 Manuscrise ne�tiute din Piatra Neam�. Jurnalul unui grafoman
Fabulos! Numele lui este �tefan Raicu, un grafoman talentat, despre care, deocamdat�, �tim doar c� a fost director al Sucursalei Piatra Neam� a B�ncii Na�ionale. Mai �tim c� s-a n�scut la Ia�i, pe 6 ianuarie 1908, �i c� a tr�it acolo primii 20 de ani din via��. Apoi, a venit la Piatra, unde a tr�it p�n� la sf�r�it. Ast�zi, ar fi avut 98 de ani. Mai �tim c� scria zilnic �i c� Jurnalele domniei sale, multele lui jurnale, acum, se afl� �n fa�a ochilor no�tri �nc�nta�i de caligrafia manuscriselor �i de extraordinarii lui ochi ce au v�zut ceea ce al�ii au ignorat. Un om din Piatra, un poten�ial ziarist de excep�ie care, pur �i simplu, nu a publicat, dar a avut puterea �i, iar�i, talentul, de a scrie. Jurnalele sale ni-l arat� ca un �nc�nt�tor gr�m�tic al vremurilor pe care le-a parcurs. Un talent incontestabil. Iat�, pentru �nceput, c�teva fragmente dintr-un Jurnal scris acum jum�tate de secol. Aceste pagini, �i cele care vor urma, sper�m noi, vor reconstitui o lume �i, credem noi, vor da valoare acestui nume: �tefan Raicu. Pe aceast� cale, avem rug�mintea de a fi contacta�i la redac�ie, cu mul�umiri anticipate, de rudele, prietenii �i cunoscu�ii s�i.
Sfatul medicului
Vineri, 13 ianuarie 1956, Piatra Neam�. Sfatul medicului... La Radio... Sfatul medicului cu privire la nocivitatea consumului de alcool pe timp de iarn�. Printre altele, alcoolul nu trebuie folosit �n timpul iernei, deoarece, spre deosebire de p�rerea unora, el nu ajut�, ci dimpotriv�, poate expune organismul la boli (r�celi, guturaiuri, congestii etc.), deoarece el ac�ioneaz� asupra vaselor �i porilor pe care �i dilat� �i astfel corpul devine mai pu�in rezistent la r�ceal�. Tocmai c� m� �ntrebam �i eu, cum de se face c� �n iarna asta �ntreag� (ca �i �n celelalte, dealtfel), nu am avut m�car un guturai?!.
Apropos de radioteleviziune…
Piatra Neam�, 14 ianuarie 1956. Se pare c� anul acesta, Sta�iunea de Radio-Televiziune din Bucure�ti va �ncepe s� emit� programe regulate. C�nd am fost ultima oar� la Bucure�ti, �n noiembrie trecut, am v�zut o gr�mad� de lume adunat� �n fa�a unei vitrine de pe Bulevard. M-am oprit �i m-am strecurat printre oameni ca s� aflu motivul. �n vitrin� era un aparat de televiziune care recep�iona un program, urm�rit cu foarte mare curiozitate de toat� lumea adunat�. Mi-am adus aminte atunci de programele de �nceput ale Radioului �n �ara noastr�. �nc� de prin 1924-1925 au �nceput s� apar� aparate de radio-recep�ii, iar dintre ie�eni, Ionic� a fost din primii care �i-a cump�rat un „Telefunken“, str�mo� al aparatului de ast�zi. Avea cam un metru de lung �i dac� socoteai bateriile auxiliare, acumulatorii, o �ntreag� re�ea de s�rme, difuzorul de camer� �i cadrul antenei mobile, numai bine era nevoie de o camer� obi�nuit� ca s�-l ad�posteasc�. Pe carcasa aparatului erau tot felul de butoane, siguran�e, contacte �i indicatoare de diverse culori, �nc�t ��i trebuia o adev�rat� m�iestrie ca s� sco�i ceva din el. Vreo c�teva perechi de c�ti, deoarece audi�ia prin difuzor era prea ininteligibil�, �i cum acestea erau pu�ine, mai ales seara c�nd se umplea casa de curio�i, ele erau �mp�r�ite fr��e�te, c�te una la dou� persoane, �nc�t, vr�nd-nevr�nd, trebuia s� fac tete-a-tete cu c�te o bab� care nu mai contenea mir�ndu-se c�nd auzea vocile marilor c�nt�re�i ai secolului. Mai curios e �ns� felul cum au f�cut masele de ie�eni cuno�tin�� cu aceste prime �nceputuri ale radiofoniei, care numai �n c��iva ani dup� aceea a ajuns la nivelul celei de peste hotare. La libr�ria „Socec & Comp“ din Ia�i, unde �mi f�ceam pe atunci ucenicia, directorul firmei, Atanase Gheorghiu, era un stra�nic inventiv �n materie de reclam�. Printre altele, i-a venit odat� ideea n�stru�nic� de a prezenta publicului audi�ii radiofonice, �n care scop a instalat un aparat ca acela descris mai sus, cu toat� recuzita necesar�, �ntr-una din vitrine (nu a uitat p�ienjeni�ul de s�rme, antena mobil� desf�urat� pe co�cogeamite cadru de lemn �i cutiile cu baterii). Difuzorul l-a montat deasupra u�ii de la intrare, afar�, �n strad�, numai c� nu avea nici o leg�tur� cu aparatul din vitrin�... ci cu un patefon postat pe balconul din pr�v�lie, unde aveam eu biroul. Acolo f�ceam eu de serviciu �i aveam la �ndem�n� pl�cile de patefon care erau clasate, ca s� g�sesc u�or ceea ce-mi trebuia. Patefonul avea p�lnia �nfundat� cu c�rpe, astfel c� vibra�iile diafragmei mergeau direct la difuzorul din strad�. Unul din func�ionari st�tea �n u��, cu un „Radio-Welt“ �n m�n� (n.n. revist� cu programe radio), c�ut�nd programul din acea zi la posturile str�ine (chit c� revista era de dou�, trei luni �n urm�). Apoi, se adresa celui care manipula aparatul din vitrin� cu voce tare, ca s� sesizeze �i publicul din strad� (dar mai cu seam� pe mine, care eram ascuns la balcon), indic�nd postul �i lungimea de und� pe care se putea prinde la acea or� cutare oper� sau concert, ori vre-un discurs de la Liga Na�iunilor. Dup� indica�iile primite de jos, c�utam la repezeal� o plac� potrivit�, l�sam acul s� alunece c�tva timp pe marginea ei, apoi anun�am cu vocea �ngro�at�, �n p�lnia patefonului: „Hheirrr, Radio Berlin“, etc. etc. �nchideam apoi capacul �i �mi vedeam de treab�. �n strad� mul�imea cre�tea de ajungea p�n� la trotuarul de peste drum, paraliz�nd complectamente circula�ia pe cea mai animat� arter� a Ia�iului, �nc�t dup� c�teva seri a intervenit chestorul Poli�iei interzic�nd „emisiunile radiofonice“. A�a au auzit ie�enii, pentru prima oar�, „direct“, pe marii c�nt�re�i ai timpului: Tita Ruffo, Straciari, Schaliapin, Amelitta Galicurci, ba chiar �i celebrele discursuri ale lui Titulescu la Liga Na�iunilor... „La senge qui moutre a la lautaru magique“... fabula se repet� �i se va tot repeta c�t lumea aceasta.
|
Autentificare
