De serviciu in „Salonul Groazei“

La 28 de ani, Ionut Zaharia, asistent medical in cadrul saloanelor de bolnavi septici, a vazut atit de multa suferinta, incit are impresia ca, lucreaza in acest domeniu de-o viata. Cum este sa ingrijesti zilnic bolnavi cu amputatii, sau dintre cei care sufera de „anus contra naturii“? Ca orice asistent medical, Ionut este devotat meseriei sale, de a fi mereu in slujba semenilor aflati in suferinta. Spre deosebire de colegii din alte sectii, tinarul asistent panseaza, zi de zi, bolnavii de la salonul 306, cunoscut deja ca „Salonul Groazei“, unde sufe-rinta bolnavilor internati este dusa pina la extrem. Daca in urma cu trei ani, cind si-a inceput profesia la compartimentul septic, al Sectiei chirugie, asistentul medical avea temeri si retineri, in prezent, acesta a devenit un „as“ in domeniu, incercind sa aline suferinta oropsitilor sortii. „ Pot spune ca, aproape zilnic, incizez adevarate colectii de puroi, uneori extrag si cite un litru pe zi. La o parte dintre pacienti, suferinta este uriasa. Unii dintre ei, cu cangrene diabetice, sau care au unul si chiar ambele picioare amputate, stau in spital si citeva luni, de zile. De fiecare data cind pansez acesti bolnavi, simt ca mi se rupe ceva in suflet. Unii bolnavi cedeaza psihic, din cauza durerii. In urma cu circa doi ani, la salonul de septici a fost internat timp de citeva luni, un pacient in virsta de aproximativ 50 de ani, cu ambele picioare amputate. Acesta n-a mai suportat durerea si s-a sinucis, taindu-si gitul cu un ciob de sticla“, a povestit Ionut Zaharia. Dupa cele opt ore de program, cind iese pe poarta spitalului, asistentul medical are senzatia ca evadeaza dintr-un loc al groazei, refugiindu-se in sinul familiei incercind sa-si incarce bateriile pentru ziua urmatoare. Acesta este pasionat de mersul pe bicicleta si de Internet. Ionut nutreste o adevarata compasiune, pentru bolnavii pe care ii ingrijeste, insa nu de putine ori, satisfactia profesionala vine abia dupa ce pacientul este externat, asta insemnind dupa citeva luni.

„N-ai cum sa treci impasibil pe linga atita suferinta“

„De fiecare data, incerc sa ajut un bolnav, insa de multe ori, suferinta prin care acestia trec ma depaseste. Durerea acestora este insuportabila, mai ales ca efectul anesteziei locale este de scurta durata, din cauza infectiilor. Fiecare caz in parte, ma marcheaza cite putin. N-ai cum sa treci impasibil pe linga atita suferinta. Infectiile nu iarta, mai ales daca un pacient este virstnic si cu un organism tarat. De multe ori, m-am gindit sa ma reorientez profesional pentru ca, aceasta meserie ma macina psihic. Mi-as dori sa fac orice altceva, chiar sa lucrez pe o platforma petroliera, de exemplu. In meseria mea, satisfactiile vin foarte greu deoarece evolutia unui bolnav este destul de trenanta. De multe ori, ma simt invins de neputiinta de a salva un caz incurabil. M-am intrebat adesea, daca exista o meserie mai grea. Si fara falsa modestie, spun ca, intr-un domeniu atit de greu trebuie sa fii si foarte priceput. De regula, majoritatea colegilor de breasla, fug de acest domeniu. mai ales ca, la circa trei luni, moare cite un pacient, rapus de boala“, a mai spus Ionut Zaharia. Asistentul de la „salonul Groazei“ nu a refuzat niciodata solicitarea unui pacient de a-i schimba pansamentul sau de a-i administra un calmant, atunci cind durerea devenea insuportabila. Ionut este indragit de bolnavii pe care ii panseaza, chiar si de aceia carora „le provoaca“ dureri groaznice. „ Este un baiat tare simpatic, ce isi face meseria, fiind foarte sufletist intelegind durerea fiecaruia in parte. Ne panseaza, cu mare atentie pricepere si blindete, ca si cum ar face acest lucru, de-o viata. Se vede ca isi iubeste meseria. Sincer, ca barbat n-as putea face aceasta meserie, pentru ca, implica multa rabdare si daruire. Ionut este omul care traieste groaza alaturi de noi, zi de zi“, a spus Gheorghe Dragu, unul din pacientii de la „306“.