De-ale istoriei...
Tibi este nepotelul unor fini, mai mare cu c�teva luni dec�t Alb�strelul meu de departe, cu care s-a �mp�cat de minune �n putinele ocazii c�nd au fost �mpreun� si care, prin ce face si spune, �mi mai ogoieste dorul de cel pe care nu-l pot m�ng�ia �n fiecare zi. Trebuie s� mai spun c� nutreste pentru bunica lui o dragoste necomun�. Odat�, c�nd era mai mititel si, cum-necum, ideea mortii �si g�sise culcus �n mintea lui, a alergat la ea si a �ntrebat-o:
- Cum, Bibi, si tu... ai s� mori?
- Da, dragule, toti oamenii p�tesc la fel... altfel ...
- Da' eu nu vreau, a izbucnit micutul �n pl�ns, nu vreau s� mori..., cum s� stiu c� nu mai esti? Ce-am s� m� fac f�r� tine? Si biata Bibi, ce s� fac�, l-a asigurat c� asta se va �nt�mpla h�t, departe!, peste nu stiu c�t� vreme, c�nd o s� creasc� mare si o s� fie la casa lui, c�nd o s� aib� si el nevast� si copii, pe care o s�-i iubeasc� mai mult dec�t pe ea, asa c� n-o s� simt� chiar asa de mult nevoia ei. Dar el nu s-a potolit din pl�ns si a spus, printre lacrimi, c� nu are nevoie nici de nevast�, nici de copii, ba nici s� creasc� mare. C� dac� Bibi ar fi cu el mereu, n-ar mai avea nevoie chiar de nimic. Au pl�ns am�ndoi, ca �ntr-o icoan� nepictat� vreodat� de vreo m�n� omeneasc�, p�n� t�rziu, c�nd b�ietelul a adormit cu capul pe pieptul moale si cald al lui Bibi.
...
La o aniversare a lui, i-am d�ruit un ceas, numai potrivit pentru m�nuta lui. L-am asigurat s� nu-si fac� griji, c� un ceas nu e mare lucru si dac� �l pierde sau �l stric�, g�sim altul. Dar el a fost at�t de �nc�ntat de dar, c� nu s-a mai desp�rtit de el. Povestea t�ticul lui c�, �n drum spre scoal�, dac�, Doamne fereste, se �nt�mpla s� uite ceasul acas�, �l obliga s� fac� drumul �napoi. Cum s� stea la scoal� f�r� ceasul lui? Mi-a pl�cut povestea, asa c�, si alt� dat�, prilejuri c�te vrei, i-am d�ruit c�te un ceas. N-a stricat nici unul, ba le p�streaz�, �ntr-o adev�rat� colectie cum, de fapt, devin toate lucrusoarele care i-au �nsotit copil�ria. Cum timpul si-a v�zut de-a lui, nici mai gr�bit, nici mai lenes, iat� c� Tibi e gata s� p�seasc� �n zodia minunat�, f�r� egal, a adolescentei. Frumusel, inteligent si, mai ales, bine crescut - atribut tot mai firav pentru tinerele generatii - a fost �nv�tat s� nu ias� din cuv�ntul mamei (cu tata e mai usor de dat la pace), care nu-l las� �n boii lui. �l tine din scurt, ca s� fac� din el un om de isprav�, cum i-au fost bunicii si p�rintii. Asta nu �nseamn� c� Tibi nu este sau nu poate s� fie n�zdr�van ca toti cei de-o v�rst� cu el. Nu are secrete dinspre mobil, tablet� si alte asemenea, internetul �i este la degetul mic, �i place s� aib� prieteni (uneori la orizont se mai iveste si c�te o prieten�, altfel cum?!?) si c�nd le-am lansat invitatia la o aniversare de-a mea, n-a mai cerut p�rerea celor mari si a hot�r�t, cu de la sine putere: „sigur, vom fi prezenti, doar e nanul nostru“. Pentru Tibi, scoala nu este o problem�, ba chiar �i place s� �nvete, nu trebuie �mpins de la spate s�-si fac� lectiile. Cu toate acestea, oric�t ar fi de obosit� sau de ocupat�, mama nu uit� niciodat� s�-l controleze si, la nevoie, s� impun� corecturile cuvenite. Numai c� - ce s� faci, asa au fost lucrurile de c�nd lumea si p�m�ntul, c�nd au sunat aidoma p�rerile celor mari cu ale celor mai mici? - din vreme �n vreme, mai are si Tibi unele dorinte ale lui, dincolo de buchea regulilor si canoanelor scol�resti, croite oricum, numai dup� vrerile scolarilor nu. Si dac� „face to face“ nu o poate �ndupleca pe mama, prea grijulie ca feciorasul ei s� fie un scolar bun, convins c� �n era comunic�rii informatice, drumul ocolitor e la fel de util ca si cel drept, apeleaz� si el la sora mai mic� a mamei, doar-doar �i va asigura �mplinirea vrerilor:
- Nana, roag-o pe mama s� m� lase... s� lipsesc m�ine de la ora de muzic�... sau... s� nu m� mai controleze la teme �n seara asta... ori cine stie ce altceva care i se pare lui c� i-ar stirbi din drepturile si libertatea de joac�, tablet� sau cine stie altceva. Si nana, iubitoare ca nimeni alta de odrasla din aceiasi spit� cu ea, ce s� fac�, intermediaz� cu �ntelepciune si cu tact �ntre cei doi actori, cum se spune �n zilele noastre. Uneori cu succes, alteori... f�r�. Dup� caz. �ntr-una din zile, dup� furtunoase si �ndelungate pertract�ri, se �nt�mpl� ca si mama si nana s� fie la unison si am�ndou�, cu forte sporite, �ncearc� s� descurajeze dorintele scolarului de a-si neglija temele pentru a doua zi, c�... doar n-o fi foc. Dar cum insuccesul pare s� se contureze, din ce �n ce mai limpede la orizont, si aproape potopit de g�ndul c� s-ar putea s� marcheze un esec din ceea ce-si planificase pentru dup�-amiaza aceea, simte c� trebuie s� cedeze. Dar dac� e pe vorba asta, stai s� vezi, o s� dea de cheltuial� (vorba lui Creang�) taberei adverse, asa ca s� le usture, dac� nu s� le �nvete minte. Asa c� Tibi priveste drept la tint� la potrivnicele de idei si declar� clar si ap�sat:
- Sunteti niste... comuniste. Vroiam si eu s� m� duc odat� la scoal�, cu temele nef�cute. Numai �n comunism elevii erau obligati s� �nvete. Chiar asa s� fi fost?!?
... Ca s� vezi cum se scrie istoria!
|