Dialoguri nemtene
O fi conu’ Caragiale din Haimanale, respectiv din Republica Ploiesti, dar a fost si revizor scolar la Neamt. Oleaca, romanul numarul UNU al Romanilor (parerea mea!), a cumparat gratis si ceva din umorul nativ al nemtenilor. Eu �l �nt�lnesc, vorbesc despre acest umor specific, aproape zilnic. Pe strada, �n masina, la piata, orinde. Iata c�teva mostre absolut autentice:
lll
-Alo! Buna ziua! Ce face domnul?
-A plecat.
-Sta aplecat?
-Nu, a plecat de-acasa.
-A plecat drept sau aplecat? Ca-l stiu eu! (dialog telefonic).
lll
Pe banca, la drum, cu nea’ Vasile, �n Corni, un sat uitat de lume, dupa ce-si besteleste baba ca nu a dat m�ncare la gaini, �ntreaba:
-Unde se duce doamna dumitale cu masina?
-�n oras, la Piatra. Are programare sa-si taie unghiile de la picioare.
-Nu va suparati, dar la m�ini si le taie singura?
lll
O femeie matura, cu un t�rn, prin fata unei tarabe din Piata Darmanesti. Un ins oarecare, tocmai iesit de la „Rachiul care dimineata/ taie greata“, �i da binete politicos si o �ntreaba:
-Ce mai faci, coana Lenuta?
-Pai, nu vezi? C�nt la chitara.
lll
-Uite, domnule, zice v�nzatoarea, asta-i casa batr�neasca (n.n. care, daca are ghinionul sa se scarpine un cal de ea, cade sigur) aici e f�nt�na cu apa, livada, iar aici aveti si grajd, unde puteti sa tineti o vaca.
-Mamaie, uita-te la mine, te rog! Ma vezi pe mine cu vaca la pascut? (imobiliare, �n cautarea unei resedinte linistite la tara).
lll
Doi „pupati de maimuta“, �n cur pe scari, la umbra Pietei Darmanesti. Apare o domnisoara �nvatatoare, fata batr�na, obosita si mohor�ta:
-Sar�m�na, zice unul dintre ei. Iar vii de la scoala cu poseta goala? Sar�m�na! Nu te supara pe mine!
lll
�n sediul unei primarii, pe hol, se intersecteaza doi insi cu dosare �n brate:
-Salut Stelica, ce mai faci?
-Nu vezi? Fac vechime �n c�mpul muncii.
lll
Dintre toti v�nzatorii de harbuji din fata pietei Darmanesti, eu cumpar de la un timp care, acum c�teva zile, a pus un afis de carton, scris cu o carioca: „La Palaria rupta“. Persoana poarta chiar o palarie de pai, putin rupta �ntr-un colt. Este de o amabilitate decenta (adica neagasanta) si, �n plus, cum am spus, are si palarie si simtul umorului. �si c�stiga si el un ban acolo, v�nz�nd pepeni. C�ntar cu afisaj digital, adica nu te joci cu te-�ncurci: -38,5, adica 35 pentru dumneavoastra. Pune pepenele �ntr-o sacosa de U.E., �ti ureaza o zi buna si, normal, a doua zi, tot la el te duci, „La palaria rupta. Pepeni extra din Buzau“. Chiar ca-ti vine sa-i str�ngi m�na omului.
-Coane, da-mi si mie palaria aia a ta, sa-mi fac o poza ca s-o trimit la Bruxelles, poate o punem de-un Program cu pepeni ecologici.
lll
-Ce mai faci?
-Am primit pensia si ma duc sa-mi platesc angaralele, ca nu mai stiu cum s-o dramuiesc, mama ei de viata!
-Si tu ai votat tot cu....?!
-Da!
-Si eu!
-Asa ne trebuie!
lll
�n drum spre Borca, povestim ca sa ne treaca timpul:
-Da domnule, zice inginerul, m-a tras �n piept basarabeanul ala cu c�teva mii de ruble, ca a plecat la Chisinau si
i-am dat sa-mi cumpere si mie niste chestii. N-am mai vazut nici banii, nici marfa.
-Asta e viata, domn’ inginer, ce sa-i faci? S�nt oameni si oameni...
-Dar sa stii ca nu-mi pare rau!
-Pai, cum asa?
-Toata saptam�na aia am trait cu nevasta-sa, o femeie jos cu palaria...
-�nseamna ca a fost un fel de barter?!
-Se poate spune si asa!. Nu m-am g�ndit la asta. Chiar a fost barter! Ha-ha-ha!
|
Autentificare
