un fel de probleme de ordin sanitar sau ecologic“.
La uzinele de ciment din România, si nu numai, sustinea O. Crisu, se folosesc, în calitate de combustibil de alternativã, cantitãti mari de deseuri industriale, întreprinderile lucreazã pe cãrbune si pãcurã si nimeni nu are pretentii în ce priveste starea ecologicã si sanitarã.
Statistica dã dreptate cimentistilor
Statistica medicalã oficialã din Republica Moldova, în fond, dã dreptate cimentistilor. Potrivit unei informatii prezentate de administratia Spitalului Raional Rezina, starea sãnãtãtii populatiei în satul Ciorna, spre exemplu, în ultimii cinci ani... s-a îmbunãtãtit. Dacã în anul 2000, aici fuseserã înregistrate 20 de cazuri de cancer, în 2005 au fost numai 13. Este în descrestere dinamica îmbolnãvirilor aparatului digestiv si celui cardiac. Iar incidenta morbiditãtii aparatului respirator, în 2005, a crescut fatã de 2001 doar cu 9 unitãti. La capitolul morbiditatea aparatului respirator, la Pãpãuti, în perioada datã, este atestatã o crestere de 11, la Rezina - de 4 procente, iar în Mateuti incidenta acestei maladii este în descrestere. Anuarul statistic editat de Ministerul Sãnãtãtii ne oferã o informatie si mai curioasã. Potrivit lucrãrii, nivelul mortalitãtii din cauza îmbolnãvirilor aparatului respirator, inclusiv pneumonii acute, la Rezina este mult mai jos decît la Orhei si Soldãnesti, unde, dupã cîte se stie, nu sînt uzine de ciment, dar nici alte întreprinderi de profil. O situatie similarã a fost atestatã si la compartimentul mortalitatea din cauza bolilor oncologice, ale aparatului digestiv, inclusiv ciroze hepatice. La Pãpãuti, potrivit datelor Oficiului Stare Civilã Rezina, numãrul deceselor, în anii 2000-2003, a fost cam la acelasi nivel, ca mai apoi sã se reducã aproape de douã ori. Dinamica deceselor este în descrestere, în ultimii ani, si în Rezina, Ciorna, Mateuti. Pe cînd în Lalova, localitate situatã departe de Rezina si Rîbnita, într-un loc deosebit de pitoresc pe malul Nistrului, dinamica morbiditãtii si a deceselor este în crestere. Conform unui raport al lui G. Drapac, medic sef-adjunct al Spitalui Central Rîbnita, prezentat Sovietului raional de deputati ai poporului, în 2005, morbiditatea de boli oncologice la Rîbnita era cea mai mare în regiunea transnistreanã, iar din anul 2001, pînã în 2004, a crescut cu circa 200 de unitãti. Incidenta de boli oncologice la Rîbnita la 100 mii de locuitori este aproape de douã ori mai mare decît media pe Republica Moldova. Iar în Rezina, conform statisticii, mortalitatea de tumori maligne la 100 mii de locuitori este de douã ori mai micã decît în Rîbnita. Rezina si Rîbnita sînt situate într-un teritoriu cu perimetrul de circa zece kilometri, adicã practic în acelas mediu.
Datele statistice nu reflecrã starea realã a morbiditãtii
Aici apare întrebarea: cine este mai aproape de adevãr - medicina si administratia SA „Ciment“, ori cei care sustin cã sãnãtatea populatiei din regiune degradeazã evident, cauza principalã fiind uzina de ciment? D-na Maria Florea, medicul-sef al Spitalului Raional Rezina, este de pãrerea cã industria din Rezina-Rîbnita, desigur, influenteazã negativ nivelul morbiditãtii si al mortalitãtii populatiei, precizînd, totodatã, cã nu poate afirma cu certitudine care uzinã si ce parte de vinã poartã. D-nii Petru Peru, directorul Centrului Medicilor de Familie, si Nicolae Bencheci, directorul Centrului de Medicinã Preventivã Rezina, au afirmat cã datele statistice nu reflectã starea realã a morbiditãtii din regiune. Potrivit acestora, în ultimii 10-15 ani, nimeni nu a fãcut investigatii serioase în acest domeniu, care sã cuprindã cel putin majoritatea populatiei din localitãtile situate în preajma uzinei si care pretind cã suferã din cauza acesteia. Statistica oficialã, spuneau acestia, depinde de asigurerea teritoriului cu cadre medicale, nivelul de înzestrare al institutiilor medicale, al dispensarizãrii populatiei etc. Dacã raionul Orhei este asigurat mai bine cu medici de familie decît Rezina, spunea d-na Florea, desigur acolo mai multã lume se va adresa la medici si tabloul morbiditãtii va fi mai real. Acelasi G. Drapac a recunoscut cã cifrele existente nu reflectã starea realã de lucruri din orasul Rîbnita, deoarece investigatiile cu privire la îmbolnãvirile de cancer cuprind mai putin de jumãtate din populatie.
Pentru a cunoaste situatia realã, au concretizat factorii de decizie din domeniul sãnãtãtii al raionului Rezina, este nevoie de niste investigatii complexe în localitãtile de referintã, dar acestea pot fi realizate doar cu participarea si sustinerea institutiilor de profil de rang republican. Si dacã asemenea studii nu se fac, desi avem în republicã institutiile respective, cum rãmîne cu dreptul cetãtenilor de a avea o informatie completã si veridicã privind starea mediului si a sãnãtãtii populatiei?
Specialistii sanitari si ecologistii vin cu alte argumente
ÃŽntr-un timp, Centrul National de Medicnã Preventivã refuza sã ofere presei orice informatie despre cantitatea si calitatea emisiilor uzinei de ciment din Rezina, motivînd cã informatia este confidentialã, deoarece analizele respective se fac la comanda SA „Ciment“. ÃŽncepînd cu 2004, situatia s-a schimbat. La solicitarea sãptãmînalului „Cuvîntul“, d-na Ana Volneanschi, medic sef-adjunct de stat al Republicii Moldova, ne-a relatat, utilizînd cifre concrete, cã Centrul National de Medicinã Preventivã efectueazã, anual, investigatii de laborator ale calitãtii aerului atmosferic, la hotarul cu satele Ciorna, Pãpãuti, Mateuti si orasul Rezina, în perioada în care uzina lucreazã si, practic, la nici una din substantele poluante nu au fost stabilite depãsiri considerabile de CMA (concentratii maxime admisibile). Si asta chiar în situatia în care, în timpul controlului din 2004, bunãoarã, din 73 surse de poluare, numai 34 erau dotate cu sisteme de purificare a aerului, dar care nu functionau permanent, ci doar 3-6 luni în an. D-na Volneaschi a precizat cã, în ultimii ani, s-a redus influenta negativã a uzinei de ciment din Rezina asupra conditiilor de trai ale populatiei din regiune, fapt conditionat de regimul sezonier de lucru al întreprinderii, dar si de modernizarea utilajelor. Potrivit datelor Centrului National de Medicinã Preventivã, emisiile anuale ale uzinei de ciment din Rezina se cifreazã la 500-600 tone de pulbere si gaze. ÃŽn aceeasi ordine de idei, în cadrul unei conferinte de presã, Hubert Pillet, director integrare la SA „Ciment“, informa jurnalistii cã, în 2005, la compartimentul protectia mediului, întreprinderea a investit 2 milioane 99 mii lei, de trei ori mai mult ca în 2001, iar în 2006, pentru instalarea unor filtre noi la statiile de monitorizare a aerului, în zona uzinei, au fost valorificate, deja, circa 5,5 milioane de lei.
Grigore Talpã, seful Inspectiei Ecologice Rezina, a fost si mai explicit. Potrivit acestuia, fabricii i s-a stabilit o cantitate limitã de substante solide admisibilã spre degajare, de 1.800 tone. ÃŽn realitate, degajãrile sînt mult mai mici, mai ales dupã ce în 2005-2006 au fost schimbate filtrele. Dl Talpã sustine cã dejectiile animale, apele reziduale si alte gunoaie menajere care au invadat rîpile, inclusiv Valea Ciornei si malul Nistrului, împrejurimile localitãtilor, sînt de zeci de ori mai periculoase pentru mediu si sãnãtatea oamenilor, decît pulberea de la uzina de ciment. Acesta a declarat cã, în urma unor calcule, orasul Rezina, satele Ciorna, Mateuti, Pãpãuti aruncã, anual, circa 75 mii tone de dejectii animale. Doar orasul Rezina varsã, zilnic, peste o mie tone de ape reziduale, cea mai mare parte din ele nimerind în Nistru, în apele freatice, polueazã solul si aerul. Aceste probleme le cunosc toti, de la primari, pînã la prim-ministru, inclusiv populatia. Dar nimic nu se întreprinde pentru a schimba lucrurile. „Actele întocmite de noi nu au, practic, nici un efect, deoarece sanctiunile stabilite de judecãtori, mai ales cînd vine vorba de demnitari sau conducãtori, sînt pur simbolice. Problemele noastre de sãnãtate anume de aici se trag, iar nu de la pulberea emanatã de uzina de ciment care, pînã a ajunge în mediu, este arsã la o temperaturã de 1.500-2.000 de grade. Noi avem mai mult praf de la transportul auto, din cauza drumurilor deteriorate, dar în acest caz n-avem pe cine învinui“, a remarcat dl Talpã.
În lipsa unor informatii corecte, apar suspiciunea si neîncrederea
ÃŽn timp ce medicina nu poate demonstra dreptatea, dar nici infirma acuzatiile populatiei si ale autoritãtilor, în adresa SA „Ciment“, administratia acesteia încearcã singurã sã-si slefuieascã imaginea si reputatia. ÃŽn ultimii doi ani, aici au încercat sã implementeze douã proiecte. Primul - utilizarea în calitate de combustibil de alternativã a deseurilor industriale si menajere - era menit sã salveze republica de o catastrofã ecologicã. Al doilea - reconstructia uzinei pentru a o trece de la gaze naturale la combustibil solid - vizeazã mai mult interesele întreprinderii, pãstrarea competitivitãtii cimentului pe piatã în legãturã cu majorãrile extensive ale pretului la gaze.
Si într-un caz, si în altul, administratia uzinei a respectat întocmai dreptul populatiei la informare si consultare asupra proiectelor pe care dorea sã le implementeze, efectele lor posibile în aspect ecologic si sanitar. Ideea cu utilizarea deseurilor în calitate de combustibil alternativ a fost stopatã chiar dupã primele testãri. Initial, specialistii Ministerului Ecologiei si Resurselor Naturale, participanti la testarea procesãrii, în calitate de combustibil, a cauciucurilor uzate au informat sãptãmînalul „Cuvîntul“ cã rezultatele sînt pozitive si administratia analizeazã posibilitãtile de achizitionare a deseurilor respective. Peste un timp, însã, Ministerul Ecologiei a suspendat realizarea proiectului, fãrã a informa opinia publicã despre cauzele concrete ale acestei decizii. Potrivit unor activisti din satul Ciorna, nemultumiti de atitudinea administratiei SA „Ciment“ fatã de localitatea lor, anume actiunile lor de protest împotriva utilizãrii deseurilor, au determinat ministerul sã stopeze implementarea proiectului. Apropo, cîtiva ani mai înainte, functionarii din acelasi minister, împreunã cu colegii lor de la Ministerul Agriculturii si Industriei Alimentare, Ministerul Apãrãrii se strãduiau sã convingã populatia si autoritãtile din Rezina cã în cuptorul uzinei de ciment pot fi incinerate, fãrã nici un pericol pentru mediu si sãnãtatea oamenilor, cele cîteva mii tone de pesticide inutilizabile si interzise. Lumea nu i-a crezut si Guvernul a fost nevoit sã modifice hotãrîrea în cauzã. Si în cazul cu pesticidele, si în cel cu deseurile, rezinenii nu s-au clarificat: intentiile Guvernului au fost gresite sau protestele au fost dure? Dar unde nu-i informatie si claritate, apar suspiciunile, lipseste încrederea...
În România, situatia este alta
Din discutiile cu specialistii de la SA „Ciment“, am aflat cã în alte tãri, inclusiv România, în industria cimentului se utilizeazã larg, în calitate de combustibil, cãrbunele si petcoxul, deseurile industriale si managere, fãrã a se încãlca standardele ecologice si sanitare care sînt mult mai dure decît cele din Republica Moldova. Ascultînd istoria despre divergentele dintre SA „Ciment“ Rezina, autoritãti si populatia din regiunea fabricii, N.Oprea, patronul firmei „Baiconur“ din Bicaz, judetul Neamt, un basarabean stabilit cu traiul si afacerea acolo acum zece ani, a remarcat cã, pînã la privatizarea uzinei de ciment din Bicaz de cãtre firma germanã Heidelbergcement, dar mai ales pînã în 1989, si acolo existau probleme. La redactia cotidianului „Monitoril de Neamt“, ce apare la Piatra Neamt, am aflat cã erau degajãri mari de praf si gaze. ÃŽncetul cu încetul, situatia s-a schimbat. Noii proprietari au modernizat întreprinderea în conformitate cu standardele germane si mondiale, fiind fãcute investitii majore în protectia mediului. Acum, nimeni nu se mai plînge cã ar fi afectat de activitatea uzinei. Prin intermediul unor panouri electronice, la Piatra Neamt, populatia este informatã permanent despre volumul si componenta emisiilor din atmosferã, iar organele sanitare si ecologice urmãresc respectarea strictã a normativelor. Uzina de ciment de la Medgidia, ca si cea din Rezina, face parte din grupul Lafarge. Desi produce anual circa 2 milioane de tone de ciment, de douã ori si ceva mai mult decît cea din Rezina, uzina din Medgidia este mult mai compactã. Combustibilul principal este cãrbunele si pãcura, alãturi de care, de cîtiva ani, se folosesc si cauciucuri, deseuri din plastic, reziduri petroliere, lacuri si vopsele etc. Uzina are autorizatie de a utiliza zece feluri de combustibili alternativi, responsabil de acest sector, de mai mult timp, fiind rezineanul Nicolae Cuzioc, care multi ani a lucrat la SA „Ciment“ Rezina.
Dumitru Moinescu, primarul orasului si ex-parlamentar PD, a remarcat cã bugetul orasului, în mare parte, se tine pe cele 600.000 de dolari care provin de la uzinã. Întreprinderea se aflã la 2 km de centrul orasului si are în vecinãtatea imediatã blocuri de locuit, institutii curative, trei grupuri scolare, dar populatia nu simte disconfort ecologic si sanitar din cauza ei.
Din discutiile cu specialistii uzinei, dar si cu inspectorii ecologici sau reprezentantii administratiei publice, am înteles cã Garda de Mediu stã în permanentã cu ochiul pe uzinã, fiind în drept sã ia cele mai drastice mãsuri, inclusiv stoparea activitãtii întrepinderii, dar pînã la aceasta încã nu s-a ajuns, deoarece toate sectoarele, începînd cu achizitionarea materiei prime si a deseurilor pentru incinerare si încheind cu serviciul de comercializare a productiei îsi respectã întocmai obligatiunile. „Pentru orice încãlcare a parametrilor ecologici si sanitari, la noi vinovatul plãteste si plãteste mult“, a accentuat Ion Trofin, directorul general Romcim-Medgidia. Domnia sa a mai adãugat cã, în anii urmãtori, volumul combustibilor alternativi va creste pînã la 10-15 la sutã din tot combustibilul utilizat; cã în ultimii ani, în modernizarea întreprinderii, inclusiv a echipamentului cu destinatie ecologicã, au fost investite milioane de euro. Dorind sã aflãm si alte opinii despre impactul uzinei asupra comunitãtii, am mers la Grupul Scolar Spiru Haret, situat gard în gard cu uzina, unde învatã peste 800 de copii. Lucrãtorii punctului medical al scolii ne-au spus cã nu au probeleme de ordin sanitar, activitatea întreprinderii fiind monitorizatã în permanentã de Sanepid si Garda de Mediu.
La redactia revistei „Glia dobrogeanã“ am cãutat publicatii despre starea sanitarã si ecologicã din teritoriu si impactul eventual al uzinei de ciment în domeniul dat. Colegii ne-au spus cã unica problemã legatã de activitatea întreprinderii, astãzi, este deteriorarea drumurilor de cãtre camioanele mari care carã ciment de aici. Dupã aceste discutii, membrii delegatiei din raionul Rezina -venitã la Medgidia sã ia cunostintã de modul în care sînt utilizate deseurile în calitate de combustibil, riscurile dar si avantajele întreprinderii si comunitãtii legate de acest proces - nu s-au mai mirat de faptul cã pe iarba, trandafirii si copacii din jur nu se vedea nici urmã de pulbere.
Important este nu ce faci, dar cum faci
Revenind de la Medgidia, Grigore Talpã, seful Inspectiei Ecologice raionale Rezina, spunea cã acolo s-a convins, încã o datã, cît de important este nu atît ce faci, dar cum faci. La Medgidia, institutiile statului, autoritãtile locale si producãtori îsi fac datoria punînd în prim plan interesul comun al tãrii si comunitãtii. „La noi, lucrurile diferã mult. Dupã ce uzina de ciment din Rezina a intrat în Compania Lafarge, am înaintat administratiei mai multe prescriptii. Realizarea unora, cum ar fi, bunãoarã, epurarea apelor reziduale, necesita sute de mii de lei. Dar, practic, toate au fost îndeplinite. ÃŽn acelasi timp, noi am întomit sute de acte cu privire la gunoaiele neautorizate, tãierile ilicite ale spatiilor verzi, inclusiv în zona uzinei de ciment, poluarea mediului, resurselor noastre de apã cu apele reziduale din Rezina si din alte localitãti, cãtre care au ajuns în judecatã si instantele republicane de resort, dar aproape nimic nu s-a schimbat“, a remarcat dl Talpã.
Concluziile sã le facã fiecare
Ajunsi la capitolul concluzii, trebuie sã constatãm urmãtoarele:
1.Autoritãtile locale si centrale, avînd în subordine institutiile de resort, ar putea clarifica fãrã prea mari eforturi care este situatia sanitarã ecologicã realã în zona uzinei de ciment din Rezina, dacã suferã populatia din teritoriu din cauza acesteia, ori nu, si dacã da, în ce mãsurã. Ar putea, dar preferã sã opereze cu notiuni aproximative.
2. Statistica medicalã de la noi nici pe departe nu reflectã starea realã de lucruri în domeniu, nu informeazã, ci mai degrabã dezinformeazã lumea.
3. Desi legislatia garanteazã tuturor cetãtenilor accesul deplin, operativ si liber la informatiile privind starea mediului si starea sãnãtãtii populatiei, dreptul la informare si consultare asupra proiectelor de amplasare si construire a obiectelor cu efecte negative asupra mediului, de refacere si amenajare a teritoriului, a localitãtilor urbane si rurale, la noi lumea deseori preferã sã fie amãgitã, manipulatã.
De ce? La aceastã întrebare, cel mai corect, credem, ar fi sã cãutati si sã gãsiti rãspuns dumneavoastrã, stimati cititori.
FOTO: Aspect din orasul Rezina (fotografie realizatã în februarie 2005)
|
Autentificare
