Un strop de suflet si culoare pentru pacientii Pediatriei

• o pietreanca in virsta de 19 ani, studenta la Arte Plastice, a pictat peretii din patru incaperi ale Sectiei Pediatriei de la Spitalul Judetean Neamt • peretii au fost infrumusetati cu personaje si imagini din povesti si desene animate • tinara artista a suportat cheltuielile materiale din banii sai de buzunar • pentru munca prestata si timpul petrecut in sectie nu a vrut nici o recompensa, dorinta sa fiind aceea de a face un gest caritabil •

Intr-o lume in care oamenilor le pasa tot mai putin de cei din preajma, iar bunavointa si gesturile caritabile, total dezinteresate, sint extrem de rare, este de-a dreptul socant sa mai intilnesti persoane care sa dea ceva semenilor doar din dorinta de a le strecura in suflet putina bucurie care sa le lumineze chipul si
de a-i vedea zimbind. Am intilnit o astfel de persoana zilele trecute. Se numeste Alexandra Ciobanu, are 19 ani, este din Piatra Neamt si este studenta in anul I la Facultatea de Arte Plastice din Cluj.
Am zarit-o intr-unul din saloanele sectiei Pediatrie a Spitalului Judetean de Urgenta Neamt, desenind peretii, aidoma unui copil poznas, inzestrat cu talent si imaginatie. Printese si printi, Cenusareasa si surorile ei, Alba ca Zapada si cei sapte pitici, pisicile aristocrate si Winny ursuletul, intr-un cuvint, personaje din povestile pentru copii au fost aduse aici de Alexandra, pentru a le sta alaturi copiilor bolnavi internati in sectie si pentru a-i ajuta sa suporte mai usor atmosfera de spital. Dupa ce schita mai intii cu creionul personajul si scena din care face parte acesta, urma pictarea propriu-zisa. Sub pensonul purtat de mina sigura a fetei, culorile se astern una linga alta, creind un ansamblu aproape insufletit caruia i se imprima caldura si personalitate.
„Copiii care ajung la spital sint bolnavi, tristi si speriati de tot de ce intimpla in jurul lor. Fac injectii, iau medicamente, pling numai cind vad trecind pe hol asistentele sau medicul. Sint traumatizati. Si atunci, m-am gindit ca le prinde bine sa ii inveselesc putin, aducindu-le in fata ochilor imagini si personaje dragi din desenele animate sau din cartile de povesti. Cu imaginatia bogata pe care o au, ei mai uita de durere si de spaima si isi amintesc de jocurile lor“, a spus Alexandra.
Salonul de unde a inceput tinara artista munca de infrumusetare, face parte din compartimentul Reanimare al sectiei. Nu este nici primul, nici ultimul de pe hol, ci se afla situat undeva la mijloc. In timp ce vorbeam cu ea ma intrebam de ce fata l-a ales chiar pe acela pentru inceput. Citeva minute mai tirziu aveam sa inteleg.
De acel spatiu s-a legat sentimental pentru ca acolo a fost internat in urma cu citeva luni copilul surorii sale, diagnosticat cu o afectiune respiratorie si tratat aproximativ o saptamina.

„Am pornit de la ideea de a face o opera de caritate“

In perioada cit au stat in spital sora si nepotelul ei, Alexandra i-a vizitat zilnic si a fost marcata de aspectul sectiei. Atunci a avut prima data pornirea de a schimba fata sectiei, iar sora sa care, de citiva ani, traieste in Germania, i-a dat tot concursul in acest sens. Initiativa fetei nu a putut fi pusa in practica imediat, deoarece era eleva in clasa a XII-a, se pregatea de sfirsit de an scolar, de bacalaureat si de admitere la facultate. Alexandra a absolvit cursurile Liceului de Arta „Victor Brauner“, sectia Tapiserie. Atrasa de lucrurile tehnice, fata a optat pentru sectia Design Industrial. In aceasta saptamina va pleca la Cluj ca sa se pregateasca pentru inceperea unei noi etape din viata sa.
„Tocmai de aceea nu mai am timp sa continuu ce am inceput la Pediatrie. Am pictat peretii din doua saloane, pe aceia din holul de la intrare in sectie si din Unitatea de Primire a Urgentelor, adica incaperea unde sint consultati copiii prima data cind ajung aici. Deocamdata sint presata de timp si nu ma mai pot ocupa si de alte saloane, dar asta nu inseamna ca abandonez proiectul pe care l-am inceput aici. Cind voi veni in vacanta sau cind voi avea timp, voi reveni aici ca sa pictez si in alte saloane. Imi place foarte mult cum a iesit ce am pictat pina acum si sper ca si personalul de aici e multumit de felul cum s-a schimbat atmosfera in spatiile unde am intervenit. Cea mai mare multumire a mea a fost sa vad bucuria din ochii copiilor care, fiind internati aici au dat buzna in saloanele cu pereti pictati de mine. I-am vazut zimbind, i-am auzit vorbind intre ei si m-am bucurat atunci cind am vazut ca au recunoscut personajele si ca le-au admirat minute in sir, incintati. Asta mi-am dorit“, marturiseste plina de satisfactie Alexandra Ciobanu.
Culorile, pensulele, paleta, toate materialele de care a avut nevoie pentru ceea ce a pictat la Pediatrie au fost suportate din banii de buzunar proveniti de la parintii si sora sa, iar pentru munca propriu zisa si timpul petrecut acolo nu are nici o pretentie materiala.
Bucuria din ochii copiilor, gindul ca a facut un gest frumos, recunostinta cadrelor medicale si a parintilor conteaza cel mai mult pentru tinara artista „Am pornit de la ideea de a face o opera de caritate si atit. Pe de alta parte, consider ca mi-am mai exersat mina si ca m-am recreat. Eu de regula pictez cu totul altceva, compozitii cu diverse teme. Ma atrag foarte mult creaturile marine, ca de altfel lumea apelor. Ma simt fericita si multumita cind pictez si reusesc sa transpun in imagini ceea ce simt“, a punctat Alexandra Ciobanu.