Scrisoare deschisa cadrelor didactice de Ziua Educatiei
Stimate Dascal,
Seara de seara, la ora 19, cind vine copilul meu de la scoala, povesteste cum a fost. Am sa va impartasesc citeva fraze si o sa va dati seama de ce a trebuit sa fac acest apel.
„Astazi, chiar si doamna profesoara de engleza a izbucnit in ris, ea care nu zimbeste niciodata“.
„Doamna de romana a fost in toane bune“.
„Domnul de franceza tipa la tine si de aceea nu ies la tabla, pentru ca uit tot ce am vrut sa spun“.
„Astazi, profesorul de istorie mirosea a bautura“.
„Dupa educatia fizica, avem ora de biologie, iar doamna nu ne suporta deloc cum mirosim, dar noi nu avem unde sa ne schimbam“.
Acestea in mintea unui copil, asa vede el o zi de scoala. Culmea este ca niciodata nu pare entuziasmat de cunostintele primite, ci doar de felul in care i-au fost administrate.
Cu tot respectul, cu capul aplecat si cu caciula in mina, va intreb domnilor profesori, nu cumva uitati ca va adresati unor copii, ca sinteti artistii educatiei si ca din mina dumneavoastra ar trebui sa iasa opere de arta, operele viitorului nostru ca societate? Nu cumva uitati sa zimbiti si sa fiti blinzi pentru ca aveti foarte multe probleme personale sau ca faceti aceasta meserie ca oricare alta? Aveti cea mai grea misiune, este cel mai important aspect din viata omului: educatia; nu ar trebui sa fim atenti la acest lucru?
Ca vreti sau nu, trebuie sa fiti un exemplu pe care copiii nostri l-ar putea urma. Autoritatea, severitatea se pot manifesta si altfel decit prin figuri incruntate si tonuri rastite. Zimbiti si jucati-va cu ei, fiti prietenii lor pentru ca la nastere au cistigat acest drept.
Cu respect pentru toti profesorii care-si fac meseria cu pasiune,
|
Autentificare
