Lada de campanie
�n cele dou� r�zboaie mondiale la care au participat, cu sau f�r� voia lor, ofi�erii rom�ni posedau o „lad� de campanie“, un fel de cuf�r de zestre de mari propor�ii, �n care habar nu am ce puneau �n afar� de diferitele p�r�i ale echipamentului militar necesar. Nu �tiam c� acest obiect at�t de pa�nic putea fi mo�tenit, dar la urma-urmei, dac� lada era construit� solid, ce alt� soart� putea urma?
A�a se face c� lada de campanie a bunicului meu, �nv���tor de meserie, dar �i ofi�er �n primul r�zboi mondial l-a �nso�it vreme de patru ani �i pe tat�l meu, �i el �nv���tor, �i el ofi�er, dar �n cel de al doilea r�zboi mondial. �i foarte t�rziu, �n acest aprilie cumplit al anului 2006, veterana a ajuns printr-un miracol la mine, plin� cu ni�te vechituri uitate �n lad� vreme de c�teva decenii.
Am deschis cutia de lemn cu emo�ie �i cu oarecare team�, ca nu cumva s� apar� din fundul patinat cine �tie ce fantom� a trecutului. Dar nu a fost s� fie! Hainele militare ale tatei �i celelalte piese ale zestrei unui ofi�er din anii 1940-44 fuseser� aruncate la vechituri prin deceniul al �aselea al veacului trecut �i sub hondrobeiele aflate acum �n lad� se i�eau ni�te foi �ng�lbenite, o parte dintr-un num�r al revistei „Cronica“ de la Ia�i, din primele luni ale anului 1969.
Din p�cate, prima �i ultima foaie lipseau, a�a c� nu �tiu dac� acolo s-ar fi aflat, dup� moda vremii de atunci, vreo poz� a Tovar�ului sau vreun citat din vasta �i �n�eleapta sa oper�. Ca un tr�itor al acelor timpuri, de dup� 1968, c�nd pozi�ia Rom�niei, de �mpotrivire la ocuparea Cehoslovaciei, �n august 1968, de c�tre sovietici �i alia�ii lor, umpluse de simpatie inimile prietenilor no�tri de pretutindeni, c�nd unii dintre marii no�tri c�rturari se �nscriseser� �n PCR, plini de entuziasm �i �ncepuse scurta perioad� a „destinderii politice“, c�nd magazinele erau pline cu tot ce doreai �i rom�nul credea c� �n sf�r�it s-a terminat postul cel lung al construirii socialismului, presa literar� trecea printr-o zon� fast�, revistele literare lu�ndu-�i libert��i mai �nainte nesperate.
R�sfoiesc paginile �ng�lbenite ale revistei redescoperind nume �i fapte din vremea aceea, mai ales din dulcele t�rg al Ie�ilor. Dac� m-a� fi dus la biblioteca jude�ean�, g�seam revista �ntreag�, dar farmecul scotocirii prin amintiri s-ar fi pierdut. �i ce g�sesc �n amintitele pagini? Universitarul (t�n�r!) N. Cre�u, �n „Destin �i istorie �n romanul de azi“ - partea a treia, se apleac� asupra scrierilor lui Ivasiuc, pe atunci o voce mai mult dec�t interesant� a epicii na�ionale. La ancheta „Cronicii“, sub titlul „Tradi�ie �i inova�ie �n proza actual�“, r�spund Edgar Papu, Liviu Petrescu �i Gh. Grigurcu. Cu decen�� �i competen��, cu europenism inclus �i cu spatele �ntors c�tre presiunea politic�, cei trei critici �i esteticieni pledeaz� pentru sincronizarea epicii rom�ne�ti la mi�carea literar� mondial�. Zaharia S�ngeorzan scrie o cronic� literar� la micromonografia „Ion Creang�“ a lui Vladimir Streinu; decanul Gavril Istrate dedic� o jum�tate de pagin� personalit��ii lui Petru Maior; Traian Cr�escu creioneaz� o suculent� pagin� - „Celibatari convin�i �i domni�oare b�tr�ne“; Virgil Cu�itaru plonjeaz� �n miezul „Poeziei Tinere“ (partea a doua) al�turi de vai! pe atunci t�n�rul poet Horia Zileru; Andi Andrie� se ceart� �ntr-un interviu cu direc�ia Teatrului Na�ional ie�ean, dup� principiul c� nimeni nu-i profet �n �ara lui �i nici un dramaturg nu-i mare la el acas�.
Nedorind s� inventariez con�inutul acestei �ndep�rtate de azi publica�ii ie�ene, �ntorc ultima pagin� �ng�lbenit� de nemiloasa vreme �i bag sama c� am �n m�ini o revist� plin� de via��, scris� �n genere de tineri, lipsit� de spaime, de angoase, de umilin�e provinciale pe plan na�ional sau universal.
�i �mi zic, pentru mine �i pentru cei 28 de cititori ai mei, c�, vorba cronicarului, �i atunci „n�teau la Moldova oameni“!
|
Autentificare
