Satisfactiile unui succes asteptat de (prea) mult� vreme
Asa cum am semnalat nu demult, la cea de a XVIII-a editie a Festivalului National de Comedie de la Galati, care s-a desf�surat �ntre 16 si 25 octombrie 2006, spectacolul cu piesa „Volpone“ de Ben Jonson, �n regia Louisei D�nceanu, prezentat de un colectiv artistic al Teatrului Tineretului din Piatra Neamt, a obtinut - conform deliber�rii competente a unui juriu format din Dorel Visan, Mircea Cornisteanu, Florina Cercel, Elisabeta Pop si Dominique Fataccioli - Premiul pentru cel mai bun spectacol, iar actrita Adina Suciu - Premiul pentru cea mai bun� interpretare a unui rol secundar, cu rolul Lady Politik, din acelasi spectacol.
Si �n teatru, toamna se num�r� bobocii Protagonistul spectacolului, actorul Tudor T�b�caru, asemenea colegilor s�i, este foarte �nc�ntat de recunoasterea valorii teatrale a productiei �n cadrul unui festival national unde, din p�cate, n-au mai fost de mult: „S�-l scoti �n lume �nseamn� s�-l duci la festivaluri, �n competitii de amploare. Acest spectacol avea dreptul de a fi scos �n lume. Este un spectacol bun din toate punctele de vedere: ca text, ca dramaturgie, ca viziune regizoral�, ca interpretare. Toate personajele se v�d, s�nt bine creionate. S�nt elementele unui puzzle care, compus corect, arat� un tablou veridic. S�nt foarte bucuros c� �n sf�rsit, dup� multi ani, am luat si noi un premiu. Sigur c� ne-am fi dorit mai mult. Nu la Galati, unde nu se putea mai mult de at�t, dar, repet, calit�tile acestui spectacol care se joac� bine de vreo doi ani, ar fi justificat si alte particip�ri la manifest�ri teatrale nationale si, de ce nu, si �ncununarea lui cu mai multe premii. Nu m� consier nedrept�tit pentru c� la Galati nu am mai luat si alte premii. Nici m�car nu am v�zut ce s-a mai prezentat �n festival. Se spune c� toamna se num�r� bobocii si eu m� bucur c� �n aceast� toamn� lung� si frumoas� avem ce num�ra. Ca s� iei dou� premii cu un singur spectacol la un festival national, cred eu c� este foarte bine. Apoi, realizarea, �n prip� oarecum, a unui festival pietrean care s� se caracterizeze printr-o concentrare dens� a unora din cele mai bune productii teatrale de la nivel national este, de asemenea, un prilej de satisfactie“.
�n calitate de reporter, m� bucur c� interlocutorii mei, protagonisti ai spectacolului premiat, s�nt �nversunati a aduce omagiul cuvenit regizoarei Louise D�nceanu care, stim cu totii, a realizat o viziune coerent�, valoroas�, echilibrat�, plastic� si ingenioas� asupra unui text care, fie vorba �ntre noi, �ntr-o perioad� marcat� de spiritul marelui Will, a fost uneori controversat si, pe nedrept, uitat.
Perenitatea moravurilor Textul lui Ben Jonson este rezultatul unor c�ut�ri ale unei epoci caracterizate prin ceea ce am putea numi anarhie progresist�. Un fenomen complex, clocotitor, amalgamat, divers, uneori contradictoriu, alteori paradoxal, dar, �n sf�rsit, dezinhibat.
Cu o solid� cultur� clasic� ale c�rei r�d�cini dramaturgice se reg�sesc �n dramele lui Seneca si �n comediile lui Plaut, cu mostenirea proasp�t� a precursorilor shakespeare-ieni - unde spiritul livresc si rafinat al lui John Lyly, partizanul euphuismului, se �mbinau cu tr�s�turile baroce sugerate de Thomas Kyd sau cu universul r�zvr�tit al lui Christopher Marlowe - contemporan cu Shakespeare, Lope de Vega si Tirso de Molina, Ben Jonson a avut un destin controversat si �ntruc�tva nedrept.
„Volpone or the Fox“ se naste odat� cu Corneille si „Macbeth“ �ntr-o perioad� a acumul�rii primitive de capital care, �ntocmai ca �n Rom�nia de ast�zi, a dezv�luit cu cinism un �ntreg arsenal al lipsei de scrupule si al imoralit�tii civice.
Plas�ndu-si actiunea �ntr-o Venetie a comertului si a banului, Ben Jonson reuseste s� reliefeze cu pregnant� datele fundamentale ale avaritiei si cupidit�tii, ale relatiilor bazate pe minciun�, interes, l�comie feroce si pl�cere a �ntrup�rii r�ului.
C�te ceva despre regie... Eliberat� de grija unui story stufos sau amalgamat, regizoarea a putut s�-si concentreze �ntreaga atentie �n teritoriul viziunii spectaculare. N�scut�, cultivat� si format� �n atmosfera teatrului, Louise D�nceanu cunoaste bine psihologia spectatorului si este adepta unei regii de factur� clasic� adaptat� la cerintele moderne de perceptie. Miscarea actorilor este precis�, exact�, elocvent�, pe trasee bine delimitate, f�r� ca prin aceasta s� le fie �n vreun fel �ngr�dit� personalitatea sau libertatea de expresie.
F�r� a abuza de inserturi contemporane sau circumstantiale, atunci c�nd o face totusi, acestea dau bine, cad firesc si, evident, st�rnesc reactii comice de bun� calitate.
Dilatarea spatiului de reprezentare dincolo de nivelul scenei, intersectarea planurilor de joc, integrarea elementelor specifice procedeului „teatru �n teatru“ sau introducerea elementelor teatrului popular contribuie, de asemenea, la crearea unei st�ri de spirit dinamice, surprinz�toare si elocvente prin plasticitate.
Economia de mijloace se vede cu pregnant� si �n structura parcimonioas� a scenografiei g�ndite si concepute de Florilena Popescu, unde functionalitatea este dus� la extrem, f�r� a �mpieta �n vreun fel asupra calit�tii spectacolului.
... c�te ceva despre actori Despre fiecare din personajele acestui spectacol si despre modul cum au fost transfigurate �n postura scenic�, notam c�ndva:
Tudor T�b�caru (Volpone) se vede bine, este �ndr�gostit de rol. Uneori at�t de �ndr�gostit, �nc�t risc� s�-l fac� pe Volpone simpatic. Dar, se poate constata cu usurint�, un actor de talia lui se simte, cum s-ar spune, „�n apele teritoriale“ �ntr-un asemenea rol.
Cuplul cu Victor Giurescu (Mosca) e fericit construit pentru c�, de la structura somatic� la cea atitudinal�, exist� anumite afinit�ti care, �n acest spectacol, s�nt strict necesare. Mosca este creatia lui Volpone, copia lui, capodopera insidiozit�tii si pervertirii.
Daniel Besleag� (Voltore) deseneaz� cu har profilul avocatului nes�tios. Ticurile breslei, gestica si peroratia gongoric� si g�unoas�, patosul gratuit si vehementa nemotivat�, au elocvent� si umor.
Cezar Antal (Corbaccio) face un savuros rol de compozitie, chiar dac�, pe alocuri, supraliciteaz� caricaturizarea unui b�tr�n senil pe tot teritoriul de dincolo de bani si avere.
Opulent si perfid, �ntr-o prim� faz�, �nduios�tor prin nemernicie si josnicie �ntr-o alta, Florin Mircea Jr. (Corvino) este tipul negustorului grobian pentru care „banul scuz� mijloacele“.
Dan Grigoras (Bonario), fiul lui Corbaccio si Ecaterina H�tu (Celia), sotia lui Corvino, victime ale josnicei comuniuni de interese, reactioneaz� pertinent; cel dint�i biruindu-si ne�ntemeiatele complexe, cea de a doua exers�nd o postur� tipologic� a femeii captive.
Si pentru c� vorbim de cupluri, trebuie neap�rat s� mention�m prestatiile remarcabile ale lui Cosmin Maxim (Sir Politick Ar-Fi), �nlocuit �ntre timp de Cezar Antal, si Dragos Ionescu (Peregrine).
Nu at�t surprinz�toare (am mai v�zut ceva si �n „Avarul“), c�t asteptat� si cuvenit� a fost evolutia Adinei Suciu (Lady Politick Ar-Fi), animat� si pus� �n valoare prin excesul de verv�, locvacitate si mobilitate.
Justitia, �ntruchipat� �n chip siamez de Lucretia Mandric si Gina Gulai, este schioap�, trebuie uns�, aude greu, vede prost, si - precum cu am�r�ciune se poate constata - se las�, �n cele din urm�, sedus� de ideile neargumentate ale lui Voltore.
De altfel, at�t Lucretia Mandric, c�t si Gina Gulai, �mpreun� cu Loredana Grigoriu, �ntruchipeaz� pertinent si pomenitele „moshitto“.
Aspiratii �ndrept�tite Victor Giurescu nu recunoaste nici un model �n interpretare si nici m�car nu se arat� impresionat de creatia lui Depardieu invocat� �n treac�t ca un posibil model de abordare: „Era transpus clasic si foarte lung. Se baza mai mult pe brandul protagonistului. M� bucur foarte mult pentru succesul acestui spectacol, pentru c� noi, actorii, am tinut foarte mult la el. Am crezut �n acest spectacol si �n regizoare. Din p�cate, Louise nu se bucur� de toat� atentia care i s-ar cuveni �n viata teatral� bucurestean�. Acolo, exist� uneori pretentii si vanit�ti neacoperite. Dup� p�rerea mea, «Volpone» este cel mai bun spectacol al nostru din ultimii opt ani si este mare p�cat c� nu a fost scos mai mult �n lume. De la «Usa �nchis�» si «Romantiosii». De altfel, cel de al doilea a luat si el un premiu, tot la Galati, acordat cuplului Tudor T�b�caru - Ovidiu Crisan. Evident c� fiecare dintre noi �si doreste un premiu. �n viata teatral� asta conteaz� enorm. Dar poate c� cel mai mult m� bucur pentru Adina, pentru c� merita acest premiu, cu at�t mai mult cu c�t nimeni nu a crezut �n ea. S-a investit enorm �n alte persoane care nu au dat satisfactie“.
Dup� un sir de roluri tatonate, �n „Volpone“, Adina Suciu a luat lucrurile �n serios. At�t de �n serios �nc�t, dup� un adev�rat insert de recital dramatic dominat de verv�, umor, mobilitate si savoare, st�rneste aplauze la ramp�: „Cred c� acest premiu a venit la momentul potrivit. Vreau s� subliniez faptul c� toti colegii mei din echipa spectacolului m-au sustinut. �n mod special interpretii rolurilor principale care, contrar obisnuintelor din teatru, au fost al�turi de mine c�ut�nd s� potenteze efectele. Am avut o mare libertate de miscare �n spatiul acestui rol, n-am simtit nici o aversiune ci, din contr�, un mare atasament sufletesc si profesional care se simte. Pentru acest lucru, le multumesc din inim�!“.
Mai �n glum�, mai �n serios, Adina Suciu consider�, pe bun� dreptate, c� aceast� recunoastere �i d� dreptul de a aspira si la roluri mai consistente si - de ce nu? - titulare.
Dincolo de toate acestea, dublul succes al spectacolului pietrean pe scena Festivalului National de la Galati este o bucurie �mp�rt�sit�, nu ne �ndoim, de toti beneficiarii actului artistic propus de institutia teatral� pietrean�, hot�r�t� s� revin� c�t mai grabnic �n teritoriul privilegiat al vietii teatrale de �nalt� calitate. Nu ne r�m�ne dec�t s� le ur�m succes!
|