Decontarea minciunii la Budapesta
Zece mii de unguri i-au cerut socoteala premierului Ferenc Gyurcsany pentru minciuna. Mai-marele executivului de la Budapesta, pe care l-am cunoscut direct acum vreo doi ani, de orientare socialista (altfel un prosper om de afaceri), a dat-o, cum el �nsusi cu gura lui o spune, �n bara. Adica a mintit cu nerusinare electoratul, l-a dus cu presul pentru a se instala viguros la putere, dar electoratul s-a prins. Confruntat cu iritarea multimii, apoi cu violenta dezlantuita, Gyurcsany nu-si cere iertare, nu sta �n genunchi pe coji de nuca, nu-si da cu nuiaua prostiei �n cap, ci scoate pe strada batalioane calare, pompieri cu tunuri cu apa, zv�rlitori de gaze lacrimogene. Imaginile, �n ametitoare simetrie cu cele din Bucurestii lui decembrie 1989, ar trebui sa se �ncheie, logic, cu suirea �n elicopter a premierului si fuga rusinoasa, dar sanatoasa �n cer.
Am trait o viata cu exemplul repetat p�na la sufocare al Ungariei civilizate. �n socialism, ungurii erau occidentalii de l�nga noi, �n capitalism, ungurii au lefuri babane ca nemtii, strazile lor s�nt curate, ungurii nu scuipa coji de seminte pe stadioane si nu se scobesc cu degetul �n nas. Catolici fiind, ungurii s�nt granita dintre prosperitatea civilizata a Occidentului cu ortodoxia greco-romano-rusa, religie slaba, toleranta, motiv�nd un individ subtire sufleteste si anemic moral.
Asa o fi. Imaginile de la Budapesta din ultimele zile si nopti, cu masini incendiate, cu devastarea sediului televiziunii, cu sticle Molotov si bastoane de cauciuc care sparg figuri, cu cai care fram�nta �n copite trupuri de tineri, �mi arata �nsa o alta fata a Ungariei, pitita dibaci �n psihologia unui popor care are tarele, neputintele si excesele lui. Culmea este ca violentele de acum, de-o anvergura greu de �nchipuit, mi i-au umanizat pe unguri. Iata, mi-am zis, nici ei nu-s perfecti. �nteleg ca manifestarile dure s�nt ale tinerilor de extrema dreapta. Sa nu uitam ca si extrema dreapta, si drogatii, si dezaxatii apartin �n procente variabile poporului respectiv. At�t. Ma �ntorc acum la politicieni. Daca �n strada avem de-a face cu extremismul temperamental al unora, �n birourile �nalte ale politicii avem de-a face cu extremismul sc�rbos al minciunii. Gyurcsany vorbeste nu �n public, ci �ntr-o discutie de partid (un fel de stenograme ale PSD intrate �n posesia presei) ca ascensiunea la putere s-a produs prin minciuna. Minciuna, minciuna si iar minciuna. Iata, azi, decontul minciunii �n strada. Sticlele incendiare aruncate �n sediul partidului la putere corecteaza, cu nedorite virgule �n flacari, textul vorbit al premierului. Ce vor �nvata oare politicienii romani, daca vor �nvata ceva din patania ungara? C�te minciuni s-au produs �n campaniile electorale, c�te sfidari ale bunului simt! Traian Basescu este, dintre politicienii actuali, un desav�rsit actor al minciunii. Se culca cu minciuna, bea toata noaptea cu minciuna alaturi, se trezeste cu minciuna la cafeaua de dimineata. Am un �ntreg inventar al minciunilor prezidentiale pentru ca ele s�nt mai vizibile. Le am si pe-ale altora. „Sa traiti bine!“, striga din toate balcoanele electorale presedintele. „Vom �njumatati impozitele“, tipa premierul Ungariei. Nu numai ca n-a �njumatatit impozitele, ci le-a dublat. Ungaria e acum �n flacari, iar vechiul si armoniosul oras Budapesta devastat. Nu-mi doresc asa ceva pentru Romania. Dar politicienii trebuie sa priceapa ca minciuna are membrele inferioare boante si nu poate alerga prea mult. Mai devreme sau mai t�rziu, prostimea, cum ne alinta politicienii pe noi alegatorii �n sedintele cu usile �nchise, se trezeste. Si atunci ies flacari.
|