Cultura, �ncotro?
Am�r�t ca mine nu-i/ M�i dorulet m�i/ Dec�t frunza codrului/
M�i dorulet m�i
Dac� cineva, parafraz�nd motto-ul de mai sus, ar �nlocui cuv�ntul „am�r�t“ cu „c�rcotas“, poate c� n-ar gresi. Si nici nu m-as sup�ra. �ns� nu am cum s� nu-mi spun pl�ngerile ca multi dintre cei ca mine. S� vedem... �n urm� cu mai multe luni de zile, eram invitat la Iasi, la una dintre cele mai vechi societ�ti stiintifice si culturale din tar�, s� tin o conferint�. Frumos! �n program, figura un foarte distins profesor din Bucuresti, care urma s� ne �ntrebe „�l mai merit�m pe Eminescu?“, dup� care urmam eu cu „Cet�tile Moldovei“. Iasi, atmosfer� universitar�, lume subtire, asistent� aleas�, sal� plin�, mi-a pl�cut c� cel putin jum�tate dintre cei prezenti era tineri. Frumos! Mi-am spus c�, neap�rat erau studenti si, �n mintea mea n�road�, am socotit c� unii reprezentau viitori oameni de literatur� (dasc�li, scriitori, jurnalisti, critici literari si asa mai departe), iar ceilalti istorici. Numai c� bucuria si pl�cerea mea au fost de scurt� durat�. Nu si-a �nceput bine profesorul bucurestean expozeul (un splendid si bine documentat studiu), c� p�s-p�s (cu mare grij� ca nu cumva s� deranjeze asistenta), toti tinerii au disp�rut si au r�mas numai de-alde noi, �stia mai copti. Cu ocazia centenarului lui Nichita St�nescu, am fost invitat la minispectacolul realizat la un liceu, cu recit�ri din poezia celui disp�rut dar si cu evoc�ri si versuri proprii. Cea mai apreciat� a fost o elev� din ultima clas�, aureolat� cu titlul de „poet� a liceului“, care a recitat din lirica poetului dar si din propria productie. Frumos! Numai c� �n discutia cu doamna dirigint� a fetei, aceasta ne-a relatat c� atunci c�nd i-a oferit tinerei recitatoare cartea cu versurile poetului (una care are pe copert� efigia acestuia), speranta poeziei noastre s-a dumirit si si-a exprimat surpriza: „Aaaaaa... e b�rbat! Credeam c� Nichita e femeie!“. Se vede treaba c� nu-l citise pe poet si o cunostea mai bine pe c�nt�reata noastr� amatoare de scandaluri. �n urm� du foarte multi ani, dup� 1944, c�nd luase fiint� ARLUS (Asociatia Rom�n� de Leg�turi cu Uniunea Sovietic�), eram la Galati, si fusesem dusi cu scoala, al�turi de militari si alti amatori de cultur�, la o sal� mai �nc�p�toare, un cinematograf, la un recital de oper�, sustinut de o celebr� solist� din Leningrad. Biata de ea! Cred c� si-a blestemat soarta. Pe c�t de mult patos punea �n interpretarea repertoriului, pe at�t de multe si sonore era chicotelile, fluier�turile si comentariile desuchiate ale publicului spectator. Dup� revolutia (sau ce va fi fost ea) din '89, c�nd s-au mai slobozit granitele �nainte de a ne fi �nchise cu lac�te grele pentru multi ani, i-am auzit pe cei care au apucat s� ia contact cu cultura vestic� (ca s� nu mai vorbim de cea de dincolo de ocean) si care nu prea erau �nc�ntati. Nu c� noi am fi fost pe cai mari, dar nici s� nu stii c� Venetia este �n Italia, c� Picasso nu este marc� de automobile ori c� p�m�ntul nu arat� ca o tob�, ci ca un cartof.
Titlul c�rtii de pe noptier�...
Uite c� blestemul ne-a ajuns. A ap�rut si la noi un nou gen de cultur�, pe care am denumit-o „Cultura TV - Pres� - Internet“. Remarcati c� nu am introdus �n ecuatie si radio-ul, fiindc� este o n�scocire perimat�. Cine mai ascult� ast�zi radioul? Poate undeva pe un v�rf de munte sau tinerii amatori de MP3, cu c�stile la urechi. Noul gen de cultur� este facil�, comod�, nu te oblig� la nici un efort, �ti vine la pachet, �n culori, gata interpretat� si, fapt notoriu, �ti asigur� un pospai de cultur�, care nu te alung� (mai corect, autoalung�) dintre intelectuali. Ba, dac� esti mai istet la minte, poti face caz de cultura si cunostintele tale. Din toate domeniile. Ia �ndr�zneste si acuz� pe un cunoscut de lips� de cultur�! Nu te mai speli cu toat� apa la �ndem�n�, fie c� este un r�u precum Cuejdiul sau D�mbovita dac� nu Dun�rea. Dar dac�-l �ntrebi, pe neasteptate, pe cel revoltat, care este titlul c�rtii de pe noptier� (dac� o are, cartea nu noptiera), pe care o citeste, z�u c�... �������, o s� se b�lb�ie. Toate cele de mai sus mi-au fost prilejuite de o recent� �nt�lnire cu mai multi oameni de condei veniti de departe. Nu c� sunt omul am�nuntului, dar este interesant pentru cititor s� afle mai multe. Cupola bibliotecii avea chiar �n mijloc, pe pardosea, o glastr� cu flori. Scaunele erau asezate �n cerc, pe dou� r�nduri. Pe r�ndul dinspre centru erau obisnuitii �nt�lnirilor de aceste gen, �n vreme ce al doilea r�nd, din afar�, era ocupat, ochi (ba mai st�teau c�tiva �n picioare), de elevi. Ce frumos!, mi-am zis. Si din partea amfitrionului nostru, si din a profesorilor. �ns� ca la Iasi, �ncet-�ncet, r�ndul exterior de scaune s-a golit. Dumnezeu s� m� bat� dac� gresesc (c�rcotas, ce vreti!), am deslusit pe obrazul ultimului plecat roseata rusinii c� era chiar cel de pe urm�. Mai departe, ce s� spun? Recunosc c� am dat si eu �n d�rdora puzderiei de cet�teni de toate genurile care v�d, constat�, m�r�ie si se pl�ng de ce v�d si constat� dar... nimeni nu d� solutii. Cuminti, viabile, realizabile. Cum ar putea merge cultura foarte bine - sau m�car bine - c�nd nici un domeniu, absolut nici unul din societatea noastr� postrevolutionar� nu merge ? Nici m�car la un minimum acceptabil? Realitatea este una singur�: o ducem prost ! Din ce �n ce mai prost si tot mai prost, f�r� nici un fel de perspectiv�. Viata este mereu tot mai grea si pentru marea majoritate a oamenilor care au r�mas. Oric�t ai fi de nesimtit si lipsit, tu personal, de necazuri si de grija zilei de m�ine, nu poti r�m�ne indiferent c�nd vezi ce se �nt�mpl� �n jurul t�u. P�n� la urm� ... mai c�-ti vine s� continui c�ntecelul din moto: Si-asa-mi vine c�teodat� / M�i dorulet m�i / S� m� duc �n lumea toat�/ M�i dorulet m�i... Unde, Dumnezeule, unde?
|