B�tr�nul t�rg al Pietrei
Si fiindc� tot am �nceput, cu o mare pl�cere, s�-l promovez pe Stefan Raicu, un potential gazetar nemtean de exceptie, intrat �n eternitate nu se stie c�nd, �i voi reproduce �n aceast� rubric�, un text scris acum 50 de ani, manuscris aflat, al�turi de alte sute de pagini ale acestui ilustru necunoscut, �n �ngrijirea noastr�:
“Nu departe de poalele Ceahl�ului, pe zbuciumata ap� a Bistritei, �ntre m�gurele C�rlomanului, Cernegurei, Cozlei si Pietricic�i, se r�sfat�, sc�ldat �n soare, b�tr�nul t�rg al Pietrei, asezat la r�sp�ntie de drumuri: �n sus, spre munte, c�tre Bicaz, Ceahl�u, Borca, Brosteni ori Borsec; pe dup� dealul Balaurului, pe care alt�dat� soseaua �l t�ia pieptis c�tre T�rgu Neamt si M�n�stirile Moldovei; �n jos c�tre Bac�u, prin S�vinesti, Roznov si Buhusi; spre Iasi, pe sleahul vechi al Tupilatilor, pe la Hanul Ancutei de peste apa Moldovei, ori spre Roman, prin vechiul t�rg al Bozienilor. Ce era Piatra acum 15-20 de ani, o mai m�rturisesc p�rtile care au sc�pat �nc�, pentru putin� vreme, cazmalelor demol�rilor: un t�rg ca toate celelalte din Moldova, deosebit doar prin vecin�tatea Bistritei si a muntilor ce-l cuprind, ce ofer� un cadru odihnitor si plin de desf�tare pentru cei veniti din alte p�rti ale t�rii �ntru c�utare de pitoresc. �ncolo, aceleasi ulite prost pavate si deloc luminate, printre care Strada Mare, cu maghernitele ei negustoresti, cu oameni blazati si �nchisi �n nevoile lor, tr�ind o viat� monoton� si uniform�, sec�tuiti de exploatarea cr�ncen� a celor c�tiva potentati care st�p�neau cele c�teva fabrici de cherestea de prin �mprejurimi, umpl�ndu-si pungile si rotunjindu-si conturile la b�ncile din str�in�tate cu milioane grele. Putin� viat� mai pulsa �n lunile de var�, c�nd, cei ce puteau pe vremea aceea s�-si permit� luxul unei viligiaturi, veneau la Piatra Neamt s� se desfate si s�-si omoare plictisul. Atunci, cele c�teva restaurante, negustorii si cei ce �nchiriau camere pentru sezon, f�ceau afaceri bune si banii l�sati �nviorau putin viata economic� a t�rgului. Odat� cu ivirea toamnei, orasul c�dea din nou �n letargia obisnuit� din care nu se mai trezea dec�t �n vara urm�toare.
Dup� primul r�zboi mondial, succesiunea la putere a partidelor istorice isca unele emulatii cu veleit�ti de �nnoiri �ntre mai marii t�rgului. A fost epoca unor constructii edilitare, care pentru timpul acela p�reau mult, dar care d�deau prilej la multe hotii si abuzuri �n care jnapanii politici se luau la �ntrecere. Asa s-au construit, din banii contribuabililor, Teatrul din centrul orasului (odat� cu casa, modesta c�sut� cu etaj si 15 camere a conului Gic�, de sub poalele Cozlei); atunci s-a pavat si o arter� principal� (�nsotit� de o alt� c�sut� sau de un mic voiaj �n str�in�tate pentru a-si deserta buzunare, a conului Nicu...).Tot asa un spital, ori o scoal�, spre fericirea general� a cet�tenilor, dar mai cu seam� cea personal� a bietilor edili.”
N.A.: Dup� parcurgerea acestei tusante dovezi de patriotism local, dar si de privire lucid� a realit�tii, nici un fel de comentariu nu-si mai g�seste locul.
|