Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Decembrie 2016
LMMJVSD
   1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031 
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 21 Decembrie 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email

Amenintarea

V� mai amintiti? �n anul acela, iarna �si f�cea de cap. Viscolele se tineau lant, z�pada era c�t casa, soarele se ar�ta foarte rar si oamenii p�reau c� uit� de apropierea Cr�ciunului. �ntr-o dimineat�, am fost avertizati despre un grav accidente de circulatie: din cauza ghetusului, autobuzele care mergeau spre platforma industrial�, fuseser� antrenate, ca �ntr-o c�ldare, pe sub pasajul de cale ferat�. Rezultaser� zeci de victime. Am intrat �n actiune, am alungat sumedenia de gur�-casc� amatoare de evenimente, am organizat spatiile de primire si am mobilizat �ntregul efectiv de medici si asistente. Pe m�sura sosirii ambulantelor si a altor mijloace de transport, realizam un triaj rapid si plasam fiecare accidentat unde �i era locul. �n scurt� vreme, toate victimele fuseser� examinate, se stabilise inventarul lezional si fiecare �si urma drumul firesc: la domiciliu, supraveghere pe patul de spital, aparate gipsate sau interventii chirurgicale, mai mic sau mai de amploare. Toate echipele lucrau din plin. Ne-am descurcat destul de bine si am �ncercat sentimentul de usurare pentru r�spunsul tuturor si nu am avut a reprosa indiferenta sau neimplicarea cuiva. Cazul cel mai grav, �n care viata abia mai p�lp�ia, apartinea unui t�n�r cu grave leziuni: ruptur� de intestin, vezic� urinar�, perete abdominal si fractur� multipl� de bazin. �nainte de a fi pus pe masa de operatii, am fost oprit de c�tre sotia acestuia, doctorit�, care m-a rugat s� am grij� de sotul ei si mi-a declarat r�spicat c�... dac� sotul ei se va pr�p�di, se va si-nu-ci-de! Categoricul exprim�rii m� punea �n fata unui fapt inedit. Pe l�ng� emotiile firesti fat� de un caz grav, eram �mpov�rat cu o nou� responsabilitate. Mi-au fulgerat �n minte tot felul de posibilit�ti, care de care mai nefericite, si nu m-am bucurat de ceea ce-mi asumam. �n viata mea de chirurg, nu am condamnat niciodat� un pacient la moarte sigur�, indiferent de situatie sau de gravitate, ba afirm c� n-am nici un fel de consideratie pentru cei care se av�nt� �n pronosticuri certe: „se va vindeca �n 15 zile“; „caz iremediabil pierdut“; „va muri peste opt zile“ etc. Nimeni nu poate sti ce se va petrece cu bolnavul si cum va r�spunde la factorii de agresiune sau la tratament si at�t timp c�t exist� cea mai mic� sperant�, suntem obligati s� facem tot ce stim, ce am �nv�tat si ce am preluat de la altii, f�r� a accepta abandonul. De la sine �nteles c� e bine s� c�nt�rim sansele de supravietuire, tocmai pentru a lua m�surile cuvenite si a reduce incidenta unor complicatii care p�ndesc la fiecare pas, dup� cum nu este corect s� afis�m un entuziasm nejustificat. Poate c� ar fi trebuit s� iau afirmatia tinerei colege ca vorbe spuse la necaz, dar usor nu mi-a fost. Stiam c� voi face tot ce era omeneste posibil s�-mi salvez semenul, �ns� amenintarea cu suicidul m� �nc�rca cu o povar� care m-a dominat mult� vreme. Desi operatia a fost de durat� si dificil�, bolnavul a trecut destul de bine de starea de soc si am fost bucurosi s� mention�m, cu fiecare zi, evolutia favorabil�. Chiar dac� vindecarea care se profila avea s� fie lung� si grevat� de complicatii, aveam sperante si puteam r�sufla usurati. Dar... cum se apropia Cr�ciunul si de foarte mult� vreme nu �mi �ng�duisem un r�gaz si aveam obligatii greu de evitat, c�nd am socotit c� t�n�rul pacient se afla �n afara pericolului vital, am plecat pentru c�teva zile la Bucuresti, nu f�r� a l�sa, cu grija comandantului care r�spunde si-n somn de soarta semenilor lui, datele unde puteam fi contactat la o nevoie... Din p�cate, ceea ce nu mai p�rea posibil, s-a petrecut. Dup� plecarea mea, a survenit o complicatie: printr-o bres� a peretelui abdominal, care a cedat din sutura sc�ldat� �n s�nge, urin� si fecale, s-a angajat o bucl� de intestin subtire, care a determinat o fistul� digestiv�. Era o complicatie posibil� si previzibil�, dar care nu punea �n pericol viata. Tr�iesc unii oameni cu anusuri contra naturii sau cu fistule, zeci si zeci de ani. Si cum �nt�mplarea �si spune �ntotdeauna cuv�ntul, o mare somitate a chirurgiei noastre impresionase �ntreaga tar� �n cadrul unei emisiuni cu vestitul Iosif Sava. Sotia pacientului si colega mea nu a mai avut dec�t un singur g�nd: transferul �n clinica profesorului. F�r� �ncunostiintarea mea, bolnavul a fost expediat, iar medicul care l-a primit (�nainte de a ajunge la profesor) a hot�r�t c� trebuia s� reintre �n abdomenul respectiv. Bolnavul a fost reoperat si, desi t�n�r, nu a mai avut resursele necesare pentru a face fat� noii agresiuni si nu a supravietuit. M-a afectat vestea, m-a �mpov�rat si mai tare si mi-a readus �n actualitate amenintarea tinerei sotii. Mi-am reprosat acele zile de concediu, m-am acuzat c� mi-am p�r�sit bolnavul si le-am reprosat celor care nu m-au anuntat. Eram acolo si as fi pledat pentru evitarea unei noi interventii. Si ast�zi, dup� ani si ani de zile, mai sunt dominat de g�ndul c� dac� nu as fi plecat, m-as fi zb�tut din r�sputeri ca pacientul s� r�m�n� �n atentia noastr� si poate c� soarta lui ar fi fost alta. Dup� cum... ar fi existat, tot at�t de bine, si posibilitatea unui sf�rsit letal �n serviciul nostru si as fi putut fi acuzat de inflexibilitate. Cine mai poate sti cum ar fi fost mai bine? Am purtat mult� vreme povara acelor g�nduri si mi-am dat seama de adev�rul spuselor c� „fiecare chirurg poart� �n sufletul lui un cimitir“. Nu este o vorb� f�r� temei. C�t desprev t�n�ra sotie, nu, nu s-a si-nu-cis! Ba... ca s� fiu foarte sincer, �ntr-o sear�... nu prea �ndep�rtat� de �nt�mplarea relatat� mai sus, �n pauza unei premiere a unei piese foarte serioase de altfel, �n foaierul teatrului, am avut impresia unei fulger�ri de ciorapi visinii pe picioarele cuiva care... parc�-mi amintea de... ceva... si... de cineva... Doamne, iart�-m� dac� gresesc!
Dr. Virgil R�ZESU

Articol afisat de 1459 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Virgil R�ZESU)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective