Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Noiembrie 2016
LMMJVSD
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930    
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Locale 3 Noiembrie 2016
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
Un bãtrîn si „istoria“ sa în vremuri crunte

Un b�tr�n si „istoria“ sa �n vremuri crunte

• un pietrean, Ioan Susan, are 95 de ani si este printre putinii care mai pot povesti despre ce le-a fost dat s� tr�iasc� �n cel de-al Doilea R�zboi Mondial • avea numai 19 ani c�nd a plecat front si a simtit pe viu urgiile din prima linie, fiind si r�nit • �n timpul retragerii din Rusia a fost luat prizonier si �nchis �ntr-un lag�r de munc� de la Odessa • „C�nd m-am �ntors de pe front mi-am c�utat camarazii, dar nu am mai g�sit dec�t unul, la Grum�zesti“, ne-a relatat nonagenarul •

Piatra Neamt, o dimineat� de octombrie 2016. Aflasem c�, undeva pe strada Dacia, un b�tr�n are ce povesti si c�utam febrili adresa dup� ce f�cusem preparativele necesare pentru a ne �nt�lni. Ne-am �ncurcat un pic printre blocuri, dar ne-a scos din impas una din fiicele celui care ne st�rnise curiozitatea gazet�reasc�. Ajungem si intr�m �ntr-un apartament situat la parter. �ntr-o camer�, „cuminte“, st�nd pe pat, ne astepta cel ce avea s� ne fie interlocutor. Ne sar �n ochi, pe o vitrin�, c�teva diplome de onoare si un brevet prin care se decernase o decoratie militar�, �nr�mate la un loc. Dar ce este special cu acest b�tr�n? A dep�sit 95 de ani, e s�n�tos, doar vederea fiindu-i afectat� de trecerea anilor, perfect lucid si se num�r� printre putinii nemteni care mai pot povesti ce le-a fost s� tr�iasc� �n a doua conflagratie mondial�. Iar Ioan Susan, c� despre el este vorba, a trecut prin multe, experienta sa de viat� cu greu mai g�sind-o la altii. Pret de aproape dou� ceasuri cu greu am �ndr�znit s�-l �ntrerupem cu �ntreb�ri pe nonagenarul care a avut r�bdarea si �ng�duinta s� ne relateze „istoria“ sa �n vremuri grele. Totul cu un ton molcom, uneori nostalgic, de bunic sf�tos, statut dat de ceea ce i-a fost „scris“ s� tr�iasc� �n aproape un secol de existent�. Acum, cu p�rul nins, rememoreaz� ca si cum ar fi fost ieri, cu fluent� si cu o exactitate de invidiat, momentul �n care a devenit soldat, instructia, plecarea pe front. Si episoade crunte, inenerente unui r�zboi. Stie date, nume de camarazi si superiori, dar si locatii exacte, povesti adev�rate, care fascineaz�. Nu a uitat nici perioada c�t a fost prizonier, dar nici �ntoarcerea acas�, c�nd ajuns din nou �n tar� a fost rugat de sasii din Bod, judetul Brasov, s� r�m�n� acolo.

„C�nd m-am �ntors de pe front mi-am c�utat camarazii, dar nu am mai g�sit dec�t unul, la Grum�zesti“

„OSTASI, v� ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vr�jmasii din R�s�rit si Miaz�noapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Re�mpliniti �n trupul t�rii glia str�bun� a Basarabilor si Codrii Voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre. OSTASI, plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca s� cuprindeti cu jertfa voastr� ceea ce au supus str�mosii nostri cu lupta lor. �nainte. Fiti m�ndri c� veacurile ne-au l�sat aici straja drept�tii si zid de cetate crestin�. Fiti vrednici de trecutul rom�nesc“. Asa suna parte din celebrul ordin dat de la Piatra Neamt, pe 22 iunie 1941, de maresalul Ion Antonescu prin care anunta �nceperea ostilit�tilor pentru eliberarea Basarabiei. Hazardul a f�cut ca decizia maresalului s� se r�sfr�ng� si asupra nemteanului despre care relat�m �n acest articol. Ioan Susan avea doar 19 ani c�nd s-a �nrolat. Ar fi putut s� scape de viata cazon� �n vremuri tulburi, dar el a decis altceva. „Anii tineretii mi i-am petrecut �n r�zboi. Aveam 19 de ani c�nd m-am �nrolat, iar c�nd m-am �ntors avem 23. Au venit si ne-au �ntrebat care vrem s� lupt�m si am plecat. Am fost mai multi din sat de la mine, de la Humulesti. Eram acas� nou� frati, cinci fete si patru b�ieti. �n mod normal nu ar fi trebuit s� fiu �ncorporat, pentru c� tata era invalid, dar plecarea mea �nsemna un ajutor b�nesc pentru familie. Erau timpuri grele, asa c� m-am dus. Am fost singurul din familie care m-am �nrolat atunci, iar la �nceput a fost ca o aventur�. Eram t�n�r si nimic nu era greu atunci. Am fost �ncorporat la T�rgu Neamt, �n Batalionul 13 V�n�tori de Munte. �nainte de a pleca pe front am f�cut o instructie rapid�, minim�, de vreo dou� luni, dar extrem de grea. Dup� aceste dou� luni am fost dus �n Rusia, unde era frontul, �n Crimeea, iar de acolo p�n� �n Caucaz, la Novosibirsk“, rememoreaz� pietreanul. Apoi �si aminteste de-un episod hazliu, petrecut chiar �n zona de ostilit�ti �n primele zile de „contact“ cu realit�tile r�zboiului: „Am f�cut icter, g�lbenare cum se spunea. Un c�pitan, Nit� Ioan se numea, m-a v�zut galben la ochi s-a uitat la mine si mi-a spus: «Nici n-ai ajuns bine pe front si te-ai �ng�lbenit?». Credea c� mi-era fric�, dar nu era asta. A chemat apoi sanitarul“, ne-a povestit r�z�nd Ioan Susan. Aveam s� afl�m c� plecarea pe front a �nsemnat un mars de la T�rgu Neamt la Pascani, dup� care zile �ntregi cu trenul p�n� la destinatie. „Am mers cu trenul p�n� �n Crimeea si mai toti soldatii erau din zona T�rgu Neamt si �mprejurimi: Humulesti, Ocea, Grum�zesti, B�lt�testi, Pipirig, V�n�tori. Eram multi si am ajuns s�-i cunosc pe toti. Vreo 200, jum�tate de la artilerie si jum�tate de la v�n�tori de munte. C�nd m-am �ntors de pe front mi-am c�utat camarazii, dar nu am mai g�sit dec�t unul, la Grum�zesti. Ceilalti...“, zice interlocutorul nostru cu voce stins�. Urmeaz� o t�cere ap�s�toare. Probabil, b�tr�nul retr�ia momente crunte c�nd l�ng� el oameni cu care �mp�rtise si bune, dar mai mult rele �n r�zboi s-au stins r�pusi de gloante sau �n bombardamente. Si el a fost r�nit. De mai multe ori. „Are pe corp si acum cicatricile de la schije“, am aflat �ntr-o sear� de la un nepot.

„At�t de fr�nti eram �nc�t dormeam merg�nd si visam“

Evolutia ostilit�tilor a f�cut ca humulesteanul s� participe si la luptele grele pe care Armata Rom�n� le-a purtat �n regiunea orasului Odessa. Pe front a prins si contraofensiva sovietic� de la Cotul Donului, clipele cumplite ale retragerii c�tre Basarabia si c�derea �n prizonierat.
„C�pitanul companiei din care f�ceam parte a primit ordin s� asigur�m retragerea. Grea misiune, forta rusilor era mare, se tr�gea continuu, tunurile nu conteneau o clip�. La un moment dat, c�pitanul a luat leg�tura cu avioanele rom�nesti s� bombardeze orasul, c� nu se putea intra. A venit escadrila «R�ndunica», asa se numea, se �nv�rteau avionale pe sus precum cocorii, dar erau at�t de sus c� se vedeau c�t o cioar�. Apoi se l�sa c�te unul �n picaj, parc� c�dea. Lansa c�te o bomb�, apoi pleca. S-a creat o bres� si trebuia s� trecem un canal cum ar fi Dun�re - Marea Neagr�. Traversarea se f�cea pe o punte, unul c�te unul. Acolo ne-au luat la ochi lunetistii. S-a tras cam de la un kilometru distant�, din oras. Multi au murit, multi au fost r�niti. Eu? Cred c� am avut noroc, c� mi-a venit r�ndul mai la urm� s� trec. Am avut zile“, rememoreaz� veteranul cu ochii sc�nteind de emotia aducerilor aminte. Povestea anilor de r�zboi curge cu aspecte din viata petrecut� �n transee, cu privatiunile de tot felul, cu istorisiri despre eforturile supraomenesti ale comandantilor si soldatilor rom�ni pentru a p�stra pozitiile de lupt� si de a opri inamicul. Zile pline de neprev�zut, mereu �n umbra mortii. „Am urcat apoi pe niste �n�ltimi, eram cam 1.000 de insi, iar comandantul ne-a ordonat s� punem mitralier� l�ng� mitralier�, s� tinem piept. Ne-am organizat, dar �ntr-o noapte rusii au atacat cu efective mult superioare nou�, plus c� aveau sustinere masiv� din partea artileriei. Cu pistoale automate au intrat peste noi si au f�cut pr�p�d. Multi au mai murit. Nu stiu cum s-a f�cut, poate priceperea comandantilor, dar am reusit s� sc�p�m teferi si din aceast� �mprejurare. Aveam s� ajungem iar �n Crimeea, dar era crunt. Nu aveam nici ap�, nici m�ncare, trebuia s� mergem continuu. Eram at�t de sl�biti si vl�guiti �nc�t mergeam si dormeam. Ne legam �ntre noi cu sfoar�, s� nu r�m�n� cineva �n urm�. At�t de fr�nti eram �nc�t dormeam merg�nd si visam. Ne-am retras asa p�n� am ajuns �n Basarabia“.

Un pic de istorie

B�t�lia de la Odessa a fost parte a luptelor de pe frontul de r�s�rit al celui de-al Doilea R�zboi Mondial din anul1941. Armata rom�n�, dup� eliberarea Basarabiei, a declansat pe 14 august 1941 operatiunea de cucerire a orasului-port Odessa, o baz� naval� si aerian� de maxim� important� pentru Uniunea Sovietic�, f�r� sprijin german, aceasta constituind o operatiune militar� strict rom�neasc�. Corpul IV de Armat�, comandat de generalul Nicolae Ciuperc�, a trecut Nistrul, urmat de Corpul V (format din Divizia a XV-a de Infanterie, Brigada I-a de cavalerie si Divizia I-a blindat�), �ntreTighina si Dub�sari. Armata a IV-a a �ncercat s� cucereasc� rapid Odessa dar s-a oprit �n fata unor linii de ap�rare fortificate, preg�tite din timp de c�tre sovietici. Datorit� rezistentei Armatei Rosii, armata rom�n� a luptat trei luni ca s� cucereasc� orasul. B�t�lia de la Odessa a constituit cea mai mare victorie militar� rom�neasc� din cea de a doua conflagratie mondial�. Efectele actiunilor combinate au condus la sl�birea ap�r�rii sovietice care va ceda �n cele din urm�, orasul fiind ocupat pe 16 octombrie 1941. Num�rul prizonierilor sovietici s-a ridicat la aproximativ 6.500, dublat de pierderi importante de armament si echipamente militare. �n acelasi timp, din totalul de circa 340.000 de militari angajati de Rom�nia �n b�t�lia Odessei, pierderile au fost mari: 17.729 de morti, 63.345 de r�niti si 11.471 de disp�ruti.

O permisie �n urma c�reia putea fi �mpuscat

�n timpul r�zboiului, Ioan Susan a avut o singur� permisie, la doi ani dup� ce a fost �ncorporat, dar acesta putea s� se termine cu o acuz� grav� si cu �mpuscarea. A �nt�rziat la �ntoarcere din cauza unor zvonuri contradictorii. Se dusese vorba printre cei plecati c� pot sta mai mult. La vremea respectiv� s� verifici un astfel de zvon era extrem de greu, iar nemteanul nostru a luat de bune cele ce se vehiculau. Si n-a fost singurul �n aceast� postur�. „Asa era regula, cine avea doi ani, putea pleca acas�. Sediul militar al regimentului se mutase tocmai �n Oltenia atunci c�nd eu am obtinut dreptul de permisie. Am plecat la Humulesti, dar m-am �ntors mai t�rziu cu o lun� dec�t trebuia. Aveam un plutonier major, Hristea Gheorghe, din Humulesti, era de-al meu, de acas� si m-a �ntrebat de ce-am f�cut prostia asta. I-am spus ce se spunea, c� puteam sta mai mult. Eram mai multi care am �nt�rziat, c�ci dac� eram numai eu, m� �mpuscau ca fiind dezertor. Asa am sc�pat cu o pedeaps� de 10 palme peste obraz pe care mi le-a dat un colonel“.

�napoi la Odessa, �n prizonierat si �nrolarea �n Divizia Horia, Closca si Crisan

Dup� zile cumplite petrecute �n retragere, Ioan Susan si camarazii s�i au ajuns �ntr-un sf�rsit la Tighina, oras basarabean amplasat pe malul drept a fluviului Nistru (acum face parte din autoproclamata Republic� Transnistrean�). Sc�paser� din infernul rus si faptul c� p�seau pe p�m�nt rom�nesc le d�deau sperante c� vor ajunge acas�. N-a fost s� fie. Au fost �nconjurati de rusi, somati s� se predea, �n caz contrar urm�nd a fi ucisi. Asa a �nceput prizonieratul si, ca un f�cut, Ioan Susan a ajuns iar�si la Odessa, fiind �ncarcerat �ntr-un lag�r. Munc� silnic� grea, p�n� la istovire, la reconstructia marelui oras-port distrus de bombardamente sau la c�mp. Totul pentru un blid de m�ncare, at�t c�t s� nu moar� de foame: „Eram cam 2.000, juma' rom�ni, juma' nemti. Munceam ca s� tr�im. Abaterile erau grav sanctionate“. �ntre timp, Iosif Visarionovici Stalin, comandantul suprem al Armatei Rosii a decis �nfiintarea (�n octombrie 1943), �n URSS, a Diviziei Tudor Vladimirescu, una format� �n principal din rom�ni, care aveau de ales �ntre a fi prizonieri �n Gulag sau s� treac� de partea Aliatilor, tuturor prezendu-li-se regimul Antonescu ca fiind nelegitim. A urmat, la 12 aprilie 1945, la initiativa guvernului Petru Groza constituirea celei de-a doua divizii de voluntari, Horia, Closca si Crisan, urm�nd ca aceasta s� fie trimis� �n teatrele de opreratii �n luna mai. Acest lucru nu s-a mai petrecut deoarece Germania hitlerist� a capitulat. Nonagenarul pietrean ne-a mai istorisit si cum a ajuns s� fac� parte din a doua divizie. A fost o decizie luat� �n functie de situatia �n care se afla - prizonier de r�zboi si incertitudinea zilei de m�ine date fiind conditiile din lag�r. Practic, a fost o hot�r�re disperat� �n speranta c� va sc�pa cu viat�. �n fond, pe front mai fusese. „Au venit si ne-au �ntrebat cine vrea s� lupte �mpotriva Germaniei. M-am g�sit acolo, �n lag�r, cu un v�r, unul Vasile, care m-a �ntrebat «Ce facem Ioane? Dec�t aici, cine stie c�t st�m, cine stie de-om tr�i, mai bine lupt�m �mpotriva Germaniei. Asa am dat haina de prizonier la rusi si am �mbr�cat iar uniforma militar�. Ne-am preg�tit o s�pt�m�n� si cu un tren rusesc am mers p�n� la Ploiesti, apoi la Pitesti si Curtea de Arges, la Cluj si Brasov“.

Dor de Humulesti

Si, brusc, r�zboiul s-a terminat. „Era asa o bucurie, de nu pot s� explic. N-am nici acum cuvinte s� v� spun ce simteam �n acele clipe. Au �nceput s� se limpezeasc� lucrurile. Au plecat �nt�i acas� soldatii mai �n v�rst�, iar tineretul a r�mas la urm�“, spune oft�nd b�tr�nul de 95 de ani. Desi r�zboiul se terminase, pentru nemtean clipa liber�rii a fost am�nat�. P�n� s� ajung� acas�, �nc� soldat fiind, o vreme a fost g�zduit �n gospod�ria unui sas din Bod, judetul Brasov. Si, datorit� firii sale cinstite, a comportamentului pe care l-a avut cu cel care-l g�zduia, moldoveanul a fost pretuit de etnicul german. „Sasul ar fi vrut s� r�m�n, s� m� c�s�toresc acolo. N-am putut. Doream s� ajung acas�, la Humulesti. La plecare mi-a umplut ranita cu de toate: cononaci, p�ine, p�str�muri, afum�turi si c�te si mai c�te. Gospodari mai erau sasii. �n schimb alti soldati au f�cut stric�ciuni, chiar au furat c� stiau c� pleac�. La regiment, ne-au adunat pe toti, vreo sut� de insi si ne-au luat ranitele la control. C�nd au v�zut ce am �n�untru, au trimis un soldat la gazd�. Acesta a venit si a confirmat c� el �mi d�duse bun�t�tile. Altfel, as fi fost aspru pedepsit. Atunci am primit livretul militar, o decoratie, iar c�nd am venit acas� am mai g�sit una“, ne-a mai dest�inuit fostul v�n�tor de munte, acum veteran de r�zboi. �n alt� ordine de idei, ast�zi, 3 noiembrie, Armata Rom�n� aniverseaz� 100 de ani de la �nfiintarea trupelor de v�n�tori de munte.

Un brevet, trei diplome de onoare si trei decoratii

Mai afl�m c� dup� revenirea acas�, din r�zboi, s-a angajat la Sanatoriul Bisericani, dar asta dup� ce a fost pacient acolo. „Am stat internat un an si jum�tate pentru c� atunci c�nd am venit de pe front aveam TBC. Mi-a fost r�u acas�, iar p�rintii m-au dus la doctor. Era o boal� contagioas� si a fost nevoie de internare. Asa am ajuns la Bisericani. C�nd m-am f�cut bine m-am dus la conducere s� fac o cerere pentru a obtine un serviciu. Era un doctor, Secter, care mi-a aprobat-o imediat si am r�mas la paz�. Era paz� armat� acolo si eu care venisem din r�zboi eram numai bun, pentru c� stiam s� umblu cu arma. Si am r�mas acolo 30 de ani. Tot la Bisericani mi-am cunoscut si sotia, lucra la cres� si tot acolo s-au n�scut si cei trei copii ai mei, doi b�ieti si o fat�“, ne mai spune pietreanul. La plecare mai arunc�m ochii pe peretele camerei �n care Ioan Susan �si petrece cea mai mare parte din timp, acolo unde la loc de cinste stau diplome primite cu diverse ocazii pentru serviciile militare aduse t�rii. Este vorba de un brevet - decret, 336/1995, semnat de primul presedinte post-decembrist, Ion Iliescu: „Se confer� medalia Crucea Comemorativ� a celui de-al doilea �zboi mondial 1941 - 1945 domnului Susan Ioan pentru serviciile militare aduse statului rom�n �n timpul celui de-al doilea r�zboi mondial“. La aceasta se mai adaug� dou� diplome de onoare din 29 aprilie 2012 si 29 aprilie 2014, conferite de Prim�ria Piatra Neamt „�n semn de recunostint� pentru meritele deosebite �n lupta pentru ap�rarea patriei, semnate de primarul Gheorghe Stefan, si o alta, similar�, ce poart� semn�tura edilului pietrean Dragos Chitic.

Cu barda prin Bucuresti

Ioan Susan s-a mutat de la Bisericani �n Piatra Neamt unde, asa cum spuneam, are un apartament. Sotia l-a p�r�sit cu ani �n urm�, trec�nd la cele vesnice, iar de el are acum grij� fiica Elena. �l viziteaz� si fiii, Constantin si Ioan. Dup� pensionare a fost extrem de activ, poate si datorit� faptului c� a tr�it zeci de ani �n natur� prin prisma serviciului, �n mirifica zon� a Bisericanilor. Cutreiera �mprejurimile urbei de sub culmea Pietricica si nu numai, f�c�nd lungi plimb�ri pentru a se recrea sau �n c�utare de tot felul de fructe de p�dure. Un nepot ne-a spus c� �n urm� cu ceva ani, b�tr�nul se sup�rase pe unul din fii. Motivul: unul ilar: �ntr-o drumetie acesta din urm� nu putuse s� se urce �ntr-un copac, lucru de neconceput de c�tre veteranul de r�zboi. Trebuie �ns� spus c� fiul avea si el o etate: vreo 60 de ani. Un episod nepl�cut i-a fost dat s� tr�iasc� chiar �n apropierea locuintei. Acum c�tiva ani, �n timp ce se �ntorcea acas� a fost jefuit de niste nelegiuiti. S-a opus at�t c�t l-au ajutat puterile, dar a r�mas marcat de �nt�mplare. Firea lui de om onest nu realiza cum de e posibil ca semeni de-ai t�i s� se dedea la astfel de josnicii. Episoade hazlii cu b�tr�nul ne-au fost relatate de doi nepoti, Marius si Alexandru. Dup� decembrie 1989, acestia porniser� o afacere si f�ceau drumuri dese la Bucuresti, iar bunicul, veteran fiind, avea dreptul la c�l�torii gratuite cu trenul. Asa c� �i �nsotea �n Capital�, dar nu oricum. Auzise c� marele oras nu ducea lips� de infractori si pentru orice eventualitate avea la el, �ntr-o geant�, o mic� secure. S� fie acolo �n caz de nevoie, pentru descurajarea vreunui tic�los.

Articol afisat de 1631 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Gabi MUNTEANU, Dan SOFRONIA)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective