„�mi place s� redescop�r mereu bucuria teatrului...“
• interviu cu regizorul Dan Tudor Reporter: Am �nteles c� rezervati publicului din Piatra Neamt un tandem spectacular alc�tuit din dou� piese diferite ca factur� si, implicit, ca mod de abordare. Premiera primului dintre spectacole ati anuntat-o pentru data de 16 decembrie, iar p�n� atunci ati g�sit de cuviint� s� o prezentati cu statut de avanpremier�.
Dan Tudor: Se obisnuieste a se face lucrul �sta. �n primul r�nd pentru ca actorii s� scape de emotiile care, uneori, pentru anumite categorii de artisti s�nt paralizante. �ncerc�m, astfel, s�-i ferim de ce-i mai r�u. De cele mai multe ori, la astfel de spectacole �n avanpremier� vin colegi, rude, cunostinte, deci nu pot fi considerate premiere �n adev�ratul sens al cuv�ntului.
Rep.: M�rturisesc c� nu stiu nimic despre acest text, cu un titlu lung, �n spiritul manierismului generic cultivat de Visniec, acum c�tiva ani.
D.T.: E adev�rat. Mimi Br�nescu a fost coleg de facultate cu mine, �n generatii relativ apropiate, si scrie foarte bine. Are un simt al replicii foarte bun, are o cheie care se afl� �ntr-o zon� a teatrului absurd si, dincolo de faptul c� spectacolul este unul special, pot afirma c� nu se �ncadreaz� �n ceea ce astept�m, �ndeobste, de la un spectacol de teatru. Adic�, ce se zice, aia se face. E o fantezie �ntr-o cheie absurd�. Asta e p�rerea mea despre acest text. De altfel, �n zona asta am si vrut s� construiesc. Am profitat de faptul c� teatrul a angajat, de cur�nd, c�tiva tineri, care s�nt tipologii speciale, si am �ncercat s� le fac un bine d�ndu-le ocazia s�-si m�soare puterile cu niste partituri importante. S�nt patru, cinci personaje care au partituri masive. S�nt roluri cu care te �nt�lnesti, poate, dup� nou�-zece ani de profesiune. Un rol cu care s� intri �n scen� si s� nu mai iesi. Ei au posibilitatea s� fac� asta. M-as bucura s� m� pot identifica �n cariera lor ulterioar� cu un lucru bun pe care l-am f�cut pentru ei acum.
„Absurdul nu �nseamn� abstract“
Rep.: Vorbeati adineauri de absurd, de caracteristicile lui si modul de manifestare teatral�. Cred c�, dincolo de rezerva pe care o avem fat� de tot ceea ce contrazice cerebralitatea, exist� si o leg�tur� pregnant� cu absurdul. Iar acesta este implicat total �n realitate, de unde-si trage si seva.
D.T.: Absurdul nu �nseamn� abstract. Dimpotriv�. El se bazeaz�, cel putin �n acest caz, pe replic�. E o replic� foarte puternic� si, la un moment dat, realitatea �ncepe s� fie putin deformat�. Dar numai dup� ce s�ntem preg�titi s� �ntelegem transformarea. Scrisul lui Mimi Br�nescu ne ofer� o anumit� logic�, si mie de aceea mi-a si pl�cut piesa. El consider� c� e cea mai bun� pies� pe care a scris-o.
Rep.: Cum ati ales Teatrul Tineretului ca teren de lucru?
D.T.: Dup� ce am terminat la Teatrul National un spectacol, cu o distributie mare, �n frunte cu Mircea Albulescu, trebuia s� merg la Brasov. �nt�mplarea a f�cut ca, pe la mijlocul anilor ‘90, s� fiu coleg cu Liviu Timus la Teatrul Odeon si s� ne �nt�lnim aici, �n perioada festivalului. M-a convins si am am�nat alte proiecte, pentru a monta dou� spectacole la Piatra Neamt.
Rep.: V-am v�zut c� ati fost al�turi de Teatrul Tineretului si la turneul bucurestean din vara aceasta.
D.T.: Da, eram curios s� v�d trupa si s� constat nivelul de preg�tire. Pentru c�, talentati s�nt cu totii. Mi-a prins bine faptul c� am v�zut acel spectacol, pentru c� am stiut �n ce m� bag.
„Orice spectacol de teatru trebuie s� fie un experiment“
Rep.: Stiu c� ati lucrat mult si �n mediul „underground“. Cum �mp�cati cerintele, cumva diferite, ale celor dou� spatii de reprezentare teatral�?
D.T.: Dup� p�rerea mea, orice spectacol de teatru trebuie s� fie un experiment; s� �ncerci s� verifici ceva. C� acest lucru se �nt�mpl� pe o scen� de teatru, presupune c� trebuie s� tii cont mult mai mult de partea asta social�. S�ntem pl�titi din cotributie public�. Si atunci nu poti s� experimentezi �ntr-o zon� vulgar� sau, pur si simplu, inaccesibil� publicului larg. Spectatorul trebuie s� priceap� ce se �nt�mpl� acolo, si s� �nteleag� de ce a dat bani. E absurd s� facem cu totii teatru de apartament. Ne putem �nt�lni acolo si experiment�m c�t vrem. Exist� spatiile alternative, �n care am lucrat si eu si unde mi-am permis s� experimentez pur si simplu.
Rep.: Spuneti-ne dou� vorbe si despre cel de al doilea spectacol.
D.T.: „Povestiri dintr-un oras cu prosti“ de Salom Alehem. De fapt de aici am plecat. Cel�lalt spectacol este o idee ulterioar�. Acesta, �n schimb, se bazeaz� pe relatiile unor cupluri scenice. Foarte compatibile si plastice prin exploatarea contrastelor. Am pornit de la ideea c� �n tara asta lumea se pricepe la orice; de la teatru la fotbal, de la muzic� la politic� si asa mai departe. Iar personajele din pies� nu fac exceptie de la aceast� regul�. Totul devine subiect de dezbatere, de etalare a propriilor p�reri. �ntr-un oras populat de oameni naivi, nu stupizi, si, pe deasupra, curati sufleteste, sinceri si de bun� credint�. �mi place s� lucrez �n zona asta. Si nu-mi place s� �nfierez neap�rat viciile. Nu s�nt un agresiv. �mi place s� redescop�r mereu bucuria teatrului si a lucrului cu actorii.
|