Credibilitatea �n cash
Dosarele scoase la iveal� �n ultimele zile, de urm�rit sau urm�ritor, au iscat o adev�rat� isterie �n Rom�nia, sus�ine un ziar cum este Le Figaro, catalog�nd asta drept „o v�n�toare de vr�jitoare“. Poate c� da, poate c� lista cu 29 de politicieni atinge un alt scop, cu b�taie ceva mai lung� dec�t rela�iile lor cu trans-securitatea.
C�t mai valoreaz�, �n flash-ul de �n�elegere furnizat de accesul la dosare, lucrurile construite de c�tre ace�ti oameni �n ultimii ani, te po�i �ntreba. Unele bune, �i descoperi c� nu ai uneltele - cunoa�terea direct� - pentru a �n�elege exact prin ce au trecut �i cei care au refuzat colaborarea cu securitatea, �i cei care au acceptat, �i cei urm�ri�i, �i urm�ritorii. Totdeauna va fi o poveste spus� de al�ii. Singurul om care a spus deschis acest lucru, �nc� de la �nceputul anilor ‘90, lu�ndu-�i o piatr� de pe suflet, a fost Alexandru Paleologu. Este o form� de curaj pe care numai nevoia disperat� de cur��enie interioar� �i-o poate da.
Dosarele acestea, ca ale multor altora - lideri de opinie, ziari�ti, �efi �ntr-o parte sau alta - ridic� �ns� o problem� general� pentru societatea rom�neasc�: credibilitatea. Societatea rom�neasc� a avut 16 ani �i mai bine la �ndem�n� pentru ca „oamenii care o populeaz�“ s� spun� despre ei �n�i�i lucrurile esen�iale; sau s� spere c� acestea vor r�m�ne �ngropate pentru totdeauna. La fel a fost �i �n Fran�a, dup� cel de-al II-lea Razboi Mondial, c�nd, brusc, turn�torii deveniser� eroi ai Rezisten�ei. Ceea ce pare s� se fi pierdut din vedere este schimbarea care are loc, �ncet, dar ferm: ne �ndep�rt�m de o societate a lui „a fi“ - Ana Blandiana definea asta �ntr-un mod cumplit �n, dac� va mai aminti�i, un v�nat de Securitate poem, intitulat „Popor vegetal“ - c�tre una mult mai pragmatic�, a lui „a face“. Am avut mereu, cu noi �i printre noi, oameni care �i apar�ineau lui „a face“. A�a s-o fi explic�nd ce rapid au disp�rut, �n c�teva ceasuri, din c�minele studen�e�ti din Ia�i revistele cu poemul Anei Bladiana. �i, probabil, a�a a fost peste tot. Frica visceral�, ca �i sugestia pericolului �n sine, nu s�nt lucruri de neglijat. Ceea ce iese acum la iveal� - �i e, cu siguran��, o mic� parte - vine din coliziunea subteran� a celor dou� lumi, cea practic� a lui „a face“ arunc�nd gunoiul lui „a fi“. S� nu ne am�gim c� motivele �in de cur��enia moral� a societ��ii �ntr-o lume �n care mai marii ei se arat� cu cinism cu degetul unii pe al�ii, repro��ndu-�i cantit��ile de „victime colaterale“ �n r�zboaie al c�ror scop �n sine s�nt banii �i puterea global�. Scopul unor astfel de devoal�ri nu poate fi dec�t pragmatic �i declarativ: „Iat�, noi cur���m lumea!“ Cei sco�i la vedere s�nt, cel mai degrab�, carnea de tun considerat� sacrificabil� �i util� (mai util�) �n acest ultim mod. Poate chiar reciclabil�, totul e posibil.
Ce nu vedem, s�nt lucrurile post-securitate, cele bine ambalate �n necesitatea zilei de azi; categoria de politicieni sau de avu�i ai zilei, construi�i din mantaua acestui tip de nevoie, cea care nu ezit� s� ne v�nd� capitalismul - un capitalism brutal �i rapace - drept democra�ie. Fiindc� una nu e egal� cu cealalt�. Ace�ti „noi oameni“ ar trebui s� �i apar�in� lui „a face“. „A face“ �i pentru ei, dar �i pentru comunitate. Din asta deriv� �i credibilitatea. Ca �i valoarea cuv�ntului, scris �i vorbit. Numai c� ace�ti „oameni noi“ aplic�, �nainte de orice, nu politica lui „a fi“ sau „a face“. Ci politica altor verbe: „a cere“ �i „a lua“, f�r� vreun respect pentru propriul lor cuv�nt. Ce nu �n�eleg „oamenii noi“ este c� vine �i vremea c�nd toate cuvintele fals folosite se �ntorc asupra lor. C�nd „a promite“ �i pierde valoarea �i trebuie s� �i achite credibilitatea �n cash. Pentru o via�� de om, cash-ul acesta de �ncredere este esen�ial. Problema mincino�ilor de azi este c� ei cred, ca �i cei de ieri, c� nu vor trebui s� dea seama.
Revista „Amfiteatru“ (1984), Ana Blandiana
Eu cred
Eu cred c� s�ntem un popor vegetal,
De unde altfel lini�tea
�n care a�tept�m desfrunzirea?
De unde curajul
De-a ne da drumul pe toboganul somnului
P�n� aproape de moarte,
Cu siguran�a
C� vom mai fi �n stare s� ne na�tem
Din nou?
Eu cred c� s�ntem un popor vegetal-
Cine-a v�zut vreodat�
Un copac revolt�ndu-se?
Delimit�ri
Noi, plantele,
Nu s�ntem ferite
Nici de boal�,
Nici de nebunie
(N-a�i v�zut niciodat�
O plant�
�nnebunit�,
�ncerc�nd s� intreCu mugurii �n p�m�nt?),
Nici de foame,
Nici de fric�
(N-a�i v�zut niciodat�
O tulpin� galben�
�ncol�cindu-se printre gratii?).
Singurul lucru
De care s�ntem ferite
(Sau poate private)
E fuga.
|
Autentificare
