Festivalul de Teatru Piatra Neamt 2006. “Vreau ca acest festival sa fie unul de elita“

• interviu cu actorul Liviu Timus, directorul Teatrului Tineretului din Piatra Neamt

Reporter: Cum ar putea incepe, dupa parerea dumneavoastra, un interviu neconventional despre Festivalul de Teatru?
Liviu Timus: Pai, cum sa-nceapa? Latul se apropie de git; funia se apropie de par.
Rep.: Suna fatalist, dar, recunosc, neconventional.
L.T.: Festivalul e la doi pasi. Am aflat ca, deja, in oras se pun pariuri daca iese sau nu iese. Ma rog, lumea e libera sa faca ce vrea, sa puna pariuri, dar nu mi se pare o chestie fair-play, de calitate. Oamenii din acest oras nu ar trebui sa fie, neaparat, alaturi de mine, pentru ca nu eu contez in acest teatru, ci teatrul conteaza; prin el insusi. Energiile ar trebui concentrate pentru reusita acestui festival care apartine, de fapt, publicului pietrean.
Rep.: Credeti ca editia de anul acesta va fi, din punct de vedere calitativ, superioara celei de anul trecut?
L.T.: Va fi net superioara. In primul rind pentru faptul ca are o alta orientare, un alt caracter. L-am schimbat total si vreau sa-l impamintenesc asa. Adica, tot ce exista intr-un an de zile mai bun in Romania pe teritoriul actului teatral - spectacole care au luat premii, care au box-office, care se bucura de aprecieri critice foarte favorabile, care inglobeaza cele mai mari personalitati - sint strinse intr-un manunchi si oferite publicului pietrean. Vreau ca acest festival - am mai spus-o - sa fie unul de elita. Sa trebuiasca sa te bati ca sa vii aici.

Viata de noapte a teatrului

Rep.: Nu e usor.
L.T.: Bineinteles. Ca sa aduni toate aceste teatre, iti trebuie si bani si priceperea de speculare a oportunitatilor. Trebuie sa tii seama de intregul calendar al miscarii teatrale romanesti, de miscarea perpetua a actorilor care joaca prin contract la diferite alte teatre, de structura stagiunii, de alte festivaluri. In acest sens, se fac eforturi imense pentru a gasi solutii de a-i aduce pe toti, timp de noua zile aici.
E un festival care se va desfasura in doua module zilnice. Spectacolul de baza, de la ora 19, si spectacolul nocturn, de la ora 23. Acesta din urma constituie un bonus oferit prietenilor teatrului, cu diverse personalitati care vor oferi recitaluri nocturne menite sa reinvie spiritul acelor nopti minunate de pe vremuri, transformate in adevarate sarbatori.
Rep.: Cu atit mai mult cu cit, se stie, orasul nostru nu are o viata culturala de noapte, asa cum au marile metropole sau marile centre culturale.
L.T.: De buna seama ca este o alternativa la viata de noapte a circiumilor, barurilor sau scandalurilor. Trebuie sa aratam oamenilor ca se poate intimpla si altceva.
Rep.: Sau ca fiecare categorie are ceea ce-si doreste.
L.T.: Sigur ca da, fiecare categorie, pentru ca noi nu obligam pe nimeni sa ne iubeasca. Dar cei care ne iubesc trebuie sa fie respectati.

Fantezii posibile

Rep.: Dar cei care va iubesc vor putea fi alaturi de dumneavoastra? Si banuiesc ca intelegeti ca ma refer la capacitatea limitata a salii de spectacole a Teatrului Tineretului.
L.T.: Este, intr-adevar, o problema. Sint spectacole care se vor juca la scena si cu spectatorii la gradena. In acest caz, nu vor incapea decit o suta, o suta douazeci de oameni. Dar asta este.
Rep.: Apare publicul privilegiat.
L.T.: Fireste. In primul rind, trebuie sa avem grija de sponsori, cei care sint alaturi de noi din punct de vedere financiar si ne ajuta sa realizam acest regal teatral. Deocamdata, astea sint conditiile si incercam sa ne adaptam. In viitor, am niste ginduri mari. Voi incerca sa fac la subsolul teatrului o alta sala, pentru teatru alternativ, pentru experimente teatrale, pentru seri muzicale, de jazz, de recitaluri actoricesti... Un spatiu multicultural. Atunci, vom putea juca in paralel, sa fim si teatru gazda, sa aducem tot felul de experimente teatrale si evenimente importante nationale si internationale.
Rep.: Sper ca nu e o simpla fantezie.
L.T.: Nu, nu. Chiar m-am gindit serios, chiar am inceput sa intocmesc un caiet de sarcini, chiar vom scoate la licitatie spatiul... Cine va considera ca trebuie sa investeasca cit crede de cuviinta in acest sens, cine va intelege ca trebuie sa se orienteze pe coordonatele pe care le dorim noi... Acolo trebuie sa fie al doilea spatiu de joc al teatrului si nimic altceva.

Deconspirari

Rep.: Dupa ce, nu demult, ne-ati creionat in linii mari programul festivalului, ce ne puteti spune la aceasta ora?
L.T.: Au mai aparut mici modificari. Astfel, noi am vrea sa iesim in premiera cu spectacolul nostru pe care il pregatim. Speram sa reusim sa-l terminam pina atunci. In acest caz, vom face o avanpremiera la care va fi invitata si doamna Alice Georgescu, unicul selectioner al acestui festival, si daca isi va da acceptul, vom deschide noi festivalul.
Rep.: Festivalul nu va mai fi competitional?
L.T.: De anul acesta nu mai exista concurs. Daca facem un festival de elita, ideea de concurs este pleonastica. Aceste spectacole sint cele mai bune din tara si e inutil sa incercam a le reclasifica. Noi prezentam ceea ce, deja, a fost clasificat si ales.
Rep.: Prin urmare, ce vom vedea?
L.T.: In legatura cu spectacolele, mai sint citeva schimbari pentru ca, deja, unele teatre aveau programul facut, iar eu sint director din 15 august. Insa, in ciuda acestor probleme, am reusit sa string o elita teatrala. Astfel, va veni Teatrul din Sfintu Gheorghe cu un spectacol foarte bun al lui Gabor Tompa, un regizor foarte bine cotat, „Asteptindu-l pe Godot“. Dupa aceea, un spectacol foarte sugestiv si de un mare impact al Teatrului din Constanta, „Dulce amar“, si Teatrul de Comedie din Bucuresti cu „...Escu“, in regia lui Alexandru Dabija. Vor mai fi aici Teatrul „Odeon“ cu „Joy, mega Joy“, montat de Radu Afrim, Teatrul Fara Frontiere care joaca la Teatrul „Act“ din Bucuresti, spectacolul „Sorry!“ al Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra“, Teatrul „Toma Caragiu“ din Ploiesti cu „Plastilina“, iar in ultima seara, Teatrul „Nottara“, urmat de un recital de exceptie al Adei Milea, un spectacol international superb. Mai avem, asa cum am promis, doua recitaluri nocturne, dar vrem sa ramina surprize, deocamdata.
Rep.: Domnule director, imi cer scuze, am tras cu ochiul prin hirtiile dumneavoastra si, in calitate de ziarist obiectiv, ma vad nevoit sa le deconspir: Ion Caramitru impreuna cu Johnny Raducanu si Razvan Vasilescu.
L.T.: Ha, ha, ha... Va iert!

Un festival de mai mult de doi lei

Rep.: In rest?
L.T.: In rest, afise, bannere, insigne, fluturasi, ecusoane, cazari, masa, programari, contradictii... si toata bucataria festivalului care nu e deloc usoara. Speram sa o scoatem la capat cit mai bine. Pentru ca perfect nu poate fi niciodata.
Rep.: Nu va simtiti asa... infricosat, sa spunem, de postura aceasta de organizator debutant al unei asemenea manifestari teatrale?
L.T.: La inceput mi-a fost teama si, recunosc, am fost mai mult decit stresat, dar apoi mi-am dat seama ca nu fac acest festival pentru mine.
Rep.: Cu atit mai mult.
L.T.: Da, dar in clipa in care mi-am dat seama de acest lucru, de faptul ca il fac pentru oamenii din acest oras, m-am simtit brusc eliberat. Daca vrei sa faci ceva, iese.
Rep.: „Daca vrei cu adevarat, poti!“ Adidas Torsion... Dar ca sa iasa, o spuneati si dumneavoastra mai inainte, e nevoie, inevitabil, de bani. Sau, sa fim nuantati, si de bani. Deconspirati cite ceva din bugetul festivalului.
L.T.: Cea mai mare deconspirare pe care pot sa o fac, si va dau o singura cifra, este aceea ca nu va fi un festival de doi lei.
Rep.: E rindul meu sa rid si, de ce nu?, sa ma bucur. Deci, mai mult de doi lei...

Competitia onoarei si legea lui Ohm

Rep.: Sponsori?
L.T.: Avem o gramada. Oameni care nu au avut niciodata legatura cu teatrul s-au aratat dispusi sa ne ajute, au inteles ce avem de gind sa facem cu festivalul si nu numai, ci si cu noua politica teatrala.
Rep.: Interesati trebuie sa fie si ei pe undeva, recunoasteti! E frumos, e nobil sa ajuti arta, cultura... da bine la imagine.
L.T.: Faptul ca le apare numele pe un banner sau la subsolul unui afis nu cred ca este extrem de ispititor. Dar, ce observ - si-mi place enorm acest lucru - este faptul ca oamenii au inceput sa aiba mindria de a fi asociati unui eveniment teatral. Ca de pe urma lor sa ramina ceva. Au inceput sa inteleaga lucrul acesta. Si se naste un soi de competitie a onoarei. Ceea ce, dupa parerea mea, este foarte bine. Oamenii inteleg astfel sa se implice. Ei devin propriu-zis creatorii unui lucru care va ramine. E foarte important ca oamenii au inceput sa simta. Inima linga inima, suflet linga suflet.
Rep.: E un principiu?
L.T.: Eu am un principiu in viata: legea lui Ohm. Daca esti o(h)m cu mine, sint o(h)m cu tine.