 De ce Uniunea European�?
Dispari�ia blocului comunist �i c�derea cortinei de fier, ambele evenimente petrecute �n 1989, urmate de disolu�ia URSS doi ani mai t�rziu, au constituit sf�r�itul unei perioade de confruntare �i separare, marc�nd, totodat�, �nceputul unei ere noi �n care Europa este pe cale s�-�i reg�seasc� identitatea. Astfel, mediul politic �i de securitate s-a schimbat decisiv pe continent, statele europene �ncet�nd a se mai considera adversare. Totu�i, chiar �i �n aceste noi condi�ii au existat, �n ultimii 10 ani, dou� tendin�e �n dezvoltarea rela�iilor la nivel continental:
- prima configurat� de o structur� care �i-a dovedit viabilitatea de-a lungul perioadei de dup� cel de-al doilea r�zboi mondial (Consiliul Europei, NATO, OSCE �i Uniunea European�);
- a doua const�nd �n tendin�e centrifuge �i na�ionaliste
�nso�ite de apari�ia unor amenin��ri de inspira�ie etnico-religioas�
(cazul cecenic, fosta Iugoslavie etc).
Asist�m la un fenomen de deplasare a Estului c�tre Vest prin dispari�ia barierelor ideologice, permi��ndu-se astfel ��rilor est-europene accesul la o nou� cultur� politic� �i la o alt� viziune asupra viitorului ca �i dorin�a lor de a deveni parte a institu�iilor democratice occidentale.
Integrarea european� �i euroatlantic� nu reprezint� un scop �n sine, ci modalitatea cea mai adecvat� de a asigura statelor componente stabilitatea �i securitatea proprie.
Tentativele de unificare pa�nic� a Europei nu s�nt de dat� recent�, ele au existat �nc� din perioada interbelic�, �ns� acestea s-au ciocnit de spiritul na�ionalist �i imperialist �nc� foarte puternic �n epoc�. Astfel, �n 1923 a fost creat� „Mi�carea European�“ a c�rei doctrin� cerea crearea „Statelor Unite ale Europei“, iar �ase ani mai t�rziu, �n 1929, s-a cerut crearea unei „Uniuni Europene“ �n cadrul Societ��ii Na�iunilor.
�n anul 1934, marele diplomat rom�n Nicolae Titulescu, �n calitatea sa de pre�edinte al Societ��ii Na�iunilor, preocupat de �ndep�rtarea pericolului unui nou conflict mondial �i de unificarea Europei, a lansat un apel Esperanto, �n sprijinul cre�rii Statelor Unite ale Europei, care, prin clarviziunea lui, dep�e�te frontierele imagina�iei. �I red�m integral:
„Europeni:
1. Cu toat� opozi�ia �i contra tuturor ave�i �ncredere �n Uniunea European�.
2. Cu ocazia alegerilor na�ionale, nu vota�i dec�t pentru un
partid care militeaz� �n favoarea cre�rii unei zone economice
europene unificate.
3. Difuza�i pe l�ng� parlamentele na�ionale europene ideea
instituirii unui Parlament comun.
4. Cere�i constituirea unei armate europene �i comune �i
introducerea unei monede europene unice.
5. Cere�i un statut autonom pentru state, regiuni �i ora�e �n
cadrul Statelor Unite ale Europei.
6. S� se studieze �ntr-un spirit european.
7. Respecta�i celelalte na�ionalit��i.
8. Lupta�i pentru a elibera economia de povara birocra�iei.
9. Lupta�i pentru legi �i institu�ii care permit dezvoltarea
social�.
10. Cine se bate pentru Uniunea European� favorizeaz� pacea mondial�“.
�n 1942, �n romanul „Omul de m�ine“, editorul �i scriitorul Petre Georgescu Delafras, director al editurii „Cugetarea“, scria, de asemenea, cu o clarviziune care, ast�zi, ne uime�te, despre acela�i posibil act istoric.
Primul rezultat, g�ndea el, va fi o organizare a Europei �ntr-un nou stat federal, cu o singur� conducere politic� �i economic�.
Na�iunile �i vor p�stra �i mai departe specificul lor etnic, c�t vor mai vrea �i vor mai putea s� �i-l p�streze, dar pentru a se �n�elege �ntre ele vor folosi o singur� limb� (interna�ional�) care se va �nv��a obligatoriu �n toate statele federale.
Barierele economice dintre state vor disp�rea, m�rfurile put�nd circula �n voie de la o margine la alta a Europei. Va fi o singur� moned� na�ional�.
Iat�, a�adar, c� Rom�nia se num�r� printre precursorii f�uririi unei Europe unite. F�r� fals� modestie, ne putem, astfel, m�ndri c� �i g�ndirea diplomatic� rom�neasc� a contribuit la realizarea �nnoirii �i reorganiz�rii Europei.
|
Autentificare
