PORTRETE PE STICL�. Ce mi-ai f�cut, Carole?
Din cealalt� camer� a vastelor mele apartamente din D�rm�ne�ti, m� apeleaz� so�ia mea preferat�, mare privitoare la televizor: Vezi c� se vorbe�te despre amicul t�u Carol Sebastian. Ce zice? P�i, cic� a fost informator al securit��ii. Glume�ti? Nu glumea, fiindc� dup� aceea am cump�rat ziare �i am urm�rit „Cazul Max“, be-neficiind pentru a nu mai �tiu c�ta oar� de comentarii de genul: C� tu, �ntotdeauna ai avut o p�rere extraordinar� despre cei pe care i-ai cunoscut. �ntotdeauna �i-ai f�cut prieteni, f�r� nici un pic de suspiciune. C� l-am v�zut eu de-atunci, de c�nd mi l-ai prezentat, c� e ceva ciudat cu el, prea era atent la ce se �nt�mpl� �n jur, se uita la to�i de sus, avea �i o atitudine... �.a.m.d. Adic�, din nou, avea ap� la moar� �n pri-vin�a multelor, foarte multelor caracteriz�ri pozitive, chiar entuziaste, pe care obi�nuiesc a le face atunci c�nd �nt�lnesc oameni noi �i interesan�i. Mea culpa!
A�adar, timp de dou� zile, prin 1994 (?!), Vasile Ionescu, �l �ti�i, etnicul acela foc de de�tept �i m�ndru, pe atunci la Ministerul Culturii, f�cuse o ac�iune cu presa la Sinte�ti, cea mai mare enclav� rrom� de pe l�ng� Bucure�ti. O activitate organizat� ca la carte, cu foarte mul�i ziari�ti �i personalit��i din �ar� �i de-afar�. Atunci i l-am prezentat so�iei pe Carol Sebas-tian, reporter la BBC. Am stat �mpreun�, am glumit, am m�ncat, am b�ut un �pri�, am f�cut mi�to (fiind �n mijlocul rromilor e un termen adecvat) de ceilal�i. �l cuno�team, prin natura serviciului, ca pe mai to�i ziari�tii acredita�i la Serviciul de Pres� al Ministerului de Interne, �i �l apreciam ca pe un profesionist de calibru. Nu era pu�in lucru s�-�i po�i permite, zilnic, s�-�i dai cu p�rerea pe lungimea de und� a BBC, nu? Chiar ne-a povestit c�t de greu a reu�it s� penetreze celebrul post de radio. Cursuri aici �i la Londra, �nv��at ca la balamuc, nop�i de insomnii, zeci �i zeci de materiale radiofonice respinse p�n� c�nd „Am crezut c� l-am apucat pe Dumnezeu de un picior“, dup� ce i s-a transmis prima �tire. Normal, l-am apreciat pentru ambi�ie �i apoi, c�nd devenise omniprezent pe post (dac� deschideam frigiderul, tot o �tire transmis� de Carol Sebastian ascultam) pentru profesionalism. �n fapt, ne-am cunoscut la Cotidianul, la redac�ia �i tipografia lui Ion Ra�iu, unde el lucra pe atunci, iar eu f�ceam un ziar al gr�nicerilor. Era un t�n�r ardelean bine construit, extrem de inteligent �i, atunci, destul de naiv. Mi s-a confestat c�-l cheam�, de fapt, Carol Sebeshley, Sebastian fiind pseudonimul s�u de gazetar. L-am simpatizat, apoi l-am tratat cu tot respectul pe care-l merit� un t�n�r �n ascensiune. V�z�ndu-i, mai apoi, fotografia timbru pe editorialele unor ziare de anvergur�, apoi fotografia-reclam�, de jum�tate de pagin�, �n „Academia Ca�avencu“, ca moderator la o emisiune Tv., z�u c� m-am bucurat pentru el. Nu m� �n�elasem, era de�tept, �tia meserie, se impusese cu impetuozitate �n media. Era un profesionist de top.
|