Revolutie sau lovitur� de stat? (III)
(Prezenta opinie nu este o pledoarie pentru disculparea cuiva, ci pentru o logic� corect� - Autorul)
Urm�rind �ndeaproape evenimentele din 1989 p�n� �n prezent am suficiente argumente pentru a sustine c� �n '89 s-au succedat o serie de evenimente contradictorii, care pot fi plasate �ntre „lovitur� de stat militar�“ si „revolutie“. �ntelegerile de la Malta si Kiev din acel decembrie au proiectat scenariul schimb�rii regimului Ceausescu prin lovitur� de stat armat�, la care principalii actori trebuiau s� fie Armata si Securitatea, sub conducerea c�torva initiati din r�ndurile acestora. La Malta �n 1989 , ca si la Ialta �n 1945, rolul de a decide soarta Rom�niei a fost l�sat tot Moscovei, de c�tre puterile occidentale, �n frunte cu SUA. S� ne intre bine �n cap - soarta Rom�niei s-a jucat si se joac� la ruleta marilor interese. Timisoara a fost factorul perturbator �n punerea �n aplicare, la 21 decembrie, a scenariului maltez �n Bucuresti. Revolutia care a debutat cu „atacul electronic“, dublat de prezenta unor grupuri bine organizate, care au avut rolul de a sparge manifestatia, de a da tonul degringoladei, vacarmului si primelor lozinci anticeausescu, care s� demonstreze c� dictatorul nu mai avea autoritate, nu se mai bucur� de sprijinul „poporului muncitor“ si c� drumul pentru �nl�turarea sa era deschis pentru populatie. Tot pe 21 decembrie, generalul Iulian Vlad �i propune generalului Vasile Milea solutia �ndep�rt�rii lui Ceausescu. Milea refuz� si se „sinucide“ din ratiuni de sigurant�. Cunosc�nd scenariul Maltei, via Moscova, Ceausescu �l acuz� de tr�dare pe Milea. Rezistenta unor manifestanti pe baricada de la Inter, �n 21 decembrie seara, a avut rolul s� declanseze miscarea revolutionar� pe 22 decembrie, c�nd miile de muncitori, de pe marile platforme industriale, au afluit c�tre centrul Bucurestiului. Intuind inevitabilitatea unui conflict cu populatia, cunosc�nd starea de spirit a acesteia �n Bucuresti, dar mai ales �n tar�, pe fondul descifr�rii scenariului Malta, Iulian Vlad ordon� Securit�tii s� depun� armele la rastel, iar generalul St�nculescu, proasp�tul �nlocuitor al lui Milea, lanseaz� lozinca „Armata e cu noi!“.
Acesta a fost semnalul dat ca „lovitura de stat militar�“ va trebui s� faciliteze declansarea Revoluiei, dar semnalul nu a fost suficient de clar pentru o armat� decapitat�, pe fondul haosului si degringoladei comunicationale instalate imediat dup� fuga cuplului Ceausescu, dar si a autodizolv�rii structurilor de partid, centrale si teritoriale, care aveau rolul decident �n derularea actiunilor.
Armatei nu-i era indiferent c�rei forte politice �i va preda puterea
A fost momentul prelu�rii puterii de c�tre grupuri de cet�teni at�t �n Bucuresti, c�t mai ales �n localit�tile din tar�. Consider c� tine de utopie �n a descifra limitele de demarcatie dintre „Lovitur� de stat“ si „Revolutie“. Cert este un singur fapt, c� telul unic al acestor evenimente era �ndep�rtarea Clanului Ceausescu si implicit a sistemului instaurat de acesta. O lovitur� de stat nu-si putea impune ca obiectiv imediat dec�t �nl�turarea puterii de drept existente, Armata neav�nd �n fisa postului atributii privind exercitarea puterii politice. �n seara zilei de 22 decembrie, comunicatul c� se va �nfiinta CFSN, ca unic organism al puterii de stat, care promitea „statornicirea unui sistem democratic pluralist de guvern�m�nt“, a fost bine primit de majoritatea rom�nilor. Acest sistem democratic promis nu era compatibil cu o guvernare militarizat� a t�rii. Armata a f�cut un pas �napoi pe 27 decembrie, c�nd prin Decretul Lege nr. 2 , FSN consfintea �nfiintarea structurilor CFSN la nivel central si teritorial, iar responsabilii militari teritoriali au predat puterea efectiv noilor organisme �nfiintate din r�ndul populatiei. Este evident c� Armatei nu-i era indiferent c�rei forte politice �i va preda puterea, chiar dac� �ncepuse s� sufere de „complexul reneg�rii comunismului“. CFSN-urile �nfiintate au avut componente majoritare de st�nga. Este evident c� Armata a urm�rit s� obtin� garantia protectiei necesare �n fata eventualelor acuze. Nu trebuie neglijat faptul c� unii civili, f�r� nici o preg�tire au primit arme, c� au existat membri ai G�rzilor patriotice �narmati, care au actionat paralel cu fortele Armatei. �narmarea civililor si a G�rzilor patriotice a fost o m�sur� catastrofic�, greu de justificat. De asemenea, �n Armat� au fost reactivate cadre cu dependente pro-KGB, consecint� a �ntelegerilor de la Malta si Kiev si aversiunea ofiterilor armatei fat� de aceste cadre a contribuit la crearea st�rilor de confuzie sau a lu�rii deciziilor contradictorii. Evenimentele ulterioare au demonstrat c� at�t Malta, prin Moscova, c�t si populatia Rom�niei, prin majoritate, au cautionat ascensiunea ca leader-shipp a lui Ion Iliescu. Autorii „Loviturii de stat“ nu se puteau substitui vointei populare si lovitura nu putea r�m�ne dec�t un factor favorizant declans�rii si succesului Revolutiei, care a continuat si s-a finalizat odat� cu alegerile democratice din 1992 s din 1996.
Participarea populatiei la Revolutie.
Cu unele exceptii, dac� populatia a iesit �n strad� a f�cut-o pentru ca s�-si manifeste bucuria si entuziasmul, nu ca s� lupte sau s� apere ceva. Nu mai avea cu cine lupta si nu avea ce ap�ra. F�r� a se trage un cartus, �n marea majoritate a oraselor grupuri eterogene de cet�teni au p�truns �n sediile politice, manifest�ndu-si furia pe �nsemnele, pe portretele si c�rtile scrise de Ceausescu. Restul a fost subtilizat. Rolul acestor grupuri s-a canalizat pe trei directii principale: aceea de a demonstra c� vechea putere nu mai exist�, aceea de a se constitui �n rezerva de cadre pentru viitoarele structuri de putere ale CFSN si aceea de formare a corpurilor de „revolutionari“ cu certificat. Se poate spune c� at�t Revolutia c�t si executarea cuplului Ceausescu au beneficiat de sprijinul tacit al majorit�tii populatiei din provincie. Executarea cuplului Ceausescu a fost �n prim� instant� o usurare formidabil� pentru populatia supus� ani la r�nd la privatiunile arhicunoscute. Ast�zi, dup� 26 de ani, consumati �n exercitii despre democratie, executarea ceausestilor a �nceput s� fie contestat�, fie pe fondul simulacrului de justitie din 25 decembrie 1989, fie pe fondul aparitiei unui nou sir de privatiuni. Bilantul cinic al celor 26 de ani este c� prin Revolutie rom�nii nu au sc�pat de privatiuni, dar au c�stigat dreptul de a se pl�nge deschis de existenta acestora. Prin redeschiderea dosarelor Revolutiei Armata se va g�si �n mare impas, deoarece detine r�spunsul la �ntrebarea „Cine a tras �n noi, dup� 22?“.
�n plus, la aceast� �ntrebare trebuie s� r�spund� si Malta, altfel dosarele Revolutiei vor fi rezolvate �n acelasi simulacru de justitie, ca �n decembrie 1989 la T�rgoviste .
|