Stolojan sau patricidul politic

Iata ca s-a �nt�mplat: Stolojan a fost exclus din PNL, prin votul masiv al unei filiale li-berale din Bucuresti. Excluderea unui
ex-presedinte dintr-un partid - oricare ar fi el - este oricďż˝nd si oriunde un subiect de prima pagina. ďż˝n plus, la ora la care scriu pare foarte probabil ca Theodor Stolojan sa nu ramďż˝na singurul fost presedinte liberal ďż˝n aceasta situatie. Mi se pare discutabila ideea ca PNL ar putea obtine, macar pe termen mediu, vreun cďż˝stig ďż˝n urma acestor miscari pe esicher. ďż˝n replica, sďż˝nt mai multe idei ce s-ar putea invoca. Una, ca includerea sau exclu-derea de membri este atributul suveran al fiecarei filiale, a fiecarui partid. Apoi, aceste acte, ďż˝n interiorul PNL, ar putea fi legate si de acea platforma Stoica - Stolojan despre care se tot vorbeste de ceva vreme, posibil ca parte a unui extins partid de dreapta - pe care macar o parte a presei si a contingentului de analisti autohtoni ďż˝l (pre)vad deja ca fiind un „mega-partid“ apropiat de presedintele Basescu.
Dincolo de personajele �n discutie - unele dintre ele cu mare notorietate si credibilitate �n spatiul nostru politic - fenomenul mi se pare mai complex. Ceea ce se �nt�mpla are ceva din aura dramatica a episoadelor istorice �n care apare tema uciderii tatalui - sau paricidul. Un caz cunoscut este, desigur, cel al �mparatului roman Cezar - ale carui ultime cuvinte par a fi transmis tocmai surpriza de a-si vedea, printre conspiratori, un fiu. �nainte de a fi o tema istorica, paricidul este un fapt antropologic: �n comunitatile umane din negurii �nceputurilor, conflictul dintre ge-neratii se transa uneori violent, masculi tineri elimin�ndu-si ascendentii imediati, pentru a-si impune autoritatea. La fel stau lucrurile �n politica. Esecul ex-presedintelui (si creatorului) PSD Ion Iliescu la alegerile din partid din 2005 a fost interpretat de multi tot ca un paricid - dupa cum si executia lui Ceausescu, organizata de persoane din esalonul trei sai patru al partidului pe care acesta �l tutelase a fost descrisa, deseori, astfel. Ceea ce mi se pare a individualiza cazul PNL, acum, s�nt doua detalii. Partidul are antecedente �n privinta excluderilor. �n 1990, presedintele pe atunci Radu C�mpeanu a exclus din partid pe c�tiva dintre liberalii aripii tinere, precum Tariceanu, Patriciu, Chiliman s.a. �n 1992, acelasi presedinte i-a exclus pe membrii unui informal grup de reforma - Stoica, Stroe etc. Acestea nu erau propriu-zis un paricid - ci era mai cur�nd tatal care-si sugruma urmasii politici. Ram�ne istoriei sarcina de a analiza daca tatalui i-a fost mai bine dupa asta si daca aceste excluderi, atunci, au ajutat �n vreun fel PNL. Or acum, PNL comite, succesiv, si crime de fii (vezi cazul Boureanu), si crime de tati (Stolojan sau, posibil, Stoica). �n fine, al doilea detaliu tine de dinamica pe care astfel de miscari politice o capata. Excluderea este, totusi, forma extrema de despartire dintre grupuri si indivizi; ea este �nca si mai extrema �n politica, acolo unde se presupune ca arta compromisului reciproc este regina si ca totul se poate negocia p�na �n ultimul moment. Odata �nceput si continuat cu practica excluderilor, odata �ngropata dorinta negocierii, e greu de spus unde se va opri bulgarele de zapada si cine va fi cel caruia, la capat de tot, i se va sparge �n cap.