Fara inhibitii

Asa cum am mai subliniat si cu alte ocazii, gratie unei fericite, ďż˝ndraznete si oportune initiative, teritoriul cultural al orasului Piatra Neamt s-a ďż˝mbogatit cu o noua forma de expresie artistica ce functioneaza eficient ďż˝n spatiul european si se pare ca da rezultate ďż˝n mai multe centre urbane romanesti. Exercitiul teatral neconventional, bazat pe modelul bucurestean al Teatrului „Pi Buni“ de la „Green Hours“ care, de altfel, a si pregatit terenul virgin al provinciei, se afla la cel de al doilea pas catre recunoastere, asimilare si emancipare. Dupa ce ďż˝n urma cu cďż˝teva luni Asociatia „PiatrArt“ consemna actul de nastere al Teatrului „Pi Buni“ pietrean cu ciclul secvential conceput de Bob Jude Ferrante sub titlul „Twinges“ (Junghiuri), ďż˝ntr-una din serile trecute Clubul Q30 a gazduit o alta ambitioasa si provocatoare montare.
Textul „Chat“ al dramaturgului Stefan Caraman, a fost prezentat ďż˝n premiera absoluta de catre actorii: Constantin Cojocaru, Ecaterina Hatu si Corneliu-Dan Borcia, regia fiind semnata de Dan Vasile, iar costumele fiind furnizate de firmele Agnes Toma si Dinasty.
Trebuie consemnata si apreciata si patimasa devotiune a celor doi colaboratori care au asigurat functionalitatea sunetului si a luminilor, actrita Nora Covali si, respectiv, Viorel Ailincutei, ca si �ndatoritoarea sustinere financiara a sponsorilor oficiali, Rifil si Plantavorel, carora li s-a alaturat, �n calitate de cofinantator, UNITER.
Cui i-e frica de... limbaj?
ďż˝n ciuda spatiului parcimonios, specific de altfel unui asemenea gen de reprezentatie, spectacolul are nerv, dinamism, mobilitate si plasticitate. Textul, „pe alocuri explicit“, dupa cum tine sa ne previna ďż˝nsusi autorul, poate parea la prima vedere licentios si dur, dar ďż˝n contextul ďż˝ntregului story capata o logica motivatie formala si informala.
Este, de ce sa nu o spunem?, limbajul cotidian cu care - hai sa nu fim ipocriti! - fiecare dintre noi se confrunta perpetuu si �l exerseaza, mai mult sau mai putin gratuit, �n cele mai variate �mprejurari. Este adevarat ca, �ndeobste, �mpovarati de prejudecatile unei morale superficiale si, de cele mai multe ori, fatarnice, care functioneaza dihotomic si selectiv, nu s�ntem pregatiti sa-l acceptam �n actul artistic. Dar natura unei astfel de reprezentatii, corelatiile firesti si contextul logic motivat care evita gratuitatea si se confrunta cu inhibitiile, determina at�t acceptarea planului lingvistic propus c�t si savurarea lui fara a te suspecta, sau, mai rau, a fi suspectat, de perversitate. Si, �n definitiv, textele se iau ca atare si nu trebuie motivate.
Dimensiunile unui instinct fundamental
Cei doi batr�ni, la v�rsta la care, vorba unuia dintre ei, ar trebui sa-si plimbe nepotii prin parc, convertiti la seductiile promitatoare ale tehnologiei de ultima ora, descopera ca �si pot revitaliza refularile sexuale aplatizate de implacabilitatea v�rstei biologice, prin comunicarea electronica. Si chiar daca unul dintre ei, prin sinceritate abrupta, ostentativa chiar, risca si �si asuma ridicolul, iar celalalt disimuleaza �nduiosator si exerseaza stresat virtutile salubre ale trairilor romantice, concluzia se poate regasi �n afirmatia cu valoare de truism elaborata succesiv de g�ndirea mai multor epoci filosofice, potrivit careia omul are doua instincte fundamentale: foamea si reproducerea. �n speta, foamea si sexul. Pentru ca lupta dintre prejudecatile sociale si morale si functionalitatea instinctuala, chiar si pur teoretica, presupune realizarea unui echilibru acceptat; cu responsabilitate sau, dupa caz, cu resemnare. Factorul care a deturnat si alterat aceasta stabilitate este tocmai chat-ul, care, transformat �ntr-o hot-line instant, se dovedeste capabil a redimensiona trairi, senzatii, fantezii, iluzii. Numai ca saltul din virtual �n realitate poate fi nu at�t periculos c�t crud si cinic. De aici nu se mai poate fugi nicaieri. Trebuie sa accepti, trebuie sa te accepti si, mai cu seama, trebuie sa te vezi si sa te suporti asa cum esti. Ba chiar, asa cum se �nt�mpla �n finalul spectacolului, poti accepta si rolul de clovn.
Nemiloasa explorare a spatiului interior
Trio-ul actoricesc al reprezentatiei, ďż˝mpreuna cu regizorul si colaboratorii, formeaza cu adevarat o echipa. Actorul bucurestean Constantin Cojocaru, perpetueaza cďż˝te ceva din atitudinea comportamentala vazuta de noi ďż˝n urma cu un an ďż˝n spectacolul Teatrului „Nottara“ cu „Cheek to ckeek“ de Jonas Gardell, ďż˝nzestrďż˝ndu-si personajul cu farmec, persuasiune, mobilitate si, inevitabil, haz.
Pe un alt plan, Corneliu-Dan Borcia completeaza registrul expresiv al reprezentatiei printr-o conlucrare perfecta cu partenerul si o comuniune elocventa si savuroasa. Ba chiar, �n jocul celor doi se remarca o anumita voluptate cruda a explorarii spatiului interior. Textul, dedicat de altfel celor doi protagonisti, este croit si corelat ingenios cu datele si resursele acestora. Mai mult chiar, elasticitatea scriiturii a permis echipei de realizatori, cu acceptul autorului, desigur, mici interventii menite sa slujeasca individualitatea spectacolului, cum ar fi, de pilda, interpolarea inspirata - din Gombrowitz, probabil - a patimasului monolog.
Ecaterina Hatu constituie prezenta feminina pregnanta si incitanta, voluptoasa si provocatoare, dimensionata �ntre vulgaritatea prezenta si reminiscentele caricaturizate ale unei gratii si inocente iremediabil pierdute. Din punct de vedere regizoral, spectacolul este ingenios construit pe datele spatiului neconventional de reprezentare. Miscarea scenica este bine si corect dimensionata, rezolvarile de situatii s�nt coerente si uneori surprinzatoare, iar artificiile pur teatrale inspirate si elocvente.
Foarte elaborata, coloana sonora propusa tot de regizorul Dan Vasile, sustine, asemeni unui al patrulea personaj, ďż˝ntreaga alcatuire, de la efectele sonore ironic redate din off la viscerala expresivitate muzicala a lui Piazzolla sau dramatismul grandios al celui mai cunoscut pasaj din „Tannhauser“.
Dincolo de aprecierile noastre fata de acest inedit si personalizat act artistic - excelenta mostra de reprezentatie de loisir si (foarte important!) nu numai - ni se pare edificatoare fraza actorului Constantin Cojocaru, care rezuma foarte precis si nemilos sensul spectacolului: „Era foarte important ca acest text picant si puternic sa poata fi rostit de niste actori, fara a fi vulgar, ďż˝n sensul ďż˝n care publicul sa-l refuze, si care sa sustina aceasta situatie a doi batrďż˝ni care cauta - de nebuni, de comici si de tristi - sex.“