„Judetul geme de securisti“

• un fost ofiter de informatii trage cortina de pe activitatea Securitatii si metodele folosite • daca toti securistii nemteni si-ar fi facut treaba, in judetul Neamt ar fi trebuit sa existe, la finele anului 1989, aproximativ 60.000 de colaboratori • acest lucru inseamna ca un nemtean din 10 turna la Securitate • fiecare ofiter de Securitate avea „obligatia“ de a racola cite cinci persoane in fiecare luna • santajul era una dintre metodele folosite • colaborarea era rasplatita cu pina la 500 de lei ceausisti

Scandalul deconspirarii fostilor colaboratori ai Securitatii a ramas fara ecou in judetul Neamt. Cum toti „pestii mari“ sint la Bucuresti, provincia a fost „uitata“ si de catre jurnalisti, dar si de cei de la CNSAS. Asta nu inseamna ca nemtenii nu au avut de-a face sau nu au existat si printre noi colaboratori ai Securitatii. De aceea, am incercat sa aflam care era modul de lucru al fostilor ofiteri de securitate care au activat in Neamt. Si, putem spune ca nu ne-a fost deloc usor sa gasim un fost ofiter de securitate care sa accepte sa vorbeasca. Numai dupa ce l-am convins ca-i vom pastra anonimatul cu orice pret, partenerul nostru de discutii a binevoit sa raspunda intrebarilor pe care i le-am pus. Pina a ajunge la locotenent colonelul Z.Z., pentru ca asa il vom numi in continuare pe fostul ofiter de securitate, am apelat la diverse cunostinte. Dupa doua saptamini de insistente, omul nostru ne-a invitat la locuinta sa. Un apartament modest, situat intr-un cartier la fel de modest al orasului. Barbierit proaspat si mirosind puternic a after-shave, ex-ofiterul ne-a invitat in sufragerie. Desi are in jur de 50 de ani, barbatul cu o alura atletica nu-si tradeaza virsta. Fara fire de par alb. Timp de 30 de minute, am discutat tot felul de nimicuri, de la starea vremii la situatia politica actuala. A fost perioada de tatonare, in care si-a studiat cu multa atentie musafirii. Intr-un final, desi cunostea clar scopul vizitei noastre, i-am spus franc ce dorim. Am pus la punct citeva detalii, legate in special de protectia pe care urma sa i-o acordam, dupa care au urmat intrebarile.

„Dosarele PCR-ului sint, in continuare, ferecate“

Reporter: Domnule locotenent colonel, ati parasit recent structurile serviciilor de informatii. Ati lucrat lucrat si inainte, dar si dupa 1989 in acest domeniu si cunoasteti, cu siguranta, multe aspecte din viata Securitatii ceausiste.... V-as intreba, in primul rind, care este parerea dumneavostra cu privire la ceea ce se intimpla cu toata aceasta poveste a deconspirarii fostilor colaboratori ai Securitatii...
Z.Z. Asa ceva nu s-ar fi intimplat daca nu am fi acceptati de Uniunea Europeana. Este clar ca aceasta conditie de deconspirare a celor care au facut politie politica a fost impusa din exterior. Daca se lucreaza sau nu corect, nu pot eu sa ma pronunt, insa acest lucru se va vedea in viitor. Pentru ca, daca nu se va lucra corect, surprizele vor continua. De aceea, ar fi bine ca aceia care au de spus ceva, privind trecutul lor, sa o spuna. Altfel, ghilotina sta deasupra capului lor, existind oricind posibilitatea de a li se face public trecutul.
Rep.: Credeti ca modul in care lucreaza CNSAS-ul este corect?
Z.Z.: Nu. Si spun doar atit: dosarele PCR-ului sint, in continuare, ferecate. Si acolo ar trebui sa se umble, asa cum ar trebui sa se umble si in dosarele detinute de Armata.
Rep.: Domnule locotenent colonel, ce s-a intimplat in judetul Neamt? Este adevarat ca ofiterii de securitate racolau colaboratori cu forta?
Z.Z.: Nici pe departe. Si va spun asta in cunostinta de cauza. Pai, orice individ care prezenta interes pentru Securitate era racolat, fie ca dorea, fie ca nu dorea acest lucru. In primul rind, cel vizat era urmarit o buna perioada de timp. Era filat la singe. Acest lucru il faceau ofiterii specializati. Dupa aproximativ o luna, se stia absolut totul despre individ. Daca are amanta, in ce cerc se invirte, ce-i place sa manince, cu ce se ocupa sotia etc. Ca o paranteza, vreau sa spun ca, de regula, erau racolati oameni cu o conduita buna in societate.
Rep.: Totusi, filajul dura destul de mult, individul nu realiza ca este urmarit?
Z.Z.: Nu, niciodata nu s-a intimplat acest lucru. Dumneavoastra, daca sinteti urmarit, credeti ca stiti? Asta face parte din munca ofiterilor de informatii, iar, daca dai gres, o incurci. Au fost cazuri, dar nu la noi in judet....
Rep.: Bun. Dupa acea luna de filaj, ce se intimpla?
Z.Z. Pai lucrurile erau destul de simple. Individul era contactat de un ofiter de securitate care ii propunea sa semneze un angajament. Vreau sa va spun ca pentru cei mai multi era o mindrie sa semneze un angajament cu Securitatea. Credeau ca sint oameni importanti, daca a ajuns un ofiter sa le acorde atentie. In cazul in care erau refuzati, ofiterii foloseau asii din mineca. Adica informatiile pe care le obtineau in urma filajului. Amante, furtisaguri marunte comise pe la locul de munca etc. Au fost multi cei care au scapat de raspundere penala, dupa ce au semnat angajamentul cu Securitatea...

Securisti vechi la zile noi

Rep.: Domnule locotenent colonel, puteti sa ne spuneti cam citi informatori ai Securitatii existau in judetul Neamt in anul 1989?
Z.Z.: Pot sa spun ca judetul geme de securisti, adica de fosti colaboratori ai Securitatii. Nu detin cifre, insa am sa va spun doar ca fiecare ofiter de informatii era obligat sa racoleze, atentie, cite 5 colaboratori. Si asta in fiecare luna. Daca inmultim 5 cu 40, numarul aproximativ al ofiterilor nemteni de Securitate din anii '80, rezulta ca, in fiecare luna, erau racolati 200 de colaboratori... Inmultiti cu 12 si dupa aceea cu 25, anii cuprinsi intre 1965 si 1989. La o populatie de aproximativ 600.000 de persoane, cite existau in judetul Neamt, la acea vreme, inseamna ca aveam un colaborator la 10 locuitori. Daca scadem populatia sub 18 ani, precum si pe cei in virsta, raportul arata ca aveam un colaborator la 8 locuitori.
Rep.: O cifra naucitoare, intr-adevar...
Z.Z.: Repet, nu cunosc cifre concrete, insa obligatia de serviciu era clara. Cine nu racola cinci colaboratori lunar, avea mari probleme la serviciu.
R.: Existau recompense banesti pentru cei care turnau la Securitate?
Z.Z.: Normal, pentru ca in orice tara din lume informatia se plateste. Recompensa, insa, nu era foarte mare. Un colaborator nu putea sa obtina mai mult de 500 de lei lunar. Era, se poate spune, platit dupa calitatea informatiei. In nici un caz un colaborator, care isi turna vecinul ca maninca, prea des, carne sau ca asculta Europa Libera, nu primea aceeasi suma ca unul care iti dadea o informatie ce privea o infractiune de tradare. Bineinteles ca banii ii primea in momentul in care informatia furnizata se confirma in teren.
Rep.: Aveti idee cam citi dintre colaboratorii de dinainte de 1989 mai activeaza in sistem?
Z.Z.: Nu, insa pot sa va spun ca aceia care nu au renuntat la colaborarea cu Securitatea dupa 1989 nu vor fi deconspirati. Ei sint inca activi, asa ca nu vor fi deconspirati. Daca s-ar fi stiut, multi nu ar fi rupt legatura cu Securitatea.
R.: Vreti sa spuneti ca exista si acum informatori de pe vremea lui Ceausescu?
Z.Z.: Normal. Orice serviciu de informatii din lume lucreaza cu informatori-colaboratori. Metodele sint aceleasi de ani de zile. Inclusiv santajul este folosit pentru racolarea colaboratorilor. Mare lucru nu s-a schimbat din acest punct de vedere...