 Noul stareþ al Mãnãstirii Bistriþa, înscãunat de mitropolitul Daniel
• arhimandritul Ciprian Zaharia a ieºit la pensie • locul sãu a fost luat de stareþul Toderiþã Petru Pavel • acesta a preluat în 2004 ºi funcþia de exarh al mãnãstirilor din Neamþ • credincioºii sînt aºteptaþi duminicã la înscãunarea noului stareþ, care va fi realizatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei • Noul stareþ al Mãnãstirii Bistriþa, arhimandritul Toderiþã Petru Pavel, va fi înscãunat, duminicã, 20 noiembrie, de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei. Fostul stareþ, arhimandritul Ciprian Zaharia, s-a pensionat începînd cu data de 11 noiembrie, dupã ce a pãstorit, vreme de 26 de ani, obºtea de la mãnãstirea aflatã la opt kilometri de Piatra Neamþ. Succesorul sãu are 33 de ani, a fost vieþuitor la Mãnãstirea Bistriþa ºi apoi stareþ la Mãnãstirea Dumbrãvele. De menþionat cã de la 1 august 2004, arhimandritul Toderiþã Petru Pavel a preluat de la Ciprian Zaharia ºi funcþia de exarh (inspector n.r.) al mãnãstirilor din Neamþ. „Sînt onorat de încrederea ce mi s-a acordat prin investirea în aceastã funcþie, care presupune o mare datorie faþã de bisericã, obºte ºi închinãtorii Mãnãstirii Bistriþa. Este un lãcaº de cult cu o tradiþie de 600 de ani, ctitorie a patru mari voievozi muºatini, încãrcatã de istorie ºi bogatã trãire duhovniceascã. Voi continua truda arhimandritului Ciprian Zaharia, care timp de 26 de ani a condus acest aºezãmînt. Este o cinste în plus pentru mine faptul cã sînt fiu duhovnicesc al acestei mãnãstiri ºi al pãrintelui Ciprian Zaharia ºi cã am crescut la «umbra» marilor duhovnici care s-au nevoit aici, printre care aº aminti pe pãrintele Iustin Pîrvu, pãrintele Ioanichie Bãlan, precum ºi vrednicii de pomenire arhimandrit Martinian Conuþ ºi protosinghel Hrisostom Asavei, ºi mulþi alþii. Aflîndu-ne în plinã activitate duhovniceascã pe care o presupune Postul Naºterii Domnului Nostru Iisus Hristos, doresc tuturor credincioºilor rod bogat pe ogorul sufletului, duhovniceºti bucurii ºi în ieslea sufletului fiecãruia sã se sãlãºluiascã bucuria naºterii Pruncului Iisus“, a declarat stareþul Toderiþã Petru Pavel. Credincioºii nemþeni sînt aºteptaþi duminicã, 20 noiembrie, la Sfînta Liturghie, dupã care va urma slujba de înscãunare a noului stareþ, oficiatã de IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei ºi Bucovinei. Au fost invitaþi stareþii mãnãstirilor din Neamþ ºi din judeþele vecine, profesori de la Facultatea de Teologie din Iaºi (stareþul Toderiþã Petru Pavel fiind absolvent al acestei instituþii de învãþãmînt), precum ºi oficialitãþile judeþului. Va urma o agapã frãþeascã la care sînt invitaþi toþi pelerinii care vor trece pragul Mãnãstirii Bistriþa.
File de istorie încãrcate de credinþã
Mãnãstirea Bistriþa, una dintre cele mai importante ctitorii muºatine, se gãseºte la 7 kilometri vest de oraºul Piatra Neamþ.
Primul ctitor al acestei mãnãstiri este considerat, dupã tradiþie, voievodul Petru I Muºat al Moldovei (1375-1391), care a ridicat aici un schit din lemn. ÃŽnsã adevãratul ctitor al Mãnãstirii Bistriþa este voievodul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care, în anul 1400, începe zidirea unei biserici impunãtoare din piatrã, finalizatã ºi sfinþitã în 1402, în locul vechii biserici din lemn. Aceastã bisericã cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“ a fost aleasã de Alexandru cel Bun ca necropolã pentru el ºi familia sa.
Prima atestare documentarã a Mãnãstirii Bistriþa este un act emis la data de 7 ianuarie 1407 de cãtre mitropolitul Iosif al Moldovei.
Mãnãstirea Bistriþa a ajuns la o situaþia înfloritoare încã de la începutul secolului al XV-lea. Hrisovul din 11 iulie 1428, prin care i se închinau Mãnãstirii Bistriþa 50 de biserici, cu scoaterea lor de sub autoritatea domnului ºi arhiereului, aratã cã ctitoria lui Alexandru cel Bun avea drepturi de cvasiepiscopie. Ca ºi în timpul lui ªtefan cel Mare (dupã cum rezultã dintr-un uric din 20 mai 1459) Mãnãstirea Bistriþa se gãsea în poziþia de „scaun de judecatã“ a pricinilor ºi a neînþelegerilor iscate în rîndul supuºilor sãi.
Dupã trecerea la cele veºnice a lui Alexandru cel Bun, închinãrile, prerogativele ºi privilegiile Mãnãstirii Bistriþa nu s-au diminuat, ci dimpotrivã, s-au înmulþit prin bunãvoinþa domnitorilor. Faptul cã mulþi boieri ºi demnitari importanþi, pînã în anul 1677 (datã la care Mãnãstirea Bistriþa a fost închinatã Sfîntului Mormînt din Ierusalim), au înzestrat-o cu diferite danii, aratã cã reuºise sã se impunã ca o prezenþã vie ºi respectatã în conºtiinþa religioasã ºi moralã a þãrii.
În 1498, ªtefan cel Mare, nepotul ctitorului, a zidit la intrarea în mãnãstire un turn clopotniþã cãruia îi adaugã la etaj un paraclis domnesc, avînd harul Sf. Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, protectorul Moldovei. Domnitorul a înfrumuseþat pietrele funerare de pe mormintele bunicilor sãi, aflate în gropniþa bisericii Mãnãstirii Bistriþa. Între 1490 ºi 1494 el a donat Mãnãstirii Bistriþa douã clopote: unul de cca. 200 kg (care este folosit ºi astãzi) ºi al doilea clopot de cca. 800 de kg, turnat chiar în incinta mãnãstirii de cãtre meºteri tocmiþi de domnitor (din cauza unei fisuri acest clopot a fost scos din uz ºi se aflã în prezent în muzeul mãnãstirii).
ÃŽntre 1541-1546, Petru Rareº finalizeazã zidirea paraclisului în formã de navã, împrejmuieºte aºezãmîntul cu ziduri înalte ºi groase de piatrã, reface turnul-clopotniþã de la intrare, înalþã ºi picteazã casa domneascã ºi amenajeazã ºcoala domneascã. El extinde paraclisul lui ªtefan cel Mare din clopotniþã prin construirea unei nave sprijinite pe arce de zid, reînnnoind „din temelie“ biserica, pe care „o înfrumuseþeazã pe dinãuntru ºi pe dinafarã“. De aceea, pe bunã dreptate, Petru Rareº este socotit de cãtre istorici ca fiind al treilea ctitor al Mãnãstirii Bistriþa (dupã Alexandru cel Bun).
Ultimul domn muºatin care a contribuit substanþial la refacerea ºi consolidarea mãnãstirii a fost Alexandru Lãpuºneanu (1552-1561). În anul 1554, domnitorul reface biserica mãnãstirii, zidurile sînt întãrite, ajungînd la grosimea de 3 metri. Totodatã, bisericii i se adaugã pridvorul.
ÃŽn anul 1704, prin douã acte semnate ºi parafate în prezenþa sfatului þãrii ºi a patriarhului de Ierusalim, s-a încuviinþat excluderea aproape completã a mãnãstirilor închinate din sistemul economic, juridic ºi politic al þãrii. ÃŽn anul 1821, peste Mãnãstirea Bistriþa s-a abãtut o nouã nenorocire: detaºamentele greceºti înarmate ale Eteriei au fost înfrînte de oºtile otomane, care au jefuit apoi aºezãmîntul monahal. ÃŽn urma acestui jaf, doar icoana Sfintei Ana a rãmas nevãtãmatã. Mãnãstirea Bistriþa s-a aflat în aceastã situaþie criticã pînã în 1863 (exceptînd perioada 1704-1733, în care mãnãstirea a fost sub ascultarea Mitropoliei Moldovei), cînd domnitorul Alexandru Ioan Cuza a secularizat averile mãnãstireºti. O redresare încurajatoare s-a produs în viaþa Mãnãstirii Bistriþa între cele douã rãzboaie mondiale ºi în special în timpul egumenului Ghenadie Caraza. La iniþiativa lui s-a replantat livada mãnãstirii (12 hectare) ºi s-a înfiinþat fabrica de lumînãri din cearã curatã „Albina“.
Dupã 1944, odatã cu instalarea regimului comunist, Mãnãstirea Bistriþa, ca de altfel întreaga Bisericã Ortodoxã Românã, a avut mult de suferit. Mulþi cãlugãri au fost îndepãrtaþi din mãnãstire, iar activitatea misionarã ºi pastoralã a fost restrînsã.
În anul 1967 la Mãnãstirea Bistriþa au început lucrãrile de restaurare finanþate de cãtre stat. Aceste lucrãri au fost întrerupte în anul 1977, cînd a fost desfiinþatã Direcþia Monumentelor Istorice.
Din anul 1979 ºi pînã în toamna anului 1984, sub îndrumares Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Teoctist ºi prin silinþa obºtii bistriþene, precum ºi prin contribuþia credincioºilor din Piatra Neamþ, Viiºoara ºi Bistriþa, la Mãnãstirea Bistriþa s-au finalizat lucrãrile de restaurare a palatului domnesc, a celor douã case egumeneºti, a ºcolii lui Petru Rareº, a zidurilor de incintã ºi a chiliilor. Au fost restaurate: pictura muralã din interiorul bisericii, frescele de pe peretele vestic al pridvorului ºi frescele exterioare de pe turnul clopotniþã.
Un moment de cotiturã în viaþa Mãnãstirii Bistriþa a fost anul 1989, cînd a fost înlãturat regimul comunist. Prin grija Înalt Prea Sfinþitului Mitropolit Daniel, Mãnãstirea Bistriþa a redevenit un aºezãmînt de referinþã.
|
Autentificare
