Sa dam televiziuni la tot cartierul

La un moment dat, in municipiul nostru capitala de judet, cu o populatie de, sa-i spunem, 125.000 de locuitori, cu patru cartiere, Centru, Precista, Maratei si Darmanesti, emiteau patru posturi locale de televiziune: Tele’ M, ramas in mentalul colectiv, Tele 7 Neamt, 1 Tv., la care se adauga un post Tv prin cablu, Puls Tv., ce obtinuse autorizatia de transmitere a imaginilor in miscare. La acestea se adaugau alte trei, patru posturi de radio locale si alte patru, cinci, sase cotidiane, saptaminale si periodice. „Perla Moldovei“ era nominalizata, in diverse statististici centrale, drept un municipiu fruntas in materie de institutii media locale, raportate la numarul de locuitori. Nici municipiul Roman nu statea (si nu sta) rau, cu doua cotidiane si unu, doua saptaminale, un post Tv si un post de radio. Plus ( iarasi plus, la nivel de judet) corespondenti permanenti la televiziuni si cotidiane regionale si centrale, precum si la diverse agentii de presa. Nici astazi, inca departe de campania electorala (intrucit la gluma cu anticipatele nu mai ride nimeni), nu stam rau: TV.M ( din Tele’M Tele 7), Prima Tv. Neamt (din Puls Tv), Unu Tv., iar in celalalt municipiu nemtean Conex Sat Roman si, in coacere, Antena 1 Roman. Desigur, sint posturi particulare, nascute din ambitie pozitiva, patriotism local si nevoi electorale. Ale cui sint ele, nu e nici un mister, stie toata lumea, fiind ale pietrenilor si romascanilor, respectiv ale tuturor nemtenilor, ce mai intrebati? Este vorba, totusi, despre o armata de gazetari si tehnicieni, despre o armata intreaga de oameni care traiesc din presa: directori, redactori-sefi, redactori, operatori, difuzori, publicisti si publicitaristi, manageri pentru reclame si, normal, intre aceste posturi exista concurenta, exclusivitatile fiind motiv de satisfactie pentru unii si de suparare (sau chiar de sanctiuni) pentru ceilalti. Dar, in general, este loc pentru toti, iar stirile locale sint cam aceleasi. Desigur, fiecare post incearca sa aiba o personalitate a lui, respectind o regula de aur a audio-vizualului actual, aceea care spune ca televiziunea se face cu vedete. Daca nu le ai, le faci, le inventezi, fiindca altfel nu se poate. Acum citiva ani, la infiintarea unui post Tv local, am facut parte din comisia care, teoretic, urma sa selectioneze, in cadrul unui concurs, tineri pentru echipa. A fost o experienta extrem de interesanta, au defilat prin fata comisiei si a camerei Tv. (care le verifica telegenia) in jur de 50 de tineri si tinere care visau la o cariera in televiziune. Am scris si atunci, o repet si acum: am fost teribil de impresionat de potentialul formidabil din Piatra, de educatia (scoala, familia, mediul), motivatia si aspectul acelor tineri. In context, declar ca majoritatea oamenilor angajati prin televiziunile locale nemtene imi sint dragi. Reporteri, operatori, redactori, sefi mai mici sau mai mari. Ei fac stiri, emisiuni de dimineata, revista presei, talk show-uri, emisiuni pentru copii, pentru adolescenti, de cultura, de arta, anchete, mai rar documentare, au ecusoane fitoase si cuburi cu sigla la microfoane, alearga, bat judetul in lung si-n lat, cheama in studiouri oamenii zilei, ataca subiectele fierbinti ale urbei..., fac ceea ce cred ei ca inseamna televiziune. Iau permanent pulsul realitatii locale si isi informeaza telespectatorii despre tot ce cred ei ca misca in judet.
„V-am vazut la televizor“
Au aparut chiar si niste vedete locale, recunoscute pe strada, tirgu-i mic, iar beneficiarii de telecomanda, platitorii la cablu, vor informatii. Deci, functioneaza, aceste multe televiziuni functioneaza si numai Dumnezeu stie din ce traiesc ele, fiindca publicitatea inseamna forta economica locala, zona in care, din pacate, nici pe departe Neamtul nu exceleaza. Este un paradox sa ne aflam in top cu mass-media si in pardon cu economia. Sint multe televiziuni, cu oameni putini, cu investitii modeste, cu decoruri si emisiuni improvizate, dar cu pretentii mari. Cind am spus de oameni putini, am spus despre echipele de palmasi, de trapasi, despre cei care aduc stirile. Spun despre tinerii care, imbolnaviti de televiziune (caci, cu siguranta, e o boala), trec de la entuziasm la rutina, apoi, depinzind de ambitiile fiecaruia, ori la incercarea de a continua altundeva, ori la abandon. Principalul motiv este simplu: banii. Cu aceasta superficiala glorie locala („V-am vazut la televizor“) nu se poate trai, nu se poate creste copilul. Pentru cine nu stie, spun ca munca de televiziune este de-a dreptul infernala si ingrata. Lucrind la o televiziune, ori te implici total, ca un sclav, ori iti cauti un post de functionar cu opt ore pe zi. A lucra intr-o televiziune locala este un risc asumat redus la o banala sintagma: „Munca multa, bani putini“. Un post local serios, care prezinta stiri, trebuie sa aiba cinci, sase echipe disponibile, 24 de ore din 24. Daca are doua sau doar una, cei doi, reporterul si operatorul, trebuie sa suplineasca lipsa. O zi, doua, o luna, un an, doi. Alergind de ici colo, pe drumurile Neamtului, pe bani putini. Tocind pingelele si dramuind tigarile. Cu ecusoane fitoase, dar si cu grija zilei de miine. In fine, ca sa fiu concret, ce spun acesti inca entuziasti ai televiziunilor locale despre salarii de 20, 30, 40, 50 de milioane vechi, obtinute de similarii lor din televiziunile centrale, cu munca mai putina, mai bine organizata si, in plus, cu un statut pe termen lung, cu deplasari afara, diurne si alte alea? In concluzie, ma intreb de ce citiva prieteni care au copii la ziaristica, si care, copiii, trebuie sa faca stagiu la cite o televiziune sau ziar, ma solicita sa vad, daca pot, ca acest stagiu sa fie facut la Bucuresti, la o institutie media de-acolo. Ii inteleg. Citeodata, privind la emisiunile Tv din Piatra, la talk show-uri de mahala, agresive, partinitoare si penibile, ii inteleg. Copiii lor, cu studii, merita altceva. Pe de alta parte, recunosc, am fost absolut incintat de o emisiune, pe un post local, facuta de Emil Nicolae si Vasile Spiridon, despre iubirea tirzie a lui Emil Cioran. Au batut la cur tot ce s-a mai dat pe posturi centrale sau in presa de cultura romaneasca. A fost o emisiune senzationala, pe un post local din Piatra, care a rupt tot. Si, sint sigur, vor mai fi si altele. Chiar daca vor fi simple stiri sau proiecte mai ambitio