Stranepotul lui Creanga, taximetrist

• Gheorghe Apetrei, stranepotul celebrului povestitor Ion Creanga, este sofer de taximetru in Bacau • el a avut un rol de figurant in filmul „Amintiri din copilarie“ • inainte de a fi taximetrist, Gheorghe Apetrei a condus avioane supersonice •

A jucat intr-un film documentar despre viata satului Humulesti, pe cind avea doar sapte ani. Noua ani mai tirziu, a avut un rol de figurant in filmul „Amintiri din copilarie“, al cunoscutului regizor Elisabeta Bostan. A lasat vatra satului Humulesti si a ajuns pilot de supersonice. Meseria l-a adus, in cele din urma, in Bacau, unde a lucrat ca instructor pentru tinerii piloti, pina cind a iesit la pensie. Acum, retras fiind din cimpul muncii, s-a apucat de taximetrie. Aceasta ar fi, pe scurt, povestea lui Gheorghe Apetrei, un bacauan despre care putini stiu ca este stranepotul marelui povestitor Ion Creanga.

Cind urci in taxiul lui, nici o clipa nu banuiesti povestea pe care o ascunde. Omul, la virsta a treia, bondoc, plin de viata, se leaga la vorba una-doua. „Ma numesc Gheorghe Apetrei. Stiti dumneavoastra, am acelasi nume de familie ca tatal lui Ion Creanga, pe care il chema Stefan a Petrei Ciubotariu“, intra omul in discutie cu mine. Doar-doar imi stirneste interesul. Efectul este cel scontat, pentru ca incep si eu sa il trag de limba. In citeva clipe, aflu ca omul care ma duce cu taxiul este ruda cu marele povestitor Ion Creanga. Modest, se lasa foarte greu convins sa povesteasca mai multe. „M-am nascut in '48, in Humulesti. Casa parinteasca este la nici 200 de metri de casa lui Ion Creanga. Sint ruda cu el. Tatal bunicului meu era var drept cu povestitorul. Am crescut pe malul «Ozanei cea frumos curgatoare». Cind am invatat buchea cartii, parintii mei, dar si dascalii, mi-au pus in mina prima carte, Amintiri din copilarie“, isi aminteste, nostalgic, Gheorghe Apetrei. Ladislau Tarco i-a dedicat doua pagini, in 1979, in cartea „Bilet de voie“, o monografie cu povestiri despre militari. Aici este mentionat capitanul aviator Gheorghe Apetrei, „stranepotul lui Ion Creanga“.

A jucat in doua filme

La sapte ani, Gheorghe Apetrei, taximetristul de-acum, a jucat intr-un film. „O echipa de la Bucuresti a venit la Humulesti sa faca un documentar despre viata satului humulestean. Eu eram un pui de taran si am filmat pe malul Ozanei, intr-o comuna vecina, dar si la casa lui Ion Creanga. Desi eram fiu de taran, m-au invatat cei de la Bucuresti sa ma incalt cu obielele si opincile, pentru ca nu mai purtasem niciodata. M-au pus sa fac placinte in apa cu pietre, sau plechiti, asa cum spunem noi la Humulesti, cind arunci cu piatra in apa si sare piatra pe luciul acesteia. Echipa de filmare a stat trei zile in casa parintilor mei. Filmul este acum in arhiva, la Bucuresti“, ne mai povesteste urmasul lui Creanga.
Noua ani mai tirziu, in vremea liceului, Gheorghe Apetrei a avut sansa sa mai joace intr-un film, „Amintiri din copilarie“, in regia celebrei Elisabeta Bostan. A avut un rol de figurant, alaturi de alti baieti din sat, pentru ca rolul principal l-a luat un baiat din Bicaz, Ionel Mocorcea. „Faceam liceul la Tirgu Neamt. Zilnic treceam Ozana de doua ori pina la scoala, ca mergeam pe jos. Nu era departe, vreo doi kilometri. Intr-o zi, au venit la scoala si au ales 50 de baieti, sa faca figuratie in filme. Ne-au dus si la Bucuresti“, isi mai aminteste Gheorghe Apetrei.

Copilul din Humulesti, pilot pe supersonice

Stranepotul lui Ion Creanga a parasit vatra satului natal in 1968, cind a plecat in armata, la Bucuresti. Nu stia nici un moment ca viata ii va rezerva o cariera militara. „M-am dus in armata si, cind mai aveam vreo sase luni pina la liberare, a venit un ordin in unitatile militare, prin care baietii cu liceu si bacalaureat se puteau inscrie la scoala militara. Asta, pentru ca nu erau completate locurile. Eu cu un prieten ne-am gindit sa mergem la aviatie, credeam noi ca asa terminam mai repede cu armata. Erau 75 de locuri la aviatie, si 33 libere. Am facut vizita medicala, am dat un examen si am intrat la Scoala de Aviatie de la Bobocul, de linga Buzau. La examenul medical, la stomotolog, medicul avea niste vederi din Humulesti pe masa. Eu m-am uitat la ele si m-a intrebat daca stiu ce e acolo. I-am spus ca este Humulestiul, satul meu natal, si ca sint ruda cu Ion Creanga. A spus imediat la toata lumea de acolo. El a fost singurul, de altfel, care m-a poreclit Creanga ca, in rest, in toata cariera mea de pilot, toti mi-au spus «Sarmala», pentru ca eram plinut si scund“, mai povesteste Gheorghe Apetrei. Dupa cei trei ani de scoala la Aviatie, a urmat inca un an de pregatire in Bacau. Aici a zburat pe MiG21. „La Bacau, am avut viata cu adevarat ca in «Amintiri din copilarie». De la Bacau m-au trimis la Unitatea de Aviatie «Mihail Kogalniceanu», unde am stat pina in 1984. Imediat ce am ajuns aici, mi-am luat concediu si am plecat la Humulesti. Eram decis sa ma linistesc, asa ca in patru zile m-am insurat cu o fosta colega de liceu. Pe 23 decembrie, am cerut-o de sotie, iar pe 30 decembrie am fost la Starea civila. Casatoria religioasa a avut loc in februarie si a fost cu adevarate peripetii. Eu eram membru de partid si cadru militar. Nu aveam voie sa intru in biserica, dar sora mea ne-a ajutat. A chemat preotul la ea acasa, l-am adus cu masina si ne-am casatorit religios in casa ei. De la Humulesti, ne-am mutat la Kogalniceanu“, mai povesteste urmasul lui Creanga.

A zburat cu rusi si bulgari

Cariera de pilot militar i-a oferit sansa sa participe la aplicatii alaturi de rusi si bulgari. „Trebuia sa facem aplicatii comune, asa cum prevedea Tratatul de la Varsovia. Mergeam la rusi, la bulgari. La o astfel de aplicatie, am reusit sa interceptez trei tinte si am primit cadou un ceas, care are pe spate gravat in ruseste numele meu si al institutiei care mi l-a dat“, mai spune cu mindrie fostul pilot. In 1984, s-a decis sa se intoarca mai aproape de restul familiei, in Bacau, unde exista o unitate de aviatie. S-a stabilit aici definitiv si, in 1987, a renuntat la zbor. S-a dedicat instructiei novicilor in ale pilotajului. A efectuat peste o mie de ore de zbor. Acum, este comandor in rezerva.

De la supersonice, la taximetrie

La pensie, Gheorghe Apetrei nu a avut stare. „Eram obisnuit cu activitatea. Ce sa fac eu toata ziua acasa? Ca nici la televizor nu am rabdare sa stau atit. Nu pot sta rupt de realitate, trebuie sa simt pulsul strazii. Asa ca m-am apucat de taximetrie, in urma cu doi ani“, mai povesteste Apetrei. Al doilea motiv pentru care a ales aceasta indeletnicire este sa isi intregeasca veniturile familiei, mai ales ca el este singurul care aduce bani in casa. In plus, trebuie sa ii ofere fetitei lui de 16 ani toate cele necesare. „Fata mea e innebunita si ea dupa avioane. In fiecare an, cind este Ziua Aviatiei, mergem impreuna sa vada avioanele. Nu rateaza niciodata acest eveniment“, spune mindru fostul pilot.

Vrea sa isi vada numele in arborele genealogic al lui Creanga

Actualul taximetrist are o mare dorinta: sa ii fie recunoscut gradul de rudenie cu Ion Creanga. „Nu stiu unde trebuie sa merg si ce sa fac, pentru ca in casa lui Ion Creanga din Humulesti, unde este trecut un tabel cu arborele genealogic al familiei, sa fie trecut si tata, si eu. Verisorul meu din partea tatei, nea Culita, care este mai in virsta ca mine, are 73 de ani, este trecut acolo. Eu, insa, nu“, explica Gheorghe Apetrei.