De vorb� cu duhovnicul Iustin P�rvu : „S� fim smeriti, dar nu p�n� la slug�rnicie“
• „Dac� st�m si reflect�m putin sau �ntoarcem o privire �napoi la at�tea veacuri de istorie crestin�, poporul nostru prin �ns�si structura lui sufleteasc� a tr�it sub semnul obl�duitor al crucii, al dragostei si grijii pe care Dumnezeu i-a purtat-o tocmai pentru ceea ce putem numi smerenie rom�neasc�“ „Luati jugul Meu asupra voastr� si �nv�tati de la Mine c� s�nt bl�nd si smerit cu inima si veti g�si odihn� �n sufletele voastre" (Matei, cap. 11, 29). Domnul Iisus Hristos ne-a l�sat multe �nv�t�turi m�ntuitoare, ar�t�ndu-ne prin �nsusi exemplul Lui cum s� le �mplinim. Ne-a iubit asa de mult pe noi cei r�t�citi si prinsi �n mrejele multor p�cate, �nc�t S-a dat pild� de smerenie ar�t�ndu-ne cum s� mostenim �mp�r�tia cerurilor. Ce dovezi s� mai cerem sau ce �nv�t�turi sau filozofi s� mai cercet�m? Nu trebuie dec�t s� ne desc�tus�m sufletele din robia patimilor si s� lu�m aminte la viata Domnului care este o ne�ntrerupt� si o negr�it� smerenie. Se naste smerit �ntr-un grajd de vite, tr�ieste tot asa de smerit �nv�t�nd si t�m�duind poporul, iar ca pe o �ncununare a acestor virtuti moare �n cea mai ad�nc� smerenie. „S-a smerit pe Sine ascult�tor f�c�ndu-se p�n� la moarte, si �nc� moarte pe cruce“ (Filipeni cap 8,9). Hristos s-a �mbr�cat cu smerenia ca si cu o hain� pe care a purtat-o p�n� la cap�t, biruind cu aceasta puterile �ntunericului. Cu smerenia si cu dragostea cu care S-a plecat �naintea zidirii sale ne-a ar�tat nou�, oamenilor calea pe care s� c�l�torim �n toat� vremea vietii noastre pentru a g�si odihn� sufletelor noastre. Omul �nstr�inat de Dumnezeu, �nghiontit la tot pasul de tat�l minciunii si al m�ndriei, �si pune toat� n�dejdea �n propriile puteri, �si expune cu l�ud�rosenie faptele sale, p�r�sind, astfel, calea smereniei, str�in f�c�ndu-se de izvorul a toat� bog�tia. �n l�comia si m�ndria sa, omul uit� de traiul cel smerit si de faptul c� toate vin de la Dumnezeu si merg tot la El. Iisus ne vorbeste despre bl�ndetea si smerenia inimii, ne cere o lucrare l�untric� f�r� f�t�rnicie care oblig� la sinceritate fat� de Dumnezeu si implicit fat� de semeni. Nu trebuie ca exteriorul si manifest�rile noastre cele din afar� s� prisoseasc� interiorului. Trebuie s� existe o complementaritate �ntre cele dou� aspecte, ca s� nu ne facem asemenea fariseului, ci s� urm�m pilda vamesului care recunosc�ndu-si p�catele si prin smerita poc�int� a sufletului se face pl�cut lui Dumnezeu. Dac� st�m si reflect�m putin sau �ntoarcem o privire �napoi la at�tea veacuri de istorie crestin�, poporul nostru prin �ns�si structura lui sufleteasc� a tr�it sub semnul obl�duitor al crucii, al dragostei si grijii pe care Dumnezeu i-a purtat-o tocmai pentru ceea ce putem numi smerenie rom�neasc�. Traditia ne aduce permanent �n fata ochilor pe omul din popor iubitor de str�ini, �ng�duitor, cu fric� de Dumnezeu, cu respect si evlavie fat� de cele sfinte si cu cugetul smerit, auzindu-l adesea spun�nd „asa vrea Dumnezeu“. Mai este, �ns�, o vorb� rom�neasc�: „nu exist� p�dure f�r� usc�ciuni“. Asa s-a �nt�mplat si de-a lungul timpului, �n care mare parte din rom�ni si-au v�zut smerit de viata lor de zi cu zi: s� nu fie �n ceart� cu vecinul, s� nu supere pe oarecine, s�-si �nvete copii carte si s�-i duc� la biseric�, s� tr�iasc� din munc� cinstit� si multe altele. Au existat, �ns�, si tr�d�tori care, st�p�niti de m�ndrie si de alte patimi pe care aceasta le naste, si-au tr�dat neamul. Rom�nul a avut o demnitate aparte �n care s-au �mpletit armonios dragostea cu smerenia. Am convietuit at�tea veacuri cu diverse nationalit�ti f�r� conflicte, tocmai pentru c� rom�nul a stiut �ntotdeauna s� lase mai mult de la el, ba chiar uneori prea mult. A preferat s� se fac� „slug�“ numai s� fie liniste si fiecare s�-si vad� de rosturile lui. �n temnitele comuniste, au avut prilejul s� vad� at�tea chipuri de rom�ni adev�rati care au �nteles cuv�ntul Evangheliei: dragoste, bl�ndete si smerenie. Am fost batjocoriti si umiliti, dar ceea ce ne-a tinut constiinta treaz� a fost credinta si faptul c� identitatea noastr� ca popor o g�sim si o mentinem �n s�nul bisericii ortodoxe si a traditiei. Rom�nul are un bun simt nativ pe care �l putem considera dar de la Dumnezeu, f�c�ndu-l, astfel, diferit de celelalte natii ale Europei. Numai c�, ast�zi, constat�m cu durere c� avalansa civilizatiei Europei apusene destabilizeaz� si zdruncin� din telmelii asezarea sufleteasc� de veacuri a rom�nului. Dar, n�d�jduim c� Dumnezeu nu ne-a uitat si c� �nc� mai s�nt r�d�cini ad�nci care s� ne mentin� o anumit� integritate si demnitate. S� fim smeriti, dar nu p�n� la slug�rnicie pentru binele nostru ca popor ortodox, �n aceast� Europ�. S� r�m�n� smeriti �n sensul evanghelic, ca s� nu prejudiciem partea cea nev�zut� a existentei noastre.
|