Sezi l�ng� mine, copile...!

Acasďż˝ la duduia Otilia

Miercuri, 12 februarie 2014, la orele amiezei, la Iasi s-au ďż˝nvrednicit cďż˝tiva oameni inimosi a aniversa cei 120 de ani scursi de cďż˝nd, dupďż˝ cum scrie ďż˝n Buletinul de nascere nr. 6, la Cotu Vamis, ďż˝n judetul Roman, a vďż˝zut lumina zilei una dintre cele mai suave voci ale liricii romďż˝nesti, Alexandra Gavrilescu, cunoscutďż˝ sub numele de Otilia Cazimir. S-au petrecut cu acest prilej prin bďż˝tďż˝tura micutei case de pe priporul ulitei ce urcďż˝ din Elena Doamna, poetul si filologul Horia Zilieru, profesorul universitar dr. Constantin Parascan, poeta si custodele asezďż˝mďż˝ntului muzeal, Indira Spďż˝taru, actrita Iulia Deloiu-Trif, de la Teatrul pentru Copii si Tineret „Luceafďż˝rul“, profesorii Angela Negoitďż˝ si Viorel Cďż˝tea, precum si, cum era firesc de altfel, numerosi elevi din ciclul primar al Scolii „Otilia Cazimir“ din Iasi, aflati ďż˝n grija institutoarei Elena Andrei. Momentele muzicale, de mare finete, au fost asigurate de asist. univ. Lucian-Florin Tarnavschi, trompetistul Lucian Agache, de la Universitatea de Arte „George Enescu“ Iasi si chitarista Claudia Ungureanu, elevďż˝ ďż˝n clasa a V-a la Colegiul National de Arte „Octav Bďż˝ncilďż˝“, clasa prof. Vasile Gavris.
„Oameni ca Otilia Cazimir si ca altii, care lasďż˝ ceva ďż˝n urma lor sďż˝nt fďż˝rďż˝ de moarte, sďż˝nt nemuritori“, afirma, pe bunďż˝ dreptate prof. univ. dr. Constantin Parascan ďż˝n cuvďż˝ntul sďż˝u. „De altfel, cu multi ani ďż˝n urmďż˝ am si scris o carte care se si numea asa: «Nemuritorii literaturii romďż˝ne». Otilia Cazimir face parte dintre acestia. Interesant este faptul cďż˝ destinul meu, viata mea de scriitor, de muzeograf, de profesor universitar e legatďż˝ de destinul acestei case muzeu. ďż˝n concluzie, si rďż˝mďż˝nerea mea la Iasi“.
Si dac� discursul profesorului Parascan s-a concentrat cu obstinatie asupra obsesiei copil�riei, cel al maestrului Horia Zilieru, d�ruit �n exclusivitate nou�, s-a dovedit a fi impregnat de nostalgii rememorative; firesti, de altfel, dac� tinem seama de leg�tura de suflet pe care a conservat-o at�t �n timpul vietii poetei c�t si dup� trecerea acesteia �n t�r�mul vesniciei.
„120 de ani de la nastere si 63 de ani de cďż˝nd am cunocut-o. Pentru mine acest spatiu este drag. Pentru cďż˝, uneori spuneam: Pallas Atena pďż˝zind limitele. Aici simteam cďż˝ duhul poetic trece dincolo de limite. Am iubit-o pe marea poetďż˝ si nu mi-e fricďż˝ de aceste cuvinte. De multe ori veneam singur; poate cďż˝ nici nu bďż˝team ďż˝n poartďż˝, poate cďż˝ nici nu bďż˝team la usďż˝. Voiam numai s-o vďż˝d. Cďż˝nd mďż˝ apropiam avea o vorbďż˝: «De ce nu mi-ai telefonat ďż˝nainte, sďż˝ te ďż˝ntďż˝mpin? Si sďż˝-ti fac o cafea, asa cum ďż˝i fďż˝ceam lui Top» (G. Topďż˝rceanu nn). Vďż˝d soba, vďż˝d scaunul pe care se aseza ďż˝ntr-o rochie albastrďż˝, frumoasďż˝, cetindu-mi o paginďż˝ din acelea scrise ďż˝ntr-o trezie de la cinci dimineata. Cel putin douďż˝ mii de cuvinte. Frumusetea sa trecea ďż˝n aceastďż˝ blďż˝ndete, ďż˝n aceastďż˝ ďż˝nduiosare. ďż˝ntotdeauna m-am ďż˝ntrebat de unde vine aceastďż˝ blďż˝ndete? De unde vine aceastďż˝ mďż˝ngďż˝iere? Imaginati-vďż˝ ďż˝ntoarcerea Maicii Domnului, cďż˝nd acolo, pe Golgota, pe dealul Cďż˝pďż˝tďż˝nii, ea era mama care-si conducea fiul cu toate surorile ei, acele femei blďż˝nde si cernite, aplecatďż˝ asa ca o ďż˝ntrebare peste pagini de carte nescrisďż˝ si nu mai este mama fiului ci este o fiicďż˝, pentru cďż˝ Domnul Iisus intra ďż˝n ceea ce se cheama dumnezeire. ďż˝mi imaginez cďż˝ noi avem blďż˝ndetea, ďż˝nduiosarea, ďż˝mpďż˝carea de pe chipul mamei fiului sďż˝u ďż˝ndumnezeit. Am rďż˝mas cutremurat cu cďż˝tďż˝ frumusete te ďż˝ntďż˝mpina. Cum se destďż˝inuia. Cum trecuse sďż˝ spunďż˝ lucruri care nu transpar ďż˝n poezia sa. Lucruri care pďż˝reau atďż˝t de obisnuite, dar ďż˝ntr-o modestie extraordinarďż˝. Cu aceastďż˝ zestre a descoperirii sentimentelor poetice, a descoperirii sunetului muzical, a descoperirii a ceea ce ďż˝nseamnďż˝ galbenul, culoarea orbului, trebuie sďż˝ o pretuim. Dincolo de poezia pentru copii, care, sďż˝ stiti, nu se scrie atďż˝t de usor. ďż˝n poezia sa este un fel de lecturďż˝. E un fel de Upanisade, sďż˝ spun: «Sezi lďż˝ngďż˝ mine, copile, si-ascultďż˝ aceastďż˝ poezie!» Duiosia, blďż˝ndetea, cďż˝ntecul, preajma frumoasďż˝, luminoasďż˝, convorbirea cu stelele de pe cer, toate se regďż˝sesc ďż˝n aceastďż˝ poezie. Dincolo de poezia mare, profundďż˝ a Otiliei Cazimir, ďż˝n care cďż˝ntďż˝ un neant, acestďż˝ revďż˝rsare a luminii, a preotilor, a bunicilor, acest pelerinaj sentimental... Imaginati-vďż˝ aici duhul bunicilor, imaginati-vďż˝ aici cum bďż˝tea o pendulďż˝, casele, locurile unde s-a nďż˝scut... Si dintr-o datďż˝, prin versurile ei cďż˝pďż˝tau o altďż˝ luminďż˝. Ati vďż˝zut acolo... existďż˝ o poezie despre casa asta micďż˝ si luminoasďż˝, dar ďż˝naltďż˝ ďż˝n sufletul meu. «Unde sďż˝nteti voi florilor?». Sďż˝ rďż˝mďż˝nem ďż˝n lumina unei mari poete, sďż˝ o iubim si nu mi-e teamďż˝ cďż˝ nu va fi cetitďż˝. Ati vďż˝zut cum vin copiii si-o cetesc cu sufletul, cu ochii si cu mintea“.
C�t despre povestea sentimental� dintre Otilia Cazimir si G. Top�rceanu, maestrul Horia Zilieru se declar� de-a dreptul fascinat:
„Este o poveste de dragoste foarte frumoasďż˝. N-o s-o limpezim noi acuma, dar eu sďż˝nt foarte bucuros cďż˝ e ďż˝ncďż˝ o pereche nemaipomenitďż˝ ďż˝n literatura lumii, asemeni lui Mihai Eminescu si Veronica Micle. Pe Veronica Micle o iubesc enorm, cu scrisul ei, atďż˝t cďż˝t este. Sďż˝nt niste oglinzi. Este prima femeie care ďż˝i spune: «Geniu tu planďż˝nd ďż˝n lume...» Lui Eminescu. «Vďż˝rfu-nalt al piramidei, tďż˝mpla mea n-o poate-atinge». Iatďż˝ ce cuplu frumos. Ca si cel al lui G. Topďż˝rceanu si Otilia Cazimir. Deci, nu sďż˝ntem atďż˝t de sďż˝raci nici ďż˝n aceastďż˝ ďż˝ntďż˝lnire a douďż˝ suflete alese. Orice am spune, Eminescu este spiritul nostru tutelar.