Condamnate la moarte si salvate �n Himalaya
o expeditie nemtean� �n Himalaya a avut un final fericit si pentru dou� spaniole Iulian Petre a vrut s� imortalizeze un apus de soare, iar destinul l-a transformat �n salvator de vieti el le-a auzit c�nd strigau dup� ajutor, iar Marin Amarinei a plecat primul pentru a le salva „Sigur mureau pentru c� nu mai urca nimeni pe traseu �n seara respectiv�. Frigul era crunt“, a declarat Iulian Petre Iulian Petre nu va uita poate niciodat� zilele de 23 si 24 octombrie 2014. Pe 24 octombrie a cucerit Mera Peak, v�rf din masivul Himalaya, primul al s�u �n afara Europei. O zi mai devreme a tr�it o alt� poveste �n�lt�toare. Si asta dintr-o �nt�mplare. Ajunsi �n ultima tab�r� �nainte de atacul final asupra piscului amintit, membrii expeditiei pietrene si-au �ntins corturile. Adrian Laza, Marin Amarinei, seful Ocolului Silvic Bicaz, Ciprian Chelariu, Ionut Stef�nescu si Iulian Petre, �mpreun� cu serpasi nepalezi se preg�teau de ultima noapte �nainte de ziua bucuriei de pe Mera Peak. Ultimul dintre ei, Iulian Petre, a mai avut energia necesar� de a iesi din cort pentru a filma apusul de soare, pe care �l considera superb, ca si �n alte seri. Pentru a surprinde imaginile cele mai atractive, pietreanul de 34 de ani s-a deplasat de la cort �n spatele unei st�nci care proteja tab�ra de v�ntul foarte puternic. Ajuns acolo a auzit ca prin vis un „Help!“ (n.r. - �n traducere din englez�, �nseamn� „ajutor“). A privit �n jos si a v�zut dou� m�ini „disperate“ care semnalau o problem�. Erau dou� persoane �n pericol. Una �n picioare, alta c�zut� �n z�pad�. „Nu eram �mbr�cat potrivit c� as fi cobor�t spre ele �n clipa aceea. M-am dus la primul cort, am chemat doi serpasi, dar �n loc s� coboare dup� persoanele respective s-au dus �napoi �n cort, dup� ce au r�s �n batjocur� si s-au sf�tuit �n limba lor. Furios, m-am dus spre corturile noastre, am alertat pe toat� lumea, iar primul care a plecat s� le salveze a fost Marin Amarinei“, a povestit Iulian Petre. S-a dovedit a fi vorba despre dou� sportive din Spania, cu v�rste de aproximativ 40 de ani. Erau epuizate. Toat� tab�ra s-a „urnit“ pentru ele, au fost aduse la corturi si s-a f�cut totul pentru ca s� �si revin�. S-au f�cut ceaiuri, supe, masaje, s-a g�sit chiar si ventolin, un medicament necesar uneia dintre ele care suferea din cauza astmului. „Sper c� au ajuns cu bine acas� si c� s�nt s�n�toase. P�n� c�nd am ajuns �n Rom�nia nu am m-am g�ndit c� am reusit s� le salvez de la moarte. Sigur mureau pentru c� nu mai urca nimeni pe traseu �n seara respectiv� si cred c� nu mai iesea cineva din cort dac� se l�sa noaptea, deoarece frigul era crunt. Nu vreau multumirea lor si cred c� nici n-au stiut cine le-a venit �n ajutor. S�nt multumit sufleteste c� am participat la operatiunea respectiv� si c� noi, rom�nii, n-am precupetit nici un efort pentru a le ajuta“, a mai spus Iulian Petre.
�ncrederea �n nepalezi, de la foarte mare la deloc
A avea �ncredere �n nepalezi este un capitol aparte �ntr-o expeditie. Dac� �l �ntrebi pe Ionut Stef�nescu, el vorbeste cu mare pl�cere despre omul s�u de �ncredere, Peme Sherpa, dar c�nd vine vorba despre altii, are semne de �ntrebare. De fapt, toti ceilalti pietreni plecati �n Himalaya �n ultimele s�pt�m�ni nu s-ar putea baza pe „gazde“. Numai episodul „ibericele“ au �ncentru nepalezi ca „actori principali“. Poate cel mai important este ghidul tocmit de alpinistele din Spania. Acesta le-a anuntat pe traseu c� va pleca mai repede spre ultima tab�r� �nainte de v�rful Mera Peak pentru a le astepta acolo cu ceai si m�ncare cald�. Si decizia era s� le coste viata. C�nd sportivele au fost salvate, ghidul s-a urnit cu greu s� le vin� �n ajutor, provoc�nd furia celor dou�. Apoi, mai este si reactia lipsit� de orice logic� a celorlalti doi serpasi, chiar dac� erau tocmiti de alt� echip� dec�t cea �n pericol. Atitudine care i-a l�sat un gust amar lui Iulian Petre. „Oricine vrea s� te tepuiasc� �n Nepal. S�nt tepari, asta e clar. �n Kathmandu, capitala Nepalului, exist� numai dou� magazine �n care s�nt afisate preturile. �n rest, totul se negociaz� si, �n general, �n sus. De fiecare dat� c�nd plec �ncerc s�-mi fac «temele», dar tot se poate �nt�mpla ceva nepl�nuit. Nepalul este o tar� uimitoare din toate punctele de vedere. �n afara salariului pentru ghizi si c�r�usi, ghizii care �ti s�nt al�turi la momentul accederii pe un v�rf asteapt� un bacsis. Pentru un v�rf la peste sapte mii de metri, achiti cinci sute de dolari de persoan�, iar pentru unul de peste opt mii de metri trebuie s� ai preg�titi o mie de dolari de persoan�. Vorba aia: «nu e obligatoriu, dar e necesar». Altfel nu te uit� p�n� la desp�rtire. De aceast� dat� nu i-am pl�tit «v�rful» lui Peme, ci numai celuilalt serpas, Chang Bao, care e preot. A tinut ceremonia Puja, pentru oamenii care vor s� mearg� �n ascensiune si care cer astfel voie muntilor s�-i primeasc�“, a povestit Stef�nescu. C�r�usii care merg �ntr-o expeditie c�stig� undeva la maxim 20 de dolari pe zi, adic� pretul care ar fi pl�tit si pentru un iac, dac� traseul n-ar fi unul mult prea dificil. Iar echipamentul c�r�usilor este „special“: slapi sau adidasi, eventual f�r� sosete si �n blugi. „Iar c�nd �i vezi te poti astepta de la ei la orice. Peme Sherpa mi-a povestit c� unul dintre c�r�usi a plecat o dat� si cu echipamentul s�u“, a mai afirmat Stef�nescu.
|