Neamtul - file �n istoria Marii Uniri
„N-au fost zile de restriste tr�ite de mine de la urcarea mea pe tron, ci zile de otelire si �mb�rb�tare, Pronia Cereasc� voind s� pun� la �ncercare pe om si Rege la datoria lui. Aurora la orizont pare c� renaste si �n cur�nd ostasul rom�n va fi chemat s�-si spun� ultimul cuv�nt. Dreptatea Celui Prea �nalt nu va �ng�dui s� se fac� nedreptate t�rii mele si cu aceast� �ncredere beau paharul meu pentru tara mea“. (Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, august 1918, Bicaz)
Un an �ntreg desparte Rom�nia de centenarul celui mai important eveniment al istoriei ei, 1918, anul Marii Uniri, rezultat al efortului eroic al rom�nilor �n ceea ce noi numim R�zboiul de Re�ntregire National�. Se foloseste mai nou conceptul „Rr�zboiul de �ntregire National�“, dar noi r�m�nem credinciosi ideii c� Rom�nia Mare din timpul lui Ferdinand este o re�ntregire a Daciei, o idee at�t de drag� pasoptistilor. Neamtul, un judet ce nu cuprindea pe atunci Romanul si comunele din jurul s�u, era �n mare parte montan si cu o granit� larg� cu Imperiul Austro-Ungar, din muntii Bistritei, la apus de Brosteni, p�n� pe valea Bicazului si �n muntii Tarc�ului. Nu e de mirare c� Neamtul a cunoscut �n perioada 1916-1918 tot ceea ce �nseamn� r�zboiul, cu toate ororile sale, cu fronturi, bejenii, rechizitii, case si gospod�rii distruse, tati si frati care nu s-au mai �ntors acas�. Si nu doar din cauza prezentei armatelor inamice austro-maghiaro-germane, ci si a prezentei aliatilor rusi, dar care s-au purtat de multe ori cu populatia civil� ca si c�nd ar fi fost armat� de ocupatie. La 15 august 1916, de Sf�nta Maria Mare, clopotele din Vechiul Regat au �nceput s� sune: Rom�nia intra �n r�zboi. �n perioada neutralit�tii, statul rom�n se preg�tea de r�zboi si se concentra asupra trec�torilor spre Transilvania. Neamtul era un judet cu granit� al Moldovei si de aici plecau dou� mari pasuri spre Transilvania, pasul Bicaz si pasul Tulghes. Prin acestea, dar si prin alte trec�tori mai mici, au trecut la 15 august soldatii rom�ni din Armata a IV-a a generalui Prezan c�nt�nd un nemuritor „Treceti batalioane rom�ne Carpatii“ si cu „inima la trec�tori“ i-au asteptat rom�nii ardeleni cu p�ine, sare si... vinars si succesele militare au venit �ntr-o prim� faz�, cu mari sacrificii. Documentele vremii amintesc c� �n satele nemtene de granit� au �nceput s� curg� c�rutele pline cu r�niti. Divizia 14 rom�n� condus� de generalul Paraschiv Vasilescu a trecut granita de-a lungul v�ilor Bicazului si Bistricioarei, ocup�nd Almasul, Tulghesul, Bilborul si apoi Toplita, ca Brigada 4 Mixt� s� ocupe si orasul Gheorghieni. Dar pentru c� �n ciuda promisiunilor armata rus� nu a initiat contraofensiva �n Bucovina, divizia rom�n� a fost pus� �n dificultate, d�ndu-se lupte crunte �n zona de „Cump�n� a apelor“, pe �n�ltimi �n conditiile unui frig cumplit, multi dintre soldati deger�nd. De mare important� au fost luptele de la Pietrele Rosii, ast�zi �n comuna Grinties, c�nd un batalion din Regimentul 56 a avut 80 de morti. Dar, dup� lupte intense pe platourile C�limanilor si H�smasului, dup� trei ofensive reusite, generalul Constantin Prezan st�p�nea �n�ltimile muntilor Ghiurgiu si Harghita.
Membrii familiei regale, la Piatra si Bicaz
�ntre satele Tulghes si Grinties, pe valea Bistricioarei, s-a dat o lupt� cumplit� �ntre rom�ni si unguri. S-a ajuns la lupt� la baionet� si �nclest�rile au ajuns p�n� �n apele r�ului de s-au umplut malurile de lesuri, iar apa pleca rosie la vale. Locului si ast�zi �i zice S�ngeroasa, iar trupurile soldatilor rom�ni, �n num�r de 66 care au putut fi g�site, au fost �nmorm�ntate l�ng� vechea bisericut� greco-catolic�. Dezastrul de Turtucaia a f�cut ca multe trupe s� fie dislocate �n Dobrogea, iar Armata de Nord, izolat� si atacat� de trupe austro-ungare si germane, a fost silit�, desi victorioas� pe front, s� se retrag�. Coloanele de refugiati s-au �ndreptat �n c�rute spre Roman, g�zduiti �n conditii grele. Preotul Alexandru Romanescu din Grinties nota pe un Liturghier: „La 31 octombrie, noaptea, spre 1 noiembrie 1916, am p�r�sit satul si ne-am dus la Grum�zesti pentru c� satele Grinties si Poiana au fost teatru de r�zboi �ntre noi si nemti. Pe 30 noiembrie au venit rusii si au stat aici p�n� �n prim�vara lui 1918 c�nd s-a f�cut la ei revolutia“. Regimentul 15 R�zboieni Piatra-Neamt, continuator al Regimentului 15 Dorobanti ce luptase la Plevna si Grivita, a luptat pentru eliberarea Transilvaniei �n 1916 pe Valea Uzului si apoi s-a distins �n grelele lupte ale anului 1917 la Ciresoaia, Cosna, Muncelu, Pralea sau Oituz, ca apoi s� lupte pentru ap�rarea Rom�niei Mari �n Transilvania si Ungaria, soldatii s�i intr�nd triumf�tor �n Budapesta. Judetul Neamt si-a legat istoria sa din primul r�zboi mondial si de familia regal�: printul Carol, viitorul rege, era comandant de unitate militar� la T�rgu-Neamt si nu a fost unul cu purtare exemplar�; regina Maria a f�cut mai multe vizite la spitalele judetului �n 1917, iar �n 1918, familia regal� s-a refugiat la Bicaz, dup� nedreapta pace de la Buftea Bucuresti. �n august 1917, regina era la Piatra. �n momentul �n care era s� p�r�seasc� cantina din gar� spre a vizita spitalele din oras, prefectul orasului i-a spus Majest�tii Sale c� un aeroplan dusman zboar� deasupra g�rii si c� ar fi bine s� mai r�m�n� acolo c�teva minute, �ns� Regina i-a r�spuns: „Nu face nimic! S� mergem la datoria noastr�!“ Si �n zgomotul tunurilor contra aeroplanului inamic, Regina s-a urcat �n automobil si a plecat �n oras. �n vara anului 1918, guvernul i-a propus Regelui Ferdinand I s� se retrag� cu �ntreaga familie (Regina Maria, principesele Ileana, M�rioara, Elisabeta si principele Nicolae) la Bicaz. Pe 11 august, regele Ferdinand �mplinea v�rsta de 53 de ani, iar �ntreg guvernul s-a prezentat la Bicaz pentru a-l felicita de ziua sa de nastere. Multumind pentru felicit�ri, regele Ferdinand a tinut un discurs optimist: „N-au fost zile de restriste tr�ite de mine de la urcarea mea pe tron, ci zile de otelire si �mb�rb�tare, Pronia Cereasc� voind s� pun� la �ncercare pe om si Rege la datoria lui. Aurora la orizont pare c� renaste si �n cur�nd ostasul rom�n va fi chemat s�-si spun� ultimul cuv�nt. Dreptatea Celui Prea �nalt nu va �ng�dui s� se fac� nedreptate t�rii mele si cu aceast� �ncredere beau paharul meu pentru tara mea“, dup� cum afla preotul Constantin Matas� si nota �ntr-un volum al s�u din 1929.
„Ceahl�ul n-a r�mas la dusmani,/ Ceahl�ul s-a �ntors acas�“
Octavian Goga rostea si el cu profetice cuvinte despre Ceahl�ul care era sub st�p�nire vremelnic� austro-maghiar�: „De peste granita cea nou�,/ Ca o s�lbatic� urgie/ Strig�nd spre tarina Moldovei/ Un munte s-a pornit s� vie…/ Si va s�-nsemne cronicarul/ Atunci o zi vijelioas�,/ Ceahl�ul n-a r�mas la dusmani,/ Ceahl�ul s-a �ntors acas�“. Tot la Bicaz a primit familia regal� si vestea uciderii tarului Nicolae al II-lea, rud� cu regina Maria. Aceasta a cerut preotului de sat s� tin� o slujb� de pomenire pentru tar si familia sa �n mica bisericut�. Tot la Bicaz primesc regele si regina o veste cumplit�: printul Carol p�r�sea comanda unit�tii sale si pleca s� se c�s�toreasc� cu Zizi Lambrino, travestit si �n teritoriu inamic. Un alt ofiter aflat �ntr-o asemenea situatie ajungea �n fata plutonului de executie. Printul era certat, era iertat, era trimis �n surghiun la Horaita, la m�n�stire. Dar n�ravurile nu le-a lep�dat si Rom�nia a avut de suferit de pe urma lor. La 1 septembrie 1918, regele pleca la Iasi si Rom�nia reintra �n r�zboi. Basarabia se unise cu Rom�nia �nc� din martie pe fondul r�zboiului civil din Rusia. A venit r�ndul rom�nilor din Bucovina si Transilvania si Banat s�-si decid� soarta. La 1 decembrie 1918, �ntre cei 1.228 de delegati din comunele Transilvaniei s-au aflat si s�teni din Bicazu Ardelean, care au votat pentru Rom�nia Mare si ca s� nu mai fie granit� �ntre rom�ni si p�r�ul Chisirig s� nu mai despart� Bicazele. La Marea Adunare Popular� de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 a participat si preotul Victor Barna (tat�l profesorului Augustin Barna), care a fost deputat �n primul parlament de dup� Unire. La 1 decembrie 1918 se f�cea Rom�nia Mare, iar satele din muntii Neamtului nu mai erau la hotare, ci �n mijloc de tar�, iar locuitorii nu mai treceau de o parte si de alta prin „vama ursului“, ci pe drumurile pietruite din trec�tori. Armata rom�n� �nainta victorias� p�n� la Budapesta, iar �n urma sa refugiatii ardeleni si cei moldoveni din satele de granit� se �ntorc la gospod�riile lor pe care le g�sesc distruse. Au fost distruse sute de case, scoli, precum cele din M�dei si Borca, poduri si chiar biserici (precum cea din satul Corbu). Vechea granit�, care desp�rtea pe rom�ni, este desfiintat�, de la Brosteni si p�n� la Tarc�u. �n regiune, au r�mas m�rturie cimitire rusesti si rom�nesti, transee si cazemate. Monumentele ridicate au r�mas m�rturie despre eroismul muntenilor Neamtului, despre s�ngele lor v�rsat pe altarul patriei si le afl�m de la Tarc�u, la Borca sau la Tulghes, �n curtile bisericilor sau pe locul unde s-au desf�surat �nclest�rile r�zboiului. �n Rom�nia Mare, Ferdinand I �ntregitorul s-a tinut de cuv�ntul dat sodatului-t�ran �n transeele de la M�r�sesti: a f�cut reforma agrar� si electoral�. R�zboiul l�sase �n urma sa suferint� si lipsuri, dar rom�nii �si vedeau �mplinit visul de veacuri - Unirea - si, mai mult, aveau un p�m�nt al lor care s�-l munceasc� si s�-l apere. Cei mai multi dintre noi, de prin sate, am mostenit p�m�ntul primit atunci. �nc� de atunci, Rom�nia primea o nou� zi de s�rb�toare, pe l�ng� 10 mai, Ziua Regalit�tii si Zi National� p�n� la 1947 si 24 ianuarie, Ziua Unirii Principatelor. 1 decembrie era s�rb�toarea unirii cu Transilvania si �n acelasi timp des�rv�rsirea Rom�niei Mari. Se s�rb�torea �n biserici si �n scoli, de cele mai multe ori dup� cum arat� presa veche nemtean�. Regele Ferdinand n-a apucat s� se bucure prea mult de ea, murind �n 1927. Carol al II-lea, amator de fast si parad� i-a acordat o atentie deosebit�, dar atunci, ca si azi de altfel, erau o multime de s�rb�tori legale. Desigur, la �nceputul anilor 30 erau mai multe motive de s�rb�toare si bucurie. Dup� perioada comunist� am �nteles ce important� a fost �n istoria noastr� realizarea Marii Uniri. Si chiar dac� ast�zi nu mai avem o Rom�nie Mare s�nt multe de s�rb�torit si poate c� noi, nemtenii, si noi, rom�nii, poate vom trece peste toate care ne despart si ne vom bucura �mpreun�.
Profesor dr. Daniel DIEACONU
N.R.: Titlul si intertitlurile acestui articol apartin Redactiei Monitorul
|