O palm� de p�m�nt �i tulbur� tihna b�tr�netii
• un b�tr�n din D�muc tr�ieste cu teama c� va fi evacuat din propria gospod�rie, de rudele fostei sotii • necazul a �nceput dup� ce omul a �nchiriat terenul unei vecine pentru tomnatul vitelor • „Stau aici de 50 de ani, am �ngrijit-o pe soacr�-mea, pe sotie si cred c� am dreptul s� st�p�nesc acest p�m�nt“, spune Toader Tinca •
Toader Tinca, om la 79 de ani, din D�muc, �si tr�ieste b�tr�netea cu un gust amar. R�mas v�duv de vreo 10 ani, cu o pensie de doar 36 de lei, si asta ca urmare a refugiului din timpul r�zboiului, bietul om abia �si duce existenta de azi pe m�ine. Si asta, ar fi cum ar fi, c� vorba ceea, cu o bucat� de p�m�nt mostenit� de la nevast�, omul si-ar putea duce zilele linistit. Numai c�, de ceva timp, rudele fostei sotii i-au pus g�nd r�u. Vor s�-l scoat� din cas� si s� p�r�seasc� gospod�ria, pe motiv c� cei 50 de ari le-ar apartine si c� li s-ar cuveni unui nepot, ce este asteptat s� revin� din str�in�tate. „N-am liniste. Cumnatul meu, care locuieste la vreo c�teva case de mine, m� amenint� c� trebuie s� p�r�sesc gospod�ria. Vine deseori si face scandal spun�ndu-mi s� plec c� p�m�ntul e al lui. Dar nu este adev�rat. Eu stau aici de 50 de ani, am �ngrijit-o pe soacr�-mea si pe sotie, si cred c� am dreptul s� st�p�nesc acest p�m�nt, pentru care am pl�tit la prim�rie impozit. C�t priveste acest teren pe care l-am �ngrijit si folosit o viat�, el a apartinut unui composesorat si este vecin cu islazul comunal. De pe urma lui �mi duc existenta. Am muncit la p�dure c�nd am putut, dar nu am avut carte de munc�. De asta n-am pensie“, ne-a povestit d�muceanul, de la care am aflat c� �n urma discutiei cu primarul Anton Covasan, a �nteles c� poate sta linistit, dreptatea fiind de partea sa. Dar nu poate avea liniste, a spus omul, c� „mai deun�zi, s-a trezit cu cadastristul �n cas� adus de nepotul meu pentru m�sur�toarea p�m�ntului. M� astept la necazuri mari“. De altfel, tot necazul la care a f�cut referire Toader Tinca, a �nceput de la �nchirierea terenului pentru tomnatul a patru „cornute“ unei vecine. „Eu, neav�nd animale, am �nchiriat pentru 300 de lei terenul ca s� pasc� cele 4 vite. At�ta mi-a trebuit! A venit cumnatul si a s�rit la mine. „S� pleci din gospod�ria asta, c� este p�m�ntul meu. Nu stiu ce s� m� mai fac. Mi-e fric� s� nu vin� peste mine s� m� omoare �ntr-o noapte. Acum dorm �ntr-o dolie, desi casa a fost construit� cu b�rne din lemnul meu. Am p�r�sit-o ca s� fie pace, dar degeaba... Duc o viat� grea. De asta v-am chemat, poate prin ceea ce v-am povestit, s�-mi fiti de ajutor“, a spus Toader Tinca, ce si-a deschis sufletul redactiei noastre pun�ndu-si speranta unui viitor c�t de c�t mai linistit. La plecare, ne-a urm�rit �ndelung... Iar noi, l�s�ndu-l �n usa grajdului, unde avusese loc discutia, am aruncat o privere spre asfintitul de soare ce vestea apropierea serii. Natura era tihnit�, linistea din jur fiind �n contradictie cu existenta lui mos Toader. Si n-am putut s� nu ne �ntreb�m de ce oare b�tr�netile unor oameni b�tuti de soart� trebuie tulburate de c�tre unii, c�nd pacea din jur ne �nv�luie �n egal� m�sur� pe toti?
|