Iat� ce zice despre medici un mos h�tru
• Dumitru Achitei scrie poezie popular� din tinerete, av�nd deja „material“ pentru dou� c�rti • nici boala care l-a �ncadrat �n gradul II de handicap si nici greut�tile nu i-au �nfr�nt spiritul artistic • acesta si-a dedicat ultima poezie unor cadre medicale • „Pentru a voastr� r�bdare/ De-a �ngriji pe fiecare/ D�nd la toti, pe c�t se poate/ C�te-un pic de s�n�tate/ Pentru asta v� stim�m/ Si m�na v� s�rut�m“, s�nt c�teva din versurile septuagenarului •
Dumitru Achitei, un b�tr�n din satul Chilii, comuna Valea Ursului, poate fi considerat un exemplu de viat� pentru multi. �n ciuda faptului c� a primit un teribil soc al sortii, �nc� de la 16 ani, omul si-a p�strat simtul umorului, cultiv�ndu-si talentul artistic autodidact. �n v�rst� de 73 de ani, Dumitru Achitei scrie poezii populare �ntr-un grai si o manier� tipic moldovenesti, fapt care i-a adus recunoasterea �n comunitate si nu numai. A �nceput s� astearn� pe h�rtie versuri naive, cu simplitatea t�ranului, �nc� din urm� cu 40 de ani, �ntre timp o parte a lucr�rilor sale fiind publicate �n diverse ziare si reviste. H�tru, mos Dumitru ne-a istorisit c� una dintre cele mai recente creatii ale sale a avut ca inspiratie perioada �n care a fost internat �n Spitalul Municipal de Urgent� Roman. „La v�rsta de 16 ani, m-am �mboln�vit de reumatism si o complicatie mi-a afectat coloana vertebral� si picioarele. Practic, am devenit persoan� cu handicap, �n prezent fiind �ncadrat �n gradul al doilea, f�r� �nsotitor. Nu am putut fi angajat niciodat�, iar viata mea nu a fost ca a unui om normal. Chiar si asa, am fost c�s�torit, sotia deced�nd �n 1986, �ns�, din nefericire, nu am copii. Am �nceput s� scriu poezie asa cum am simtit eu, �nc� din tinerete. Acum, la b�tr�nete, s�nt un pacient vechi al spitalului din Roman. Fiind recent internat, am fost impresionat de faptul c�, zi de zi si noapte de noapte, pe poarta spitalului intr� sau pleac� salv�rile, cu acele semnale sonore care-si dau fiori, dar �n acelasi timp d�t�toare de sperante pentru viat� atunci c�nd ne afl�m �n suferint�. Nu am calit�ti de reporter, �ns� pot spune c�teva cuvinte frumoase despre salvatorii de vieti, doctori, asistente sau soferii de la Ambulant�. Fiind internat �n Sectia Dermato, v�z�nd c�t� energie, c�t� pricepere si c�t� dragoste se depune pentru �ngrijirea bolnavilor, nu am putut r�m�ne indiferent. Drept recunostint�, vreau s� le multumesc tuturor, prin c�teva versuri“, a spus Dumitru Achitei. Poezia acestuia este intitulat� „Recunostinta unui pacient“ si are caracteristicile unei lucr�ri populae autentice, fiind „croit�“, parc�, pe tiparul unei ur�turi traditionale. „Mi-adusei si eu aminte/ Precum mierla din z�voi/ S� v� povestim acuma/ Din spital, de pe la noi./ S-o lu�m de la-nceput/ Cum viata s-a petrecut./ Toti ne-am adunat aici,/ B�tr�ni, tineri si mai mici/ Toti aici ce s�nt de fat�/ Fiecare doresc viat�./ S� tr�iasc� vor cu totii/ A fugi din fata mortii./ La Dermato m-am internat/ Peste doctori buni am dat/ Cu doamna doctor Maxim Mariana-n frunte/ Noi tr�im zile mai multe/ Doamna doctor Liliana Chiril�/ Cu dragoste si cu mil�/ Asa frumos ne vorbeste/ La inim� se lipeste/ Cred c� ati simtit si voi,/ Doamna doctor Dana Andreea Molodoi/ Cu z�mbet si voie bun�/ Este cum e-o mam� bun�./ Pentru a voastr� r�bdare/ De-a �ngriji pe fiecare/ D�nd la toti, pe c�t se poate/ C�te-un pic de s�n�tate./ Pentru asta v� stim�m/ Si m�na v� s�rut�m“. Dumitru Achitei a mai mentionat c� marea sa durere este legat� de faptul c� st� cu vreo 220 de lucr�ri nepublicate, material pentru dou� volume de poezie popular�. „As dori s� pot scoate si eu o carte, m�car, �ns� nu am bani. Dac� as g�si un sponsor...“, s-a mai confesat b�tr�nul.
|