Diamante romanesti
Una dintre stirile strecurate in “catenele” de informatii ale agentiilor de stiri anunta ca AVAS scoate la vinzare Fabrica de diamante sintetice din Romania, singura din Europa Centrala si de Sud Est. Pretul “aruncat pe piata” in ziarul Cotidianul este de 5 milioane de euro. Argumentul furnizat presei, inerte cumva in fata acestei informatii, este ca, in ultimii ani, fabrica de diamante “nu a mai adus beneficii, datorita prostului management”. Si ce, veti spune? O alta fabrica scoasa la vinzare, dupa petrol, gaz metan, metalurgie, chimie, etc.
Nici unul dintre politicienii, extrem de ocupati sa-si dezveleasca poalele dosarelor de informatori unii altora nu pare sa aiba timp pentru o biata fabrica al carei patent a fost furat de oamenii lui Ceausescu din Africa de Sud in anii ’80. Produsele de acest tip sint necesare in aplicatii tehnologice de inalta calitate si in industriile strategice, ca si pentru diverse tipuri de armament. Ceea ce, printre altele, face dintr-o astfel de fabrica o unealta de negociere politica pentru Romania. Statul o vinde pentru ca e “prost manageriata”! Hm, suna ca si cum, enervat peste poate ca nu mulge corespunzator vaca, nea Ion ia o decizie definitva, deschide usa grajdului si arunca vaca afara. Sa se invete minte. Vaca.
Un astfel de argument nu sta in picioare. Decizia de a vinde inca o unitate strategica in plan cel putin European are, cu siguranta, alte resorturi decit cel clamat cu candoare, cum ca o fabrica de diamante artificiale, printre cele 5 existente in lume (!), cu vreo 500 de produse in portofoliu, conform site-ului propriu, nu da destui bani. Sau ca pressingul chinez de pe piata a dus preturile foarte jos. Cit de jos? Ce solutii exista in afara “cumparatorilor strategici” printre care e anuntat Gigi Becali? Hai sa fim seriosi! Trebuie sa existe o alta explicatie, logica si pragmatica. Un interes. Din pacate, nu in favoarea Romaniei care, in ultimii 16 ani, a dat din mina, pas cu pas, unele dintre cele mai importante unelte, economice si strategice, de control ale unui stat.
Recunoasterea internationala nu poate fi inteleasa exclusiv la nivelul trimiterii de trupe in teatre de razboi –si, apropos, Irakul arata a fi exact pe muchia razboiului civil generalizat. Recunoasterea internationala presupune sa ai si unelete de lucru acasa. Cea mai buna proba este ultimul interviu al presedintelui Rusiei, Vladimir Putin, in “Financial Times” (10 septembrie 2006). Putin spune explicit ca Rusia si-a reluat cu autoritate locul in lume si ca intentioneaza sa devina cel mai mare furnizor mondial de gaz metan, petrol etc. Va inlocui, mai pe sleau spus, controlul lumii prin arme cu controlul lumii prin resurse. Si a mai spus ceva: ca, niciodata pina acum, in istorie, relatiile Rusiei cu China, un alt colos intr-o dezvoltare extrem de rapida, nu au fost atit de bune ca acum. Un contra-balans semnificativ fata America. De partea cealalta, interconectat, este Jihadul Islamic, intr-o crestere furibunda, pe fondul razboiului din Irak.
Si ce ne intereseaza, veti spune in continuare?
Pai, ne intereseaza. Fiindca toate aceste lucruri insumate, pe termen mediu si lung, vor determina viata noastra si a copiilor nostri. Banii si nivelul de trai pe care il vom avea. Accesul la educatie, cultura si informatie. Felul in care un reprezentant al Romaniei este tratat “afara”, cu interes si politete sau cu refuzuri in viteza si spate intors. Nu ma refer la intilnirea anulata de cancelarul german Angela Merkel cu presedintele Basescu si cu ministrul Integrarii Anca Boagiu. Motivul era extrem de serios. Intilnirea in sine era de 15 minute, in care cauza Romaniei trebuie pledata. Putin si rece.
Acum, apelul facut de ministrul de externe al Romaniei la recenta intilnire de la ONU pentru un statut normal pentru Republica Moldova, trebuie sa fi gasit urechi surde. Marilor puteri trebuie sa le pese destul de putin daca Transnistria, plina de arme, traficanti de arme, carne vie si droguri, devine stat recunoscut de Moscova si poarta strategica la usa Uniunii Europene. Putin a lansat in schimb o oferta de nerefuzat: petrol si gaz. Ceva ce cred ca Romania nu prea mai are. Iar diamante, deloc!
|