Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2006
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 20 Martie 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Cãtunul lupilor

Cãtunul lupilor

• Brateºul Unguresc este locuit, iarna, de cel mult zece familii • fãrã luminã electricã, fãrã nici unul dintre beneficiile civilizaþiei, muntenii îºi duc viaþa dupã reguli rãmase din moºi-strãmoºi • „pe vremea lui Ceauºescu, eram mai mulþi în sat, acum, de bine ce se trãieºte, pleacã toþi“, spune un localnic din Brateºul Unguresc • în cãtunul aproape de cer, lupii urlã iarna sub geamurile caselor •

Brateºul Unguresc. Un cãtun locuit, în ciuda denumirii, în majoritate de români. Neelectrificat. ÃŽntins pe trei judeþe, dupã cum le place sã spunã localnicilor: Neamþ, Bacãu ºi Harghita. Administrativ, þine de comuna Tarcãu, judeþul Neamþ. „Eu stau pe terenul judeþului Harghita, dar cu inima sînt în Neamþ“, mustãceºte nea Nelu, un muntean care a coborît, din cãtunul aruncat în creierii munþilor, doar o singurã datã anul acesta. Iarna, în satul cu doar cîteva case bãtrîneºti, locuiesc cel mult zece familii.
Munteni cu mersul ºi vorba apãsate, pentru care viaþa se scurge dupã reguli stabilite din moºi-strãmoºi. Nimeni nu le-a schimbat ºi nici n-au gãsit motiv sã le schimbe. Animalele au nume ºi aproape fac parte din familie. „Doar n-o sã le strig «doamna vacã» sau «doamna oaie». Le-am pus nume“, a ºuguit tot nea Nelu. Acesta doarme cu puºca de vînãtoare la cãpãtîi. Lupii dau iama des în Brateºul Unguresc. ªi, în sãtucul din munþi, nu te ajutã nimeni dacã nu te ajuþi singur. De ce nu pleacã din sat muntenii pe care traiul greu n-a reuºit sã-i dezveþe sã zîmbeascã aproape la orice vorbã? De ce-ar pleca, se întreabã ei. Aici au trãit pãrinþii, bunicii ºi strãbunicii lor, aici s-au nãscut, aici au casã ºi pãmînt, ºi-au întemeiat familii ºi aºteaptã sã ajungã bunici. Deºi, dupã cum avea sã ne spunã una dintre cãlãuzele care ne-au dus pe îngustele drumuri de munte, pînã în cãtun, „acum cîþiva zeci de ani, trãiau mai în civilizaþie decît azi“. Atunci, era cale feratã; era chiar un magazin de unde puteai face cumpãrãturi. Acum, sînt doar cîteva case pe hornurile cãrora ies fuioare subþiri de fum. Altele sînt pãrãsite ºi zîmbesc ºtirb, cu ochiuri de geam sparte. Nici vorbã de magazin. Nici vorbã de cale feratã. Iar ce se mai întîmplã prin þarã aflã ascultînd, aproape cu evlavie, seara, un radio cu baterii.

Drum pavat cu intenþii bune: A.F. Cinstitu'
Am pornit spre Brateºul Unguresc într-o dimineaþã rece de martie. Cãlãuze ne-au fost primarul de Tarcãu, Iulian Gãinã, vicele ºi ºeful de post Tãrîþã. „O sã mergem cale de vreo 20-30 de kilometri. Sper ca drumul sã fie bun“, ne-a spus primarul de Tarcãu, în timp ce încãrca în maºinã niºte saci cu fãinã ºi tãrîþe pentru cei din Brateº. „Ei coboarã mai rar, mai ales acum, iarna, ºi-i mai ajut cum pot ºi eu“. Drumul a trecut mai întîi prin Brateº. O scurtã oprire la un magazin mixt. „Iau niºte pîine sã le duc, cã, la ei, mai greu cu pîinea“, a explicat primarul. Dacia Papuc s-a pus din nou în miºcare. ÃŽn Brateº, casele bãtrîneºti alterneazã cu vile impunãtoare, construite recent. Intrãm în pãdure, dupã ce lãsãm în urmã cîteva zeci de case de vacanþã. „Sînt mulþi oameni importanþi care ºi-au fãcut cãsuþe aici. E frumos, aer curat“, spune unul dintre însoþitori. Sînt ºi investitori ºugubeþi. Unul dintre ei ºi-a denumit firma „AF Cinstitu“.
Un viraj la dreapta, ºi luãm drumul de munte în piept. Pe drum ne intersectãm cu cîteva tafuri încãrcate cu buºteni. O scurtã oprire, ºi ºeful de post verificã actele. „ÃŽn regulã, drum bun“. Pe mãsurã ce urcãm în munte, pare cã mergem pe sticlã. Lîngã un podeþ, o cruce. Un tînãr a murit aici, dupã ce s-a rãsturnat peste el un TAF. Primarul îºi aminteºte cã a copilãrit cu dînsul. A uitat sã ia cu el o lumînare. ÃŽi pare rãu.

Mãnãstirea cu patru cãlugãri ºi trei morminte
Cu doar cîþiva kilometri înainte de a ajunge la Brateºul Unguresc, ne oprim la Mãnãstirea Sfîntul Ilie. Aici vieþuiesc patru cãlugãri ºi un pictor de icoane din Galaþi. Cînd am ajuns noi, stareþul ºi doi cãlugãri erau plecaþi la Mãnãstirea Bistriþa. Chiliile, în numãr de zece, ºi biserica mãnãstirii rãmãseserã în grija unui cãlugãr în vîrstã de 61 de ani, Vasile Baciu, ºi a pictorului Ioan Pietreanu, venit în munþii Tarcãului, tocmai din Galaþi. ÃŽn biserica micã e îngrozitor de frig. Sfinþii privesc sever la vizitatorii neaºteptaþi. Lîngã bisericã, un fel de monument, de fapt o cruce, pe braþele cãreia erau prinse, fãcute din lemn, un ciocan ºi un cleºte. La baza crucii - un craniu, fãcut tot din lemn. Simbolurile ne-au fost desluºite de cãlugãrul de 61 de ani: „E vorba despre rãstignirea lui Iisus Hristos. Are ºi suliþa cu care a fost împus în coastã ºi buretele din care i s-a dat sã bea oþet. Apoi, ciocanul cu care i-au fost bãtute cuiele ºi cleºtele cu care i-au fost scoase. Capul de mort, de jos, simbolizeazã moartea Mîntuitorului“.
Chilia pictorului reuºeºte, cumva, în ciuda austeritãþii ºi a frigului, sã fie caldã, primitoare. Pe masa de lucru, o icoanã a lui Iisus. „Stau aici pentru cã este mai multã liniºte. Am familie în Galaþi ºi merg acasã cam o datã la douã luni“, se justificã, parcã, pictorul Ioan Pietreanu, pentru cã l-am gãsit în aºa pustietate.
ÃŽn curte, cimitirul mãnãstirii. Doar trei morminte: al celui care a donat pãmîntul pe care a fost ridicat lãcaºul de cult, al unui cãlugãr ºi al unui sãtean din Brateºul Unguresc. Am plecat, în minte rãsunîndu-ne rãspunsul dat de fratele Baciu la întrebarea dacã nu se tem de hoþi: „Nu vin ei oamenii la slujbã, d'apoi la furat“.

Muntenii
Cerul plumburiu, norii uniþi cu vîrfurile munþilor. Pe creste, zãpadã viscolitã. Intrãm în Brateºul Unguresc brusc, dupã o cotiturã a drumului. Cîteva case vechi, din lemn. Grajduri tot din lemn. Grãmezi de lemne de foc. Trecem o punte îngustã, din cîþiva buºteni, pentru a ajunge acasã la Petru Turnea. Muntele ºi pãdurea par cã se prãbuºesc peste cãsuþa din lemn. Fãcutã de tatãl lui Turnea, în urmã cu 40 de ani. Lîngã casã, o fîntînã cu cumpãnã ºi un ºopron plin de unelte, pe care nu te-ai mai aºtepta sã le vezi decît la Muzeul Satului.
„Viaþa e grea aici, la noi. Tare grea. Creºtem animale. Muncã multã. Pe vremea lui Ceauºescu, eram mai mulþi în sat, acum, de bine ce se trãieºte, pleacã toþi“, sintetizeazã nea Petru.

Secuii, autonomia ºi nepotul lui Gheorghiu Dej
În casã, pe o masã lîngã fereastrã, o lampã ne aduce aminte cã aici nu a ajuns curentul electric. Sîntem în martie 2006, la un an de Uniunea Europeanã. Om gospodar, deºi trãieºte în creierii munþilor singur, familia sa avînd casã în Bicazu Ardelean, Petru Turnea ne îmbie cu o cafea. În soba bãtrîneascã, focul arde vesel. Pe plitã, un ceaun mare. Douã laviþe de-a lungul unui perete. Un tablou vechi, ca în casa bunicilor. În ramã, poze ale gospodarului împreunã cu soþia ºi copiii, trei la numãr, toþi bãieþi, de care este foarte mîndru.
ªtirile le aude la un aparat cu baterii. ªtie ce se întîmplã în þarã, a auzit ºi cã secuii vor autonomie. ªi are o soluþie simplã: „La secuii aºtia aºa le-ar trebui fãcut, cum am auzit cã ar fi spus nepotul lui Gheorghiu Dej: sã le facã regiunea lor autonomã. Dar sã iasã afarã cu vizã, sã vedem ce or face. Doar ei sînt în centru, înconjuraþi de români. Cînd or vrea sã iasã, ori sã intre, sã le ia cîte 600 de euro“.

Festin cu cocoº în unt ºi vin „de brad“
Urmãtoarea oprire e la Ion Crãciun, nea Nelu, cum îi zic toþi munteanului îndesat, cu ochii albaºtri, jucãuºi nevoie mare. O faþã rotundã, cu o musteaþã bogatã, „pe oalã“. Se uitã direct în ochii tãi ºi îþi strînge mîna cu putere. Vorbeºte munteneºte, cu o voce care te scoate din cãmãruþa în care ne-a invitat. Cu el mai stau soþia ºi mezina familiei, o zgîtie de ºapte aniºori. Femeia e trimisã sã pregãteascã de mîncare pentru oaspeþi. „Pe oamenii care vin de pe drum sã-i pui întîi la masã“, ne învaþã Nea Nelu ºi toarnã în pahare niºte palincã aprigã: „Hai luaþi, ca sã ne împãcãm“, tunã cu vocea sa groasã ºi-ºi încreþeºte toatã faþa, într-un hohot de rîs sãnãtos. Noroc ºi sãnãtate, a venit vremea poveºtilor. ÃŽn timpul ãsta, soþia a fugit la bucãtãrie. Curioºi, am urmat-o. Pe soba cu plitã, încinsã de un foc straºnic, apare ca, prin minune, un ceaun mare, în care e pusã la fiert mãmãliga. ÃŽntr-o altã oalã, un cocoº mãrunþãlit fierbe în unt. Mirosul îþi sapã o gaurã în stomac. Pe o farfurie sînt cîþiva bulgãri mari de caº galben ca lumînarea. ÃŽntr-un alt ceaun, fierb cîþiva cartofi tãiaþi cuburi, înãbuºiþi. Nea Nelu, între douã poveºti, dã o fugã în beci, ocolind în curte un cuptior din lut. Se întoarce cu o putinicã plinã ochi cu murãturi. Gogoºari ºi conopidã. Mai are ºi o butelcã de vin „de brad“. Una dintre cãlãuze ne dumireºte: e vin din struguri aduºi din jos, da' banii cu care au fost cumpãraþi au provenit, o parte, ºi din vînzarea unor scînduri de brad. Sau, dacã nu-i aºa, aºa e vorba din bunici. Bun vinul de brad, merge uns cu cocoºul care ºi-a dat duhul în unt, peste care ai pus niscaiva caº, iar în tigaia unde a fiert lighioaia întingi cu bucãþi mari de mãmãligã tãiatã cu aþa. „Mare calic ãla de-o inventat furculiþa. Eu nu mã poci sãtura dacã nu apuc cu mîna. Luaþi, nu vã sfiiþi“, ºuguie nea Nelu. De parcã mai e nevoie de îndemn.

Cu lupii la geam ºi puºca la cap
Poveºtile au început de la primul pahar de pãlincã. Hîtru, nea Nelu ne-a spus, mai întîi, cum de-a rãmas el în Brateºul Unguresc. Cã doar armata a fãcut-o la Constanþa: „Plîngea o machidoneancã în garã, cînd am terminat armata. Eu i-am zîs: «Las' cã-mi iau livretul ºi m-oi întoarce». Da' m-am mai întors!? Aici am rãmas, aici mi-am fãcut familie, aici am pãmînt ºi casã“. Deasupra patului, într-un cui, atîrnatã o puºcã de vînãtoare. Explicaþia nu se lasã aºteptatã. „Aici, la noi, dau lupii. Deunãzi, mi-o luat o juncã. Da' ce, am apucat sã iau puºca? Cu un bãþ am ieºit la el. Pînã la urmã, a lãsat-o. Altãdatã mi-a luat o oaie. Era un lup bãtrîn, fãrã colþi, cã nu era decît oleacã zgrîpþuitã la gît, cînd a lãsat-o“. Poveºtile curg în cãmãruþa cu icoane pe pereþi ºi puºca deasupra patului. Mîncarea toarnã plumb în picioare, iar vinul îndeamnã la alte istorisiri.

Revelion cu „puºcãturi“ ºi ºampanie rãmasã nedesfãcutã
Ultimul revelion nea Nelu l-a fãcut în grajd. „Poi dacã atunci i-o venit sorocu' la o vacã. Toatã noaptea am stat în grajd lîngã ea. Taman de Revelion ºi-o gãsit. Doar am vrut sã cobor, numa' c-am vãzut cã se pregãteºte. Mi-am zis, sã vezi cã fatã chiar de Revelion. I-am dat liber lui baiatã-meu Florin sã coboare, ºi eu cu fimeia am rãmas. Am luat o sticlã de ºampanie, da' ce, am apucat sã o desfac? Uite-o acolo. Tãtã noaptea am stat în grajd. Da' ce-or pocnit aia de la Dãmuc. S-a auzit peste vãi. Am ieºit ºi eu ºi am puºcat de cîteva ori, apoi m-am întors în grajd“, îºi aminteºte mustãcind a rîs nea Nelu. O altã juncã l-a þinut tot o noapte treaz. A fãtat pentru prima oarã ºi viþelul mai era ºi întors. Povestiri de om învãþat cu viaþa grea, pentru care animalele fac aproape parte din familie. Au nume: Pãdureana, Mîndruþa, Florica, Rîndunica, Viraga, Chitroºca. Nea Nelu creºte animale, cã aºa a prins din moºi-strãmoºi. Cu laptele nu prea are ce face, cã nu vine nimeni sã-l ia. O parte îl dã la porci. De aia ºi fierbe tot în unt. „Uleiul costã bani ºi pe ãºtia de unde sã-i iei? Unt avem din belºug ºi fierbem în el“. Dupã o zi de muncã, obiºnuieºte sã scoatã o sticlã de vin din beci ºi sã mai stea la un pahar cu bãiatul mai mare, Florin. Acum e plecat, cã i-a venit sorocul sã plece în armatã. Cine ºtie dacã o mai reveni în Brateºul Unguresc.

Coborîrea
Ne-am rupt cu greu din cãmãruþa încãlzitã a lui nea Nelu. I-am mulþumit frumos de gãzduire. Am început sã „coborîm“, cum zic muntenii drumului spre Tarcãu. Reveneam la civilizaþie, telefoanele mobile aveau din nou semnal. Mesaje cu apeluri pierdute, cît fuseserãm rupþi de lume. Au reapãrut stîlpii de energie electricã. Am trecut din nou pe lîngã firma lui AF Cinstitu. Apoi, la ºosea. Imagini familiare, cu atît mai ºterse. Vii rãmãseserã în gînd cãsuþele mãrunte, dar primitoare, culmile munþilor îngemãnate cu cerul plumburiu ºi chipurile muntenilor. ÃŽn urechi rãsunau, încã, vocile puternice ºi calde. Oamenii din Brateºul Unguresc, satul neelectrificat din trei judeþe. O altã lume sau o lume de demult apusã.
Am încercat sã mi-l imaginez pe nea Nelu în mijlocul oraºului, înghesuit într-o cutie de chibrituri, într-un bloc cu 10 etaje. Fãrã animale, fãrã puºcã la capãtul patului, fãrã lupii care urlã sub geam. Imposibil. Nea Nelu, nea Turnea, nea Gheorghe a lui Eti sînt ai Brateºului Unguresc. Au inimã în acel loc. Noi putem merge oricînd acolo. Ca musafiri. Vor deschide larg uºa, ne vor pune la masã, ne vor ospãta din bucatele lor, ne vor omeni cu un pahar la gura sobei. ªi vor pune alãturi, ca pe o bucatã caldã de pîine, omenia lor. Viaþa lor. Mai simplã, mai seninã ºi mai apropiatã de cer ca a noastrã.

Articol afisat de 4733 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Cezar FILIP)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Ad�ugat de cicero la data 20.03.2006 18:45
Treziti-va,oameni buni!
Pietreni,intre materiale despre sinucideri,reportaje(f.bun cel de azi)chiar nu vedeti cum este distrus orasul?Azi,niste nemernici, la comanda altora au taiat copacii din centru si distrugerea continua. Sa taiem bine in centru orasului.Totul pentru clientela politica, pentru profit.Nici ceausecu nu a avut curajul asta.Da parca atunci oamenii mai indrazneau sa protesteze...la partid!Acum, partidul e doar cilanul
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Regionale Stiri Regionale
Stiri Economie Stiri Economie
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Eveniment cultural Stiri Eveniment cultural
Stiri Opinii Stiri Opinii
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective