EDITORIAL. Caldura ucigasa

La prinz, in Bucuresti, poti praji o omleta pe asfalt. Canicula de la Dumnezeu e suplimentata de un milion si jumatate de calorifere pe roti care fisiie prin girliciul cozii gaze fierbinta si puturoase. Este motivul pentru care, batind toate capitalele europene la capitolul poluare, bucurestenul traieste statistic cu cinci ani mai putin decit un confrate de generatie cu aceleasi stresuri, metehne si indeletniciri din, sa zicem, Piatra Neamt, Slobozia sau Suceava.
Caldura ucigasa si in Orientul Mijlociu. Vieti scurtate, destine in deriva, coloane de refugiati care parasesc in graba teatrul de razboi, lasind pina la urma singure, fata in fata, armatele. La Bucuresti, „drama umanitara“, cum a numit-o, intr-un discurs televizat, presedintele Basescu, a devenit, ca tot ce are atingere cu milul Dimbovitei, talcioc politic, goana dupa imagine, mizerie. Trebuie sa conduca presedintele celula de criza (iar celula de criza!) sau ministrul de externe? E mai indreptatit Palatul Cotroceni sa suspine din rarunchi de grija romanasilor rataciti prin Liban sau oftatul revine, constitutional, Palatului Victoria? Iata griji, intrebari, nedumeriri care astupa, cum astupa vorbaria tatelor de pe marginea santului, solemnitatea tragica a unui sicriu minat catre groapa. Un lucru e cert: masura repatrierii a iesit pe dos. In timp ce italienii, americanii, francezii, in acord cu partile angajate in conflict, si-au luat cetatenii pe drumul cel mai scurt, imbarcindu-i direct din Liban in aeronave sau vapoare, celula desteptilor de la Bucuresti i-a impins pe romani la o calatorie de zeci de ore prin Siria, sub pericole multiple. Ca presedintele are dreptul sa fie mahmur inteleg. E in concediu, noaptea si-o petrece cu nevasta in circiumile de pe Litoral, iar dimineata vine la Bucuresti cu elicopterul pentru a tipa la „celula de criza“, aliniata militar si a tine discursuri patriotice pentru popor. Multumit, pleaca iar la mare. La asa program ametit, asa rezultate. Dar serviciile? Generalii? Ce fac galoanele imputernicite cu responsabilitatea luciditatii? Sa ne mai miram ca Omar Hayssam, sirianul suspectat de terorism, a sters-o din tara fara ca SRI-ul (mai degraba SRI-urile, fiindca avem o droaie) sa prinda de veste? Pesemne ca serviciile au adormit cu urechea lipita de telefoanele jurnalistilor, singurii suspecti de care s-au indragostit inca din vremea regretatului impuscat.
Caldura mare si in politica. Domnul Stolojan, consilier prezidential, flancat de doamna Musca si domnul Stoica, au mai administrat, sub masca unei ingrijorari liberale, un sut in dos domnului Tariceanu, premier si presedinte al PNL. Cu acest sut cei trei spera sa-l disloce din ranguri pe Tariceanu si sa reinscauneze Palatul Cotroceni in fruntea partidului Bratienilor care ar urma sa devina, prin absorbtie, vitamina in trupul putin al domnului Boc. Scandalul, la nivelul liberalilor, n-a prins iar cei trei, oameni care incep sa fie batrini, s-au cam facut de ris. Vorba scriitorului Paler, poate fi onorabil sa fii lacheul lui Napoleon, dar sa te faci, la batrinete, lacheul lui Basescu devine aproape disgratios. In consecinta, dincolo de carbunii rascoliti de presa, fierbinteala din politica ramine doar pe hirtie. Pe hirtia de ziar.
N.R.: Acest editorial este exclusivitate pentru Monitorul de Neamt