Jurnal de toamna. Zacusca din camara
Reteta asta o stiu de la Betenoasa, dar am papat mostre de export la Tirdoasa in bucatarie, era sa lesin de atita bucurie topind un borcanete intreg. Hai, sa facem si noi! E plina piata de peste, asa ca mergem si alegem niste marfa faina. Daca nu ne lasa punga, putem cumpara si caras, desi are oase mai multe e mai ieftin si mai dulce. Il curatam bine si il bagam la fiert intr-o oala, acoperindu-l cu apa in care am pus sare, o foaie de dafin si 200 ml otet. Asa cum bine banuiesti, inteligentule cititor, otetul are rolul de a macera oasele domnului caras. Dupa un ceas jumate de bolboroseala, observam cu drag cum pestele s-a muiat, moment in care nu ne mai punem problema osului infipt in gitlej si ne dam seama ca nebunatecul asta de Iliescu stie ce scrie-prepara-maninca. Copii, curatam 2 kile de ceapa de Tibucani, din aia care daca-ti pica pe bocanc, ti-l indoaie. O taiem pestisori si o calim in jumatate kila ulei, ingalbenind-o usor si facind ca aromele sa zburde prin bucataria noastra cuibusor de nebunii. Coacem 2 kile de gogosari, ii curatam bine, frigindu-ne buricele degetelor dupa vechiul obicei dacoroman. Scurgem pestisorul din olaret si dam prin masina de tocat tot ce am lucrat voiniceste: peste, ceapa, gogosari. Adaugam piper, oleaca de zahar, jumatatea ramasa de ulei si 400 g de pasta tomate. Se pune compozitia la fiert la foc mic, pentru omogenizare. Se toarna fierbinte in borcane, se sterilizeaza.
Pescarioti de faima mondiala, cind veniti cu izmenele ude de la balta si cu putin si marunt peste agonisit, nu-l risipiti, ci bagati-l la congelator. In zilele geroase de iarna, cind viforul urla pe sub geamuri, scoate pestele si gogosarii din congelator si fa-ti niste zacusca domneasca. Nevasta o sa te pupe ca scapa de citeva mici dejunuri si cine stie, copiii o sa te pomeneasca si pe lumea ailalta, colegii de servici o sa-ti ridice osanale, seful te va promova proportional cu numarul de borcane aduse discret la domiciliul lui. Zacusca merge ca spaga!
|