De jale si de. . . nenoroc
Nu mi-au pl�cut niciodat� oamenii care �njur� sau folosesc un limbaj licentios, suburban. C�nd nu i-am putut ocoli, i-am tratat cu indiferent�, dac� nu cu dispret. Cu at�t mai mult cu c�t vocabularul nostru, at�t de bogat si variat, cu infinite posibilit�ti, permite orice exprimare la modul decent si civilizat. Cum s�-i aflu vreo justificare scriitorului consacrat si adulat care ne explic� de ce iubim femeile dar care n-a ezitat s� tr�nteasc� �ntre paginile c�rtii dedicate ei, femeii, versuri triviale si penibile, de care nu se simtea nici o nevoie? Din invidie brum�reasc�?
Nu neg c� exist� oameni c�rora la st� bine c�nd spun lucrurile cum le vine la moara vorbelor. Dar sunt exceptii si nu regula. Amintesc de farmecul aparte al unui cunoscut si pretuit profesor, care folosea un limbaj foarte colorat. L-am �ntrebat odat� dac� nu a avut necazuri: „Ba bine c� nu! Am consultat o cucoan� pe care am mirosit-o de la o post� c� nu era bolnav� pe c�t se fandosea, doar ca s�-si chinuiasc� sotul. I-am tr�ntit o vorb� desucheat�, s-o trezesc. M-a reclamat b�rbatului, ditamai colonelul. S� m� �mpuste si mai multe nu! Cum s� ajung� la urechile delicatei sale consoarte asemenea vorbe desucheate? Abia am sc�pat“.
M�rturisesc c� tehnologia de ultim� generatie m-a b�gat si pe mine �n bucluc. �ntr-o discutie telefonic� cu un amic, inteligent de felul lui si putin atent la m�runtisuri, cum-necum, nu reuseam s� ajungem la un numitor comun pe o anume tem�. El la st�nga, eu la dreapta sau invers, vorbeam ca la pereti, de parc� nu mai eram noi, cei care ne stiam. Ca s� nu ad�ncesc si mai mult momentul critic, am decis s� am�n pe mai t�rziu sau pe niciodat� descifrarea obtuzit�tii de care d�dea/ d�deam dovad�. Am curmat discutia, am salutat si am �nchis. Dup� care, plin de ciud�, am tras o �njur�tur�. Aproape nevinovat�.
Din nefericire, mai putin dedat cu tehnica, am ap�sat o tast� nepotrivit�, celularul a r�mas deschis, �nc�t interlocutorul meu a primit �n ureche �ntreaga sudalm�. C�nd, dup� putine secunde, telefonul a sunat, am avut intuitia catastrofei. Ce mi-a p�tit sufletul, fereste-i Doamne si pe dusmani ! Am fost oc�r�t, b�l�c�rit si apostrofat cu toate epitetele posibile: farsor, tip cu dou� fete, neprieten, demagog, lipsit de scrupule si constiint�, s� nu mai �ndr�znesti s� te mai chemi amicul meu. . . si asa mai departe. Ce puteam s� fac ? Am �ncercat s� o dreg: stai s� vezi c�, de fapt, nu tie �ti era adresat� �njur�tura, ci telefonului (dracu' s-o ia de scul� nenorocit�!), dar n-a fost posibil. Dup� nu stiu c�t� vreme, abia am reusit s� reintru �n gratiile lui, dar si acum, dup� ani buni, se mai �nt�mpl� s�-mi bat� obrazul.
Apropo de asemenea �nt�mpl�ri nefericite, care �ti hot�r�sc viata �n c�teva clipe, n-am cum s� uit p�tania de dinainte de revolutie cu un plugusor neinspirat, care i-a dus pe autor si pe cei care l-au difuzat �n fata tribunalului militar si le-a prilejuit ani grei de pusc�rie. Norocul meu a fost c� scriitura nu mi-a pl�cut, fiindc� era de proast� factur� si am refuzat s� opresc o copie. Altfel. . . �mp�rt�seam si eu aceeasi soart�.
Revenind la incidentul cu �njur�tura, tot mi-a adus un c�stig: mi-a revelat virtutile ei, ca element de defulare, care ne poate scoate din impas, �ntr-un moment aparte. Nu s-a n�scut ea �n dorul lelei. I-am verificat eficienta si chiar dac� nu-mi dau drumul la gur� f�r� fr�n�, mi-a ajutat si ne este de folos. Cu at�t mai mult cu c�t o avem pe v�rful limbii, �ntr-o gam� diversificat� (la nevoie dup� alfabet), gata formulat�. C� doar nu ne-om apuca noi s� invent�m �njur�turi. Si m� v�d dator s� spun c� nu natia noastr� este cea mai prima la �njur�turi, fat� de ce ceea ce dau pe afar� ungurii sau urmasii lui Molière. M�car la ceva s� nu mai fim noi primii �n Europa.
Sigur c� dac� intr�m �n miezul problemei, si �njur�tura cunoaste coduri, nuante si caractere, fiindc� una este s� �njuri direct, �n fat�, persoana care ti-a prilejuit un neajuns oarecare, ceea ce echivaleaz� cu un pumn tr�ntit �n plin� figur�, si alta este s� slobozesti �n eter o �njur�tur� impersonal�, f�r� adres�, capabil� doar s�-ti sting� pe moment furia ori necazul sau orice alt sentiment potrivnic sau nepotrivit.
Dar s� vedeti poveste. De o bun� bucat� de vreme, spatiul public este asaltat, invadat de o puzderie de cuv�nt�tori, oameni cu pozitii cheie sau esentiale pentru societate si pentru soarta semenilor lor, care dau drumul suvoaielor de vorbe, ca s� ne conving� de un anume adev�r. Chiar dac� nici ei nu cred �n el si stiu c� gogoasa e c�t casa ori muntele. �ns� pledoaria lor este at�t de senin�, te privesc si gl�suiesc cu at�ta fermitate, �nvelit� �n catifeaua unor vorbe mesterite ba, la nevoie, apel�nd la documente si calcule schioape, �nc�t nu poti s� nu te �ntrebi cum si cine i-a scolit. C�t despre vreo vin� oarecare? Nu, rom�nul nu e niciodat� vinovat, vina apartine altora, dac� nu unei lovituri de stat sau agenturilor str�ine care vor s� ne destabilizeze, s� ne arunce �n pr�pastie si s� ne desfiinteze. Fereasc� Dumnezeu s� le spui de la obraz c� nu crezi �n spusele lor, c� ti-ai g�sit beleaua, dac� nu cumva esti expediat: „alt� �ntrebare!“.
Nu e si asta o form� abil� de �njur�tur�? C� nu avem noi monopolul ei e adev�rat, se mai dedulcesc si altii, dar rom�nul �i confer� o aur� aparte. Si practic�nd-o zi de zi, devine moned� curent� si ajunge si el s� cread� c� minciunile lui sunt adev�ruri.
�n ultima vreme, fortat de realitate, nu mai caut fineturi, fiindc� aproape c� nu e zi de la Dumnezeu s� nu fiu obligat s� recurg la o variant� ori alta de sudalm�, spus� de-a dreptul sau numai g�ndit�, ca s� m� mai pot saramura de obid�.
Si nu e greu de �nteles, c�nd esti nevoit s� te �ncr�ncenezi de at�ta nemernicie etalat� �n public, �mpotriva firescului elementar.
Nu o singur� dat� mi-a venit �n minte c� asemenea situatii de disperare si impas, precum cele prin care trecem, erau rezolvate alt�dat� prin puterea pumnului si instaurarea unor dictaturi militare. Istoria e plin� de asemenea evenimente.
Dar. . . mai e armata ce-a fost odinioar�? C�nd unit�tile si obiectivele militare sunt ap�rate de civili!? Nici vorb�!
|