 Festivalul de Teatru - Piatra Neamt - Editia a XXI-a. „Am toate drepturile rezervate“
• interviu cu actorul Ion Caramitru Reporter: Stimate maestre, am s� �ncep abrupt: cum mai stati cu libertatea?
Ion Caramitru: Depinde la care libertate v� referiti. Pentru c� libertatea mea e conditionat�. Dac� e vorba de timp, am foarte putin. Pe din�untru, libertatea mea spiritual� nu s-a modificat de vreo patruzeci de ani, s�nt liber de orice sarcini incomode si s�nt dependent de propria mea conceptie despre viat�, care e foarte liber�. Fiind artist, nu trebuie s� fiu conditionat de nimic �n mod imperios si s�-mi pot spune p�rerea de c�te ori am ocazia, fie c� e de domeniul public, fie c� este �n art�.
Rebeliunea �mpotriva perfectiunii
Rep.: Eu tocmai voiam s� v� �ntreb dac� riscati o definitie a libert�tii, dar mi-ati r�spuns deja. �n leg�tur� cu spectacolul din aceast� sear�, si tin�nd cont de partenerul select pe care l-ati avut �n persoana maestrului Johnny R�ducanu, considerati c� jazz-ul este o stare de spirit?
I.C.: Jazz-ul este una din cele mai speciale st�ri de spirit vis a vis de muzica clasic�. Despre jazz mult� lume a spus c� vine s� contrazic� sau s� modifice aventurier un spectacol. Din contr�, este un fel de rebeliune artistic� �mpotriva perfectiunii, ad�ug�nd la aceast� perfectiune modic� o libertate de expresie. Dreptul la imaginatie, dreptul la improvizatie, dreptul la respectul muzical al temei principale. Sigur c� unii fac mai bine, altii fac mai prost chestia asta. Dar c�nd e jazz de calitate, e altceva. Trebuie s� ne amintim c�t de extraordinare au fost interpret�rile jazz-istice ale lui Bach, de exemplu celebrul Play Bach, o adev�rat� bucurie care nu contrazicea autorul cu nimic. Te trimitea mai serios la muzica clasic�.
�n c�utarea st�rii de gratie
Rep.: V-am �ntrebat acest lucru pentru c�, de regul�, �n astfel de recitaluri v� stiam �n alte companii.
I.C.: Cu Dan Grigore...
Rep.: Exact; si nu numai. Dar, m�rturisesc c� p�n� �n aceast� sear� nu v-am auzit niciodat� c�nt�nd.
I.C.: Nici nu m-am aventurat prea mult. Am mai c�ntat prin spectacole unde personajele aveau astfel de interventii necesare...
Rep.: Si puteati da vina pe ele. Acum ati fost dumneavoastr� �nsusi.
I.C.: Asa este. Am f�cut �n liceu ceva studii de pian, c�nt la chitar� binisor, dar nu m-am axat pe materia asta pentru c� m-a interesat mult mai mult teatrul clasic. Iar aici nu e vorba de c�ntec propriu-zis. Nu c�nt asa ca s� m�... C�nt pe anumite texte care creeaz� o stare de gratie...
Rep.: Ati g�sit o alt� modalitate de a pune �n valoare textul.
I.C.: Si care leag� foarte bine spectacolul. �i d� unitate si cursivitate.
Sensul ret�lm�cirii
Rep.: S�nteti recunoscut ca un maestru al rostirii versului. Cum reusiti s� ret�lm�citi poetul, oricare ar fi el?
I.C.: Stiti, s�nt cel putin dou� lucruri esentiale �n materia asta: �nt�i, trebuie s� fii foarte �ndr�gostit, sincer si profund, de limba literar�, si s� fii constient c� ea este un organism viu, �ntr-o vesnic� schimbare. Trebuie s� urm�resti aceast� evolutie. Iar poetii mar, poetii adev�rati nu pot fi considerati ca atare dec�t dac� s�nt �mbog�titori de limb�, care aduc o noutate �n limba literar�. Eminescu a f�cut asta la vremea lui si de la el �ncoace se poate vorbi de poezie rom�neasc�, de fapt. Marii poeti, au modificat limba, �n sens pozitiv. Si vorbim de Blaga, vorbim de Ion Barbu, poetii mei preferati, de Nichita, de Marin Sorescu, evident... Ei au adus subtilit�ti si sonorit�ti extraordinare �n limb�. Numai c� poezia celui de al dou�zecilea secol este un univers �nchis, sau aparent �nchis, pentru c� ea ocup� cel mai mic spatiu tipografic si un spatiu infinit de �ntelegere. Metafore deschise care te fac s� cauti s� �ntelegi de unde pleac� ele. Lectura poeziei, din punctul nostru de vedere este o lectur� expresiv�. De fapt, de �ntoarcere, prin interpretare, spre, s� zicem, momentul fierbinte al conceperii textului. Poetul �ngheat� poezia �n pagin� si se elibereaz� de ea. Noi o prelu�m si facem drumul �napoi p�n� �n momentul de creatie care l-a tulburat pe poet si l-a f�cut s� scrie. Este un drum invers, un drum �napoi pe care trebuie s�-l populezi �ns� si cu propria ta conceptie asupra acelei teme.
Rep.: Am observat.
I.C.: Da, iat�, pe mine m� intereseaz� deosebit tema din „Glos�“, pe care o tot repet si care �mi leag� spectacolul. Cu sensuri. Si vine perfect logic si organic l�ng� poeti de ast�zi.
Elogiu public
Rep.: Asear� ati sustinut acest recital si �n fata publicului din Galati. G�siti c� exist� vreo diferent� �ntre publicul de acolo si cel de aici? Sau cel din Bucuresti?
I.C.: Nu. Dar dac� analizez bine, s-ar putea s� fie. La Galati am fost mai rar, la Piatra Neamt am venit mai des. Si atunci pot s� constat c� aici, la Piatra Neamt, publicul este format �n timp, �n respectul teatrului. Si teatrul de aici a fost dintotdeauna unul de avangard�. Nu are rost s� v� amintesc eu acum ce a �nsemnat cu ani �n urm� �n viata teatral� a t�rii.
Rep.: Sper�m s� redevin� la starea de gratie pe care chiar dumneavoastr� ati invocat-o.
I.C.: Va reveni sigur. Categoric. Aici s�nt niste oameni care au sfintit locul �sta si el nu se mai poate �ntina. C� s�nt multe acolade �n leg�tur� cu asta, e altceva. Dar, publicul de aici este foarte avizat, foarte sensibil la arta scenic�. Si la Galati este. A fost sala arhiplin�, am fost primiti cu bucurie, dar aici parc� e ceva mai special.
Rep.: Publicului pietrean i se cuvenea un asemenea elogiu, cu at�t mai m�gulitor cu c�t vine din partea unui mare actor al scenei rom�nesti. Ati sugerat c� acest spectacol va fi conservat �ntr-un compact disc. C�nd se va �nt�mpla asta?
I.C.: P�n� la sf�rsitul acestui an.
Spatiul de comparatie
Rep.: �n alt� ordine de idei, de unde av�ntul revolutionar din debutul spectacolului?
I.C.: A, p�i... �n perioada nenorocit� a poeziei de tipul �sta, care a avut �n spate si perioada proletcultist�, fragmentul din poezia „Lui Eminescu“ de A.Toma, de trei strofe, si �n care poezia „Dintre sute de catarge“ a fost pozitivat� �n sensul c� nimic nu se rupe, nimic nu dispare, pentru c� vasele se duc �n rosul dep�rt�rilor... pleac� la Moscova. Iar Vadim Tudor si Adrian P�unescu vin si ne aduc aminte de perioada poeziei la comand� pe care am tr�it-o �n disperare cu totii. De ce s� nu ne aducem aminte putin? Si asta �mi creeaz� mie un spatiu de comparatie. Uite ce a fost si, de fapt, ce trebuie s� fie.
Rep.: Si prinde la public, trebuie s� recunoastem.
I.C.: Da. Oamenii vor s� uite de asta, dar iat� c� nu se poate uita chiar asa de usor. Pentru c� poetii de curte, nemernicii �stia care au creeat cultul personalit�tii, s�nt acum mari politicieni si mari sefi de partide, vezi Doamne... Tot ei! Eu, uite, nu s�nt de acord cu lucrul acesta. Si am toate drepturile rezervate.
|
Autentificare
