De vorb� cu duhovnicul Iustin P�rvu. Despre monahism si rolul acestuia
Mult� lume se �ntreab� adesea ce este monahismul si care este rolul acestuia �n cadrul Bisericii. Monahismul este parte din trupul Bisericii, reprezint� chiar un suport, un fundament �n cadrul acesteia, deoarece �n istoria Bisericii monahii au creat cultul liturgic: Liturghiile (cele trei liturghii: a Sf�ntului Ioan Gur� de Aur, a Sf�ntului Vasile si a Sf�ntului Grigorie Dialogul); cele sapte laude (Sf�ntul Ioan Gur� de Aur); imnografia, iconografia. De-a lungul istoriei crestinismului, toate sinoadele ecumenice au fost conduse de monahi, care, ca o flac�r�, au mentinut si au ap�rat si au elaborat dogmele si �nv�t�turile Bisericii. Tot monahii au �ntocmit reguli pentru organizarea si administrarea Bisericii. Astfel putem spune c� monahismul este inima Bisericii. De-a lungul existentei sale monahul s-a dovedit a fi un m�rturisitor autentic al credintei si vietii crestine. Monahismul a fost cel care a mentinut unitatea Bisericii, deoarece el a fost creat pentru credinciosi, pentru ca acestia s� poat� s� ating� ceea ce este dificil de realizat �n mijlocul lumii. Jertfa monahului pentru lume, asceza, lupta �mpotriva patimilor, dob�ndirea virtutilor, rug�ciunea si relatia fiec�ruia cu dumnezeirea s�nt elemente care definesc viata monastic�. Monahismul nu se defineste prin fanatism sau cum �l v�d unii ca pe ceva �ngust si obtuz, ci el prin �ns�si existenta lui a mentinut un crestinism viu care a m�rturisit adev�rul bazat pe credinta �n moartea si �nvierea lui Hristos. Monahul �n toat� viata lui tr�ieste �ntre cer si p�m�nt, r�stignindu-si patimile, constient de lupta cu vr�jmasul, dar �n acelasi timp tr�ind cu bucuria biruintei �nvierii. Monahismul �nseamn� viat� si iubire, este chipul cel mai frumos de vietuire pe care ni l-a l�sat Hristos. Este chipul cel mai nobil de tr�ire armonioas� �n comuniune nu numai sub aspect liturgic ci si de comuniune �n felul de vietuire, de rug�ciune, de administrare a bunurilor materiale. �n societatea modern� de ast�zi, omul tr�ieste diverse drame, dar cea mai grea este cea �nsigur�rii, a �ndep�rt�rii de Dumnezeu. Aceasta conduce la egoism. Monahii experimenteaz� si aprofundeaz� departe de lume iubirea fat� de Dumnezeu si de aproapele. Monahii, tr�ind departe de lume, se jertfesc pentru lume pentru ca, din iubirea, jertfa, viata si munca lor s� se hr�neasc� duhovniceste si s� sporeasc� si ceilalti oameni. Monahul trebuie s� fie iubire, jertf� si milostenie. C�nd pl�nge lumea, pl�nge si monahul, iar, c�nd se bucur�, aduc �mpreun� laud� lui Dumnezeu.
|