Amenintarea
V� mai amintiti? �n anul acela, iarna �si f�cea de cap. Viscolele se tineau lant, z�pada era c�t casa, soarele se ar�ta foarte rar si oamenii p�reau c� uit� de apropierea Cr�ciunului. �ntr-o dimineat�, am fost avertizati despre un grav accidente de circulatie: din cauza ghetusului, autobuzele care mergeau spre platforma industrial�, fuseser� antrenate, ca �ntr-o c�ldare, pe sub pasajul de cale ferat�. Rezultaser� zeci de victime. Am intrat �n actiune, am alungat sumedenia de gur�-casc� amatoare de evenimente, am organizat spatiile de primire si am mobilizat �ntregul efectiv de medici si asistente. Pe m�sura sosirii ambulantelor si a altor mijloace de transport, realizam un triaj rapid si plasam fiecare accidentat unde �i era locul. �n scurt� vreme, toate victimele fuseser� examinate, se stabilise inventarul lezional si fiecare �si urma drumul firesc: la domiciliu, supraveghere pe patul de spital, aparate gipsate sau interventii chirurgicale, mai mic sau mai de amploare. Toate echipele lucrau din plin. Ne-am descurcat destul de bine si am �ncercat sentimentul de usurare pentru r�spunsul tuturor si nu am avut a reprosa indiferenta sau neimplicarea cuiva. Cazul cel mai grav, �n care viata abia mai p�lp�ia, apartinea unui t�n�r cu grave leziuni: ruptur� de intestin, vezic� urinar�, perete abdominal si fractur� multipl� de bazin. �nainte de a fi pus pe masa de operatii, am fost oprit de c�tre sotia acestuia, doctorit�, care m-a rugat s� am grij� de sotul ei si mi-a declarat r�spicat c�... dac� sotul ei se va pr�p�di, se va si-nu-ci-de! Categoricul exprim�rii m� punea �n fata unui fapt inedit. Pe l�ng� emotiile firesti fat� de un caz grav, eram �mpov�rat cu o nou� responsabilitate. Mi-au fulgerat �n minte tot felul de posibilit�ti, care de care mai nefericite, si nu m-am bucurat de ceea ce-mi asumam. �n viata mea de chirurg, nu am condamnat niciodat� un pacient la moarte sigur�, indiferent de situatie sau de gravitate, ba afirm c� n-am nici un fel de consideratie pentru cei care se av�nt� �n pronosticuri certe: „se va vindeca �n 15 zile“; „caz iremediabil pierdut“; „va muri peste opt zile“ etc. Nimeni nu poate sti ce se va petrece cu bolnavul si cum va r�spunde la factorii de agresiune sau la tratament si at�t timp c�t exist� cea mai mic� sperant�, suntem obligati s� facem tot ce stim, ce am �nv�tat si ce am preluat de la altii, f�r� a accepta abandonul. De la sine �nteles c� e bine s� c�nt�rim sansele de supravietuire, tocmai pentru a lua m�surile cuvenite si a reduce incidenta unor complicatii care p�ndesc la fiecare pas, dup� cum nu este corect s� afis�m un entuziasm nejustificat. Poate c� ar fi trebuit s� iau afirmatia tinerei colege ca vorbe spuse la necaz, dar usor nu mi-a fost. Stiam c� voi face tot ce era omeneste posibil s�-mi salvez semenul, �ns� amenintarea cu suicidul m� �nc�rca cu o povar� care m-a dominat mult� vreme. Desi operatia a fost de durat� si dificil�, bolnavul a trecut destul de bine de starea de soc si am fost bucurosi s� mention�m, cu fiecare zi, evolutia favorabil�. Chiar dac� vindecarea care se profila avea s� fie lung� si grevat� de complicatii, aveam sperante si puteam r�sufla usurati. Dar... cum se apropia Cr�ciunul si de foarte mult� vreme nu �mi �ng�duisem un r�gaz si aveam obligatii greu de evitat, c�nd am socotit c� t�n�rul pacient se afla �n afara pericolului vital, am plecat pentru c�teva zile la Bucuresti, nu f�r� a l�sa, cu grija comandantului care r�spunde si-n somn de soarta semenilor lui, datele unde puteam fi contactat la o nevoie... Din p�cate, ceea ce nu mai p�rea posibil, s-a petrecut. Dup� plecarea mea, a survenit o complicatie: printr-o bres� a peretelui abdominal, care a cedat din sutura sc�ldat� �n s�nge, urin� si fecale, s-a angajat o bucl� de intestin subtire, care a determinat o fistul� digestiv�. Era o complicatie posibil� si previzibil�, dar care nu punea �n pericol viata. Tr�iesc unii oameni cu anusuri contra naturii sau cu fistule, zeci si zeci de ani. Si cum �nt�mplarea �si spune �ntotdeauna cuv�ntul, o mare somitate a chirurgiei noastre impresionase �ntreaga tar� �n cadrul unei emisiuni cu vestitul Iosif Sava. Sotia pacientului si colega mea nu a mai avut dec�t un singur g�nd: transferul �n clinica profesorului. F�r� �ncunostiintarea mea, bolnavul a fost expediat, iar medicul care l-a primit (�nainte de a ajunge la profesor) a hot�r�t c� trebuia s� reintre �n abdomenul respectiv. Bolnavul a fost reoperat si, desi t�n�r, nu a mai avut resursele necesare pentru a face fat� noii agresiuni si nu a supravietuit. M-a afectat vestea, m-a �mpov�rat si mai tare si mi-a readus �n actualitate amenintarea tinerei sotii. Mi-am reprosat acele zile de concediu, m-am acuzat c� mi-am p�r�sit bolnavul si le-am reprosat celor care nu m-au anuntat. Eram acolo si as fi pledat pentru evitarea unei noi interventii. Si ast�zi, dup� ani si ani de zile, mai sunt dominat de g�ndul c� dac� nu as fi plecat, m-as fi zb�tut din r�sputeri ca pacientul s� r�m�n� �n atentia noastr� si poate c� soarta lui ar fi fost alta. Dup� cum... ar fi existat, tot at�t de bine, si posibilitatea unui sf�rsit letal �n serviciul nostru si as fi putut fi acuzat de inflexibilitate. Cine mai poate sti cum ar fi fost mai bine? Am purtat mult� vreme povara acelor g�nduri si mi-am dat seama de adev�rul spuselor c� „fiecare chirurg poart� �n sufletul lui un cimitir“. Nu este o vorb� f�r� temei. C�t desprev t�n�ra sotie, nu, nu s-a si-nu-cis! Ba... ca s� fiu foarte sincer, �ntr-o sear�... nu prea �ndep�rtat� de �nt�mplarea relatat� mai sus, �n pauza unei premiere a unei piese foarte serioase de altfel, �n foaierul teatrului, am avut impresia unei fulger�ri de ciorapi visinii pe picioarele cuiva care... parc�-mi amintea de... ceva... si... de cineva... Doamne, iart�-m� dac� gresesc!
Dr. Virgil R�ZESU
|