Ia de-aicea, neamule!... Ia doctoratu' (II)
Dup� ce, �n episodul anterior, m-am referit la c�teva generalit�ti, credem c� nu este lipsit de interes pentru cititor, s� exemplific�m cu propria experient�. �nceputul anului 1963 �mi aducea numirea ca medic specialist al spitalului din Piatra Neamt, dup� terminarea secundariatului (rezidentiatul de ast�zi) la Spitalul din Arad. Dup� numai c�teva s�pt�m�ni, eram detasat pentru trei luni, �ntr-un centru petrolier si minier, de pe teritoriul fostei regiuni Bac�u, pentru asigurarea unei echipe chirurgicale. Cel�lalt medic, venetic de loc ca si mine, era un cunoscut si valoros profesor de anatomie si chirurgie dintr-un centru universitar, dar care - te pui cu patimile omenesti si cu morala socialist�?! - c�lcase str�mb, se �ndr�gostise de o student� si, gratie unor binevoitori care au pus um�rul, fusese mazilit la sute de kilometri distant� de cas�, �ntr-un spital modest. Omul nu c�rtea, nu vroia s� par� altceva dec�t era si �si f�cea meseria cu pasiune, cum fusese �nv�tat. Ne-am �mp�cat perfect, am f�cut o echip� adev�rat� si, ca proasp�t specialist f�r� experient�, am �nv�tat foarte multe de la el. Mi-a oferit si sfaturi de viat� si de convietuire si m-a �ndemnat s� m� �nscriu la doctorat, pentru care-mi oferea ajutor. Din p�cate, situatia mea nu era cea mai bun�, nu aveam locuint�, eram pe drumuri, trebuia s� m� acomodez cu echipa de la noul loc de munc�, dar nu i- am ignorat �ndemnul si c�nd conditiile au permis, am devenit doctorand. Nu uit s� mentionez c�, la acea vreme, nu exista nici un avantaj material sau de alt� natur� si nu putini mi-au spus c� ce-mi trebuie, c� tot eu sunt si cu si f�r� doctorat. Dar fusesem �nv�tat s� nu eludez nimic din ce tine de profesie si din respectul fat� de aceasta. M-am prezentat la Iasi (pe vremea aceea nu se intra �n doctorat cu examen), am fost dat �n grija profesorului Mihai Diaconescu, distins� personalitate si om de o delicatete particular� si am purces �ntocmirea �ntregului calendar al activit�tii pe cei patru ani. Cum epopeea constructiei marelui baraj de la Bicaz se �ncheiase nu de mult� vreme, profesorul mi-a sugerat ca tem� „Traumatismele hepatice“, adic� accidentele care au avut ca leziune dominant� rupturile ficatului. Nu eram chiar �nc�ntat: era, totusi, un capitol �ncheiat, �n care nu aveam experient�, �ns� aduc�nd �n discutie originalitatea si contributia personal�, profesorul (fum�tor de pip�) mi-a replicat: „Doar n-ai s� te apuci, Doamne p�zeste, s� zdrobesti ficatul unor c�ini sau porci. Important este s� analizezi corect fiecare caz �n parte, s� prelucrezi �n mod inteligent si, mai ales, benefic, materialul imens de care dispui, evidentiind conditiile accidentelor, primul ajutor, transportul, problemele de diagnostic si tratament, rezultatele si, �n final, �nv�t�mintele pe care le putem trage“. Avea perfect� dreptate. �ntr-adev�r, cazuistica de care dispuneam, cea mai mare ca serie compact� din tar�, era concretizat� �ntr-un num�r impresionant de 227 de victime si se caracteriza prin gravitate particular� si, �n mod special, prin mortalitate mare. Nu mi-a fost usor, am beneficiat de o �ndrumare metodologic� de mare valoare, �n decursul a patru ani, am adunat mai multe cazuri noi, �nc�t am realizat o lucrare echilibrat�, bine documentat�, cu aducerea la zi a datelor problemei si nu mai putin cu evidentierea elementelor de progres pentru viitor. Lucrarea a fost foarte bine primit� de lumea chirurgical�, a servit si altora ca material de referint�, cu at�t mai valoroas� cu c�t eram �n perioada �n care hepatectomiile (extirparea unor zone din ficat) prindeau tot mai mult teren. O poveste nostim� ilustreaz� interventia �nt�mpl�rii �n viata noastr�. Operasem m�tusa unei asistente de la reanimare si odat� cu externarea pacientei, nepoata tinea s�-mi ofere niste bani. Am refuzat- o, ba m-am si sup�rat: „cum s� primesc de la tine bani, c�nd suntem toat� ziua bun� ziua, �mpreun� si d�m cu ochii unul de cel�lalt?“. Dup� c�teva zile, tocmai m� urcam �n masin� s� plec la Iasi, pentru sustinerea unui referat pentru doctorat, c�nd m-a abordat colega asistent� si mi-a oferit o sticl� de whisky, frumos ambalat�, marf� de contraband� la acea vreme. Am primit-o, ba m-am si bucurat c� am s� i-o duc profesorului, f�r� s� uit s�-mi �ntreb colega dac� nu recidivase cu oferta. M-a asigurat c� nu, dar c�nd am ajuns la destinatie, nu stiu ce mi-a venit si am desf�cut b�utura din ambalaj: pe fundul lui era un plic cu bani. Profesorul a primi b�utura dar numai dup� ce l-am asigurat c� o primisem si eu, nu o cump�rasem. Dac� nu eram inspirat si nu descopeream banii, sigur c� mi-as fi periclitat doctoratul. La multi ani dup� ce am devenit doctor �n medicin�, a venit si recompensa. Legea prin care cei cu doctorate primeau un spor salarial de 15%. S-a produs un val de amatori dar cei mai multi au abandonat. A abandonat si regimul, str�ns cu usa de problemele economice, dar asta numai dup� cinci sau sase ani. �n ce m� priveste, prima treapt� a ierarhiei academice s-a dovedit benefic�, deschiz�ndu-mi drumul spre activitatea stiintific�, realizarea capital� fiind cele 37 de Reuniuni ale Chirurgilor din Moldova, unicat pentru chirurgia rom�neasc�. Mai departe, �n 1984 am devenit membru fondator/titular al Academiei Oamenilor de Stiint� (filiala Neamt este singura neuniversitar�, dintre cele opt), pentru ca din 1993 s� devin membru corespondent si apoi titular al Academiei de Medicin�. Nu pot s� nu-mi exprim satisfactia pentru propria activitate si viat�, care a �nsemnat nu numai respect fat� de profesie ci si dragoste pentru semeni, pe care i-am ajutat dup� cunostintele si posibilit�tile mele, pentru societatea �n mijlocul c�reia m-am �mplinit ca profesionist si cet�tean si care m-a tratat cu pretuire si recunostint�.
|