Am primit, pe adresa redacþiei, o scrisoare de-a dreptul anonimã, dar politicoasã, simpaticã, scurtã ºi sesizînd un aspect pe care ºi noi, locuitori ai cartierului Dãrmãneºti, îl auzim mereu, obligatoriu cu evlavie, pînã în Piaþa Agroalimentarã, la secþia brînzeturi. Este vorba despre moda bisericilor cu microfoane, staþii de amplificare ºi difuzoare exterioare. Iatã ce ne scrie cititoarea noastrã indignatã:
„Nu ºtiu dacã vã spune ceva un fel de slogan, care circula prin anii '50-'60: «Ne-a scãpat Dumnezeu de nemþi, tot el ne va scãpa ºi de ruºi» ºi, aº adãuga eu, poate ne va scãpa ºi de microfoanele puse la biserici. Religia, cel puþin atît cît ºtiu eu, e relaþia sufletului cu Dumnezeu. Atunci, lasã-mã sã vin la bisericã ori de cîte ori simt eu nevoia unei relaþii publice( pentru cã relaþia personalã ar trebui sã fie permanentã). A ajuns o pacoste sã locuieºti în preajma vreunei biserici, deoarece un glas autoritar ºi puternic - ce puternic! - cîntã ceva ininteligibil, dar perseverent. Nu e corect! Poate vreau sã dorm, poate vreau sã citesc sau sã cînt. Poate, pur ºi simplu, vreau sã stau la fereastrã ºi sã ascult un ciripit de pasãre. Nu se poate! Sînt bruiatã tot timpul (nu numai duminica) deosebit de supãrãtor, cu un bîzîit de þînþar pe care îl pot omorî pînã la urmã (ceea ce nu e valabil despre respectivul prelat). Dacã un vecin mã deranjeazã fonic, chem poliþia ºi îl punem la punct. Ce soluþie sugeraþi pentru cazul de faþã? Am rãmas cu teama ceauºistã cã cine ºtie ce poþi pãþi dacã nu eºti de acord cu masele (mai ales în acest domeniu deosebit de sensibil). De aceea, nu semnez, dar cazul e real, verificabil, insuportabil ºi, se pare, ireversibil. Dacã puteþi face ceva pentru a înceta zgomotul acesta, aþi fi extraordinari! Vã mulþumesc dacã aþi avut amabilitatea sã citiþi epistola“.
Vã mulþumim ºi noi, distinsã doamnã, ºi vã destãinuim cã ne dorim sã fim extraordinari, depunînd eforturi în acest sens, motiv pentru care am ºi reprodus integral scrisoarea dumneavoastrã. Despre starea de fapt relatatã, despre surprinzãtoarea agresivitate fonicã a unor preoþi ( fiindcã, nu-i aºa?, ei hotãrãsc montarea difuzoarelor ºi reglarea decibelilor care se revarsã peste sutele de cetãþeni nevinovaþi care au ghinionul sã locuiascã prin apropiere) nu putem spune decît cã domniile lor, preoþii cu pricina, sînt niºte narcisiºti, niºte funcþionari ai Domnului care-ºi doresc, din tot sufletul, mãcar o notorietate de cartier. Aºa cã, dau la maximum staþiile de amplificare, cu difuzoare atîrnate pe biserici, ca sã li se audã slujba ºi pe stradã, ºi în staþiile de microbuz, chiar ºi prin crîºmele tangente, unde vieþuiesc o groazã de pãcãtoºi. Dacã domniile lor considerã cã, în acest mod, dînd slujbã la tot cartierul, atrag enoriaºii, se înºealã cumplit. Da, cu o ciorbã a sãracului, cu un refugiu pentru amãrîþi, cu fapte creºtineºti tãcute, dar venite din credinþã, ar fi altceva, dar pe termen lung. Dar, aºa cum se abordeazã acum credinþa, împãrþitã pe cartiere, pe zone de interese, ei se dovedesc a fi cam grãbiþi. Cînd vezi construindu-se cîte o bisericã pe unde te-aºtepþi cel mai puþin, pe motiv real cã fiul lui... terminã Teologia ºi nu are parohie, nici nu-þi vine sã mai mori. Te costã prea mult, trebuie sã faci un împrumut la bancã pentru a putea plãti ºederea în capelã, slujba, coliva, locul de veci, trasul clopotelor º.a.m.d. Dar, distinsã doamnã, pentru a reveni la subiect, dacã ne cereþi un sfat, sîntem în mãsurã sã vi-l oferim: puneþi-vã termopane. Este ºi explicaþia pentru care, urmaºii mãtuºii Tamara ºi le-au pus acolo, în cãsuþa lor din Zambaccian: izolarea de exterior, de zgomot. Termopanele sînt izolatoare fonic. O altã variantã ar fi, stimatã doamnã, sã sunaþi la parohia respectivã sau la Patriarhie ºi sã întrebaþi cum este posibil ca sã vi se impunã sã-l ascultaþi, ca într-un coºmar, pe preotul X, prin geam ºi pereþi, la casa dumneavoastrã, în timp ce vã faceþi omleta sau ceaiul. O ultimã variantã este apelarea la banala Lege 161/1991, modificatã, care stipuleazã cã deranjarea liniºtii pubice se sancþioneazã cu amenzi cuprinse între ºi între. Cam acestea ar fi, din pãcate, sfaturile noastre. Totuºi, dacã insistãm, s-ar putea sã revenim la decenþã, bun simþ ºi civilizaþie. Cã de manele de tot felul, sîntem sãtui.
Adresa noastrã este scrisã pe frontispiciul ziarului, aºa cum a scris ºi doamna anonimã: Pentru ziarul Monitorul, str. Calistrat Hogaº, nr. 3, Piatra Neamþ. Dacã scrisoarea a ajuns aºa, înseamnã cã ajunge. Plus aceastã adresã de e-mail:
[email protected]. Dacã sînt adevãrate, pertinente ºi cu umor, vã publicãm opiniile, fãrã nici un fel de discuþie. ªi mai cãutãm ºi soluþii.
Autentificare
