DE 100 DE ANI �N PIATRA NEAMT
O viata pusa �n slujba legii, �mpartind oamenilor dreptatea cu masura responsabilitatii. O viata plina de neprevazut, de �nt�mplari al caror ecou nu a fost estompat de uitare. O mare dragoste pentru una dintre cele mai frumoase femei ale timpului, cu care a �mpartit si bucurii, dar si necazuri, vreme de 57 de ani. Asa ar putea fi caracterizata �ndelungata existenta a lui Constantin Grigoriu, fost judecator �n Piatra Neamt, care va �mplini s�mbata, 23 septembrie 2006, venerabila v�rsta de 100 de ani.
Secretul longevitatii sale? Viata cumpatata, fara abuzuri si sportul. Legea, fotbalul si drumetiile au fost marile placeri ale vietii sale. Acestea l-au ajutat sa nu simta at�t de mult povara veacului de existenta. Pare de 70 de ani. Doar vazul si auzul nu-l mai ajuta asa cum si-ar dori. �nsa, luciditatea si agerimea mintii ar face invidiosi oameni cu mult mai tineri. Cariera de magistrat si-a �nceput-o �n anul 1938, dupa sustinerea examenelor profesionale, c�nd a devenit judecator de instructie la Tribunalul Neamt. Ulterior, a fost delegat la Judecatoria rurala Hangu. �n perioada crizei economice, a fost detasat, pentru 6 luni, la Judecatoria rurala din Tighina, acum �n Moldova de peste Prut, dupa care s-a �ntors la Piatra Neamt. O perioada, a fost vicepresedinte al Tribunalului Neamt. �n razboi a fost ofiter de legatura la Corpul 10 Armata. A fost trimis �n Crimeea unde, ca urmare a pregatirii sale juridice, a fost delegat ca procuror-instructor �n cadrul Curtii Martiale.
Dupa razboi, timp de 2 luni, a fost avansat la Tribunalul Regional Bacau, dupa care a revenit �n Piatra Neamt. A iesit la pensie �n anul 1962, fara sa fi fost vreodata membru de partid. Sportul l-a atras de la o v�rsta frageda. Constantin Grigoriu se numara printre fondatorii clubului de fotbal de sub Pietricica. �n octombrie 1919, pe c�nd se afla �n clasa a II-a de liceu, la «Petru Rares», �mpreuna cu directorul si un comitet de elevi, a fost promotorul initiativei de �nfiintare a «Asociatiei Sportive Ceahlaul». �n 1926, c�nd era �n clasa a VIII-a de liceu, echipa de fotbal Ceahlaul a intrat �n Campionatul Ligii de Est, c�stig�nd Campionatul Moldovei. �n ultimul an de facultate, �n 1929, a fost extrema dreapta �n echipa de fotbal de la Iasi, actualul Poli Iasi.
23 septembrie 1906, acum 100 de ani
Constantin Grigoriu, s-a nascut acum 100 de ani, pe 23 septembrie 1906, �n Piatra Neamt. Mama s-a ocupat de cresterea celor 5 copii, trei baieti si doua fete, iar tatal, Mihai Grigoriu, a fost seful Serviciului financiar al Primariei Piatra Neamt. Numai una dintre fete a fost casnica si s-a casatorit cu un ofiter de artilerie, iar ceilalti copii au fost cu totii licentiati, cei mai multi �n stiinte juridice. „Fratele cel mai mare a fost procuror la Piatra Neamt, dar a murit de t�nar. Cel de-al doilea, Vasile Grigoriu, a fost avocat. Sora mea, Maria, a fost casnica si s-a casatorit cu un ofiter de artilerie grea, iar Jana a fost licentiata �n Litere, profesor de limba romana. A murit de cur�nd, la v�rsta de 93 de ani. Eu am urmat cursurile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, studii pe care le-am terminat �n anul 1929. Apoi, timp de un an, am urmat cursurile scolii profesionale de ofiteri si am terminat cu gradul de sublocotenent. Timp de doi ani, am fost �n razboi, ca ofiter de legatura la Corpul 10 Armata. Am ajuns p�na �n Crimeea, la v�natori de munte“, a declarat magistratrul Grigoriu. C�nd l-am �ntrebat despre perioada din razboi, toate amintirile acestuia au revenit �ntr-o clipa si ne-a povestit despre cele �nt�mplate, ca si cum toate ar fi fost ieri. Pentru o vreme, s-a detasat de situatia de fata si a relatat totul ca si cum ar fi fost acolo. „Atunci c�nd eram �n Crimeea, deoarece aveam studii juridice, am fost delegat ca procuror-instructor �n cadrul Curtii Martiale. Am avut o ancheta, cu delegatul din partea germanilor, pentru a elucida conditiile �n care a fost asasinat, prin �mpuscare, un ofiter de administratie roman de catre un neamt. Am facut anchete, am audiat mai multe persoane, dar nu puteai sa nu te detasezi, intervenea partea umana, sentimentalismele. La un moment dat, �n interesul cauzei de care va spuneam, am mers pe un vas de razboi sa audiem soldatii. Eu, fiind ofiter de legatura, nu prea am prins bombardamente, eram ceva mai protejat. Numai ca, atunci, pe vas fiind, ne-a prins un bombardament din care am crezut ca nu mai scap. Asta a fost cea mai teribila �nt�mplare de pe front si nu cred ca am sa o uit niciodata“, si-a amintit judecatorul. El a mai mentionat ca ziua de 23 august 1944 l-a prins �n Piatra Neamt, fiind acasa �n permisie si ca a terminat razboiul cu grad de capitan. Ulterior, a fost �naintat la gradul de maior, iar prin decret de stat a fost avansat la locotenent-colonel, iar apoi la gradul de colonel, �n urma cu 10 ani, �n 1996. Contributia sa nu a fost uitata de oficiali si, tot prin decrete prezidentiale, a primit mai multe distinctii militare, Coroana Romaniei, cu panglica de virtute militara si gradul de cavaler, precum si Steaua Romaniei, cu panglica de virtute si grad de cavaler. Aceasta din urma este cea mai �nalta distinctie oferita de statul roman.
„Niciodata nu am fost membru de partid“
Faptul ca a fost �n razboi i-a adus si neplaceri la locul sau de munca, ca judecator la mai multe instante din judetul Neamt. De exemplu, dupa ce s-a �ncheiat razboiul si a revenit la munca, a fost acuzat printr-o scrisoare anonima ca ar fi participat la crime de razboi. �n Rusia. „Dupa razboi, am fost �nvinuit ca atunci c�nd eram pe front as fi participat la asasinarea locuitorilor. Asta mi s-a tras de la faptul ca am fost procuror la Curtea Martiala. Nici vorba sa fi fost ceva adevarat. A fost c�t pe ce sa ma scoata din justitie din cauza asta, dar si eu am apelat la colegii si camarazii mei de lupta, care au venit si au spus adevarul, asa cum s-au �nt�mplat faptele. Am adus probe cum ca, desi am fost la Curtea Martiala, nu am participat la asa ceva“, a povestit judecatorul. Dupa ce a revenit la slujba, la Piatra Neamt, Constantin Grigoriu a fost avocat stagiar, apoi ajutor de judecator tot �n orasul �n care s-a nascut, dupa care a devenit judecator supleant la Tribunalul Neamt. Ulterior, a trecut examenul de capacitate pentru magistratura si a devenit judecator cu drepturi depline la Tribunalul Neamt. Timp de jumatate de an, a �ndeplinit functia de presedinte al celei mai mari instante din Neamt, �nlocuindu-l pe presedintele �n exercitiu, care urma niste cursuri de pregatire profesionala �n capitala tarii. „Dupa ce am dat capacitatea, �n 1938 am devenit judecator de instructie la Tribunalul Neamt. Pentru ca �nca nu eram casatorit, am fost delegat sa tin locul judecatorului de la Hangu, pentru ca acolo exista Judecatoria rurala Hangu. �n perioada c�t am fost ajutor de judecator, pe timpul crizei economice, am fost detasat 6 luni la Judecatoria rurala din Tighina, iar c�nd s-a re�nfiintat postul din Piatra Neamt, am venit �napoi. Dupa razboi, timp de 2 luni, am fost avansat la Tribunalul Regional Bacau, apoi am revenit �n Piatra Neamt. Am fost membru activ de sindicat, dar niciodata membru de partid. Am prins o perioada mai linistita si mai limpede si niciodata nu mi s-a cerut sa fac vreo nedreptate. Nimeni nu a venit la mine sa faca presiuni, iar eu am considerat ca pot face servicii tarii si fara sa fiu membru de partid. �n 1962, am iesit la pensie fara ca vreodata sa fi fost membru al Partidului Comunist Roman, desi am fost magistrat“, a afirmat judecatorul Grigoriu, fara a face din asta un titlu de glorie. �n 1949, Constantin Grigoriu a �nt�lnit-o pe viitoarea lui sotie, cu care s-a casatorit �n acelasi an. De o frumusete rapitoare, despre Giorgeta Grigoriu se spune ca a fost curtata chiar de regele Carol I. Cu toate acestea, t�nara l-a ales pe modestul judecator cu care este casatorita de 57 de ani. Ea a fost profesor de limba romana si timp de 20 de ani a fost directorul Liceului „Calistrat Hogas“. Acum are 96 de ani.
Printre fondatorii Ceahlaului
„�n octombrie 1919, eram �n clasa a II-a de liceu, la «Petru Rares». �mpreuna cu directorul si un comitet de elevi, am luat initiativa sa �nfiintam o asociatie sportiva, pe care atunci am denumi-o «Asociatia Sportiva Ceahlaul», unde au fost cooptati si si ne-au si antrenat ofiteri de la unitatea militara din Piatra Neamt. Din clasa a IV-a si p�na �ntr-a VIII-a, am jucat fotbal �n echipa liceului. Apoi, din 1926, c�nd eram �n clasa a VIII-a de liceu, echipa de fotbal Ceahlaul a intrat �n Campionatul Ligii de Est, care s-a desfasurat la Iasi. Am jucat cu echipe din Bacau, Roman, Iasi si Buhusi, dar noi, cei de la Ceahlaul, am c�stigat Campionatul Moldovei. �n ultimul an de facultate, �n 1929, am fost extrema dreapta �n echipa de fotbal de la Iasi, actualul Poli Iasi“, �si aminteste fostul component al echipei de fotbal. Judecatorul a mai spus ca, �n perioada �n care era judecator, a fost presedintele Clubului de Fotbal Ceahlaul, p�na la declansarea razboiului. „Dupa razboi, �n perioada c�nd eram judecator, cu sprijinul presedintelui Tribunalului de atunci, Emil Badarau, am staruit pe l�nga primarul de Piatra Neamt, domnul Gheorghiu, sa aprobe concesionarea terenului viran de la Borzoghean, pentru sport. Clubul a reusit atunci sa obtina titlu de proprietate pe terenul unde acum este stadionul, iar, dupa razboi, echipa de fotbal a fost preluata de Prefectura. Tot cu sprijinul judecatorului Badarau, s-a reusit si constructia stadionului“, a mai adaugat fostul fotbalist. Constantin Grigoriu a practicat si alte sporturi care l-au adus la o conditie fizica de invidiat. A facut �not, a mers �n numeroase drumetii, iar despre muntele Ceahlau afirma ca nu-si mai aminteste de c�te ori l-a urcat. Marea lui pasiune a ramas, totusi, fotbalul, pe care l-a practicat si sustinut si dupa ce a iesit la pensie. Ajuns la 100 de ani, magistratul apreciaza ca a dus o viata modesta si cumpatata, din care au lipsit cu desav�rsire abuzurile. „Am dus o viata modesta, nu am pierdut nopti. M-am mai ametit, foarte rar, asa, pe la petreceri, din doua pahare de vin, dar nu m-am �mbatat niciodata. Cafea am baut foarte putina si am fumat o singura data. Dupa bacalaureat, toti elevii din clasa �mpreuna cu profesorul Panaite Popovici am mers �ntr-o excursie �n Muntii Apuseni. C�nd urcam spre creasta, am avut si eu «inspiratia» de a-mi aprinde o tigara. Am vrut sa ma dau mare fata de niste fete. Am tras c�teva fumuri, am ametit pe loc si aceea a fost singura data c�nd am fumat. Nu mi-a mai trebuit niciodata“, �si aminteste z�mbind batr�nelul de 100 de ani. La fel de cumpatata apreciaza si activitatea de magistrat. El spune ca a c�ntarit foarte bine toate probele pe care le avea �n fiecare dosar, c�nd nu era lamurit cerea si altele si audia martori p�na se edifica pe deplin asupra spetei. Alteori se implica �n administrarea de probe utile spetei. „�ntotdeauna am apreciat foarte bine probele de la dosar, am ascultat cu atentie toate partile, am c�ntarit atent daca inculpatul minte sau nu, si am dat solutiile asa cum mi-a dictat propria constiinta. Pedeapsa o apreciam omeneste si chiar eu veneam cu initiativa administrarii altor probe, daca era cazul. Am avut �n instanta si avocati priceputi si asta �nseamna foarte mult la �nfaptuirea actului de justitie. Nu am dat sanctiuni mari. O singura data a fost o pedeapsa de 15 ani de �nchisoare, cea mai mare. Era o frauda la o fabrica de lemne din Roznov. Contabilul a facut liste fictive de transport de busteni si s-au platit la unii oameni bani care nu li se cuveneau. Initial, a fost cercetat directorul, dar s-a stabilit ca vinovatia apartinea contabilului, iar sentinta a fost atacata. Prejudiciul se cifra atunci, �n 1959, la peste 100.000 de lei. Inculpatul a facut recurs la Bucuresi, cale de atac care se judeca c�nd eu am iesit la pensie“, a �ncheiat discutia judecatorul Grigoriu.
Vizibil emotionat de prezenta reporterilor �n universul sau, magistratul ne-a multumit pentru onoarea pe care i-am facut-o. Poate n-a realizat ca, de fapt, cei onorati am fost noi, reporterii de la Monitorul de Neamt.
�n „umbra“ magistratului
Sotii Grigoriu, Giorgeta si Constantin, nu au avut copii. �n lipsa acestora, ajutor neconditionat primesc acum , c�nd au foarte mare nevoie, de la o familie pietreana, judecatorul Grigoriu consider�ndu-i pe cei doi soti si spun�ndu-le „fiii mei“. Este vorba despre sotii Alucai, Tuca si Cornel. Ei se �ngrijesc de toate cele trebuincioase, de la m�ncare p�na la asistenta medicala, si fac acest lucru, stiuti de foarte putina lume, de nu mai putin de 15 ani. „
Pe timpul liceului am stat la sora domnului judecator si de atunci �i stiu. De 15 ani avem grija de ei si ne s�nt ca niste prieteni. La foarte multe decizii majore pe care le-am avut de luat �n viata, c�nd nu stiam ce sa facem, un cuv�nt greu au avut domnul judecator si sotia dumnealui“, a declarat Tuca Alucai. De o rara modestie ei nu au vrut sa ne spuna prea multe, dar ne �nchipuim ca nu este putin lucru sa ai grija de cei doi, iar un batr�n de 100 de ani necesita o atentie deosebita. Pe de alta parte Giorgeta Grigoriu, este imobilizata la pat dupa ce si-a fracturat un picior. Medicamente, administrarea lor la timpul potrivit, alimentele, grija gospodariei de zi cu zi, dar si toate actele necesare pentru dosarul de handicap de gradul I care necesita �nsotitor, pentru sotia judecatorului au cazut �n grija familiei Alucai. Singurul lucru pe care l-au mentionat a fost faptul ca �n acesti 15 ani de pe masa familiei Grigoriu nu au lipsit produsele traditionale, cozonacul si ouale rosii de Paste, bradul de Craciun a fost �mpodobit �n fiecare an, iar ceasul de pe peretele sufrageriei a fost potrivit �ntotdeauna la ora exacta. „Tuca si Cornel s�nt copiii nostri. Au mare grija de noi, iar pentru salvarea sotiei mele s-au zbatut si au facut tot ce trebuie. Sa le spun un simplu multumesc este mult prea putin pentru efortul lor de ani de zile“, au fost cuvintele judecatorului pentru cei care se �ngrijesc de ei.
|