C�ND DASC�LII L�CRIMEAZ�
• zeci de cl�diri �n care alt�dat� s-a f�cut carte, acum au usile si geamurile z�vor�te cu sipci • elevii s�nt mutati dintr-un sat �n altul ca s� se adune mai multi si s� fac� „�nv�t�m�nt de calitate“ • cl�dirile r�mase �n paragin� au intrat �n administrarea consiliilor locale, care neav�nd bani nu le-au dat utilitate • cei care au trudit la construirea acestor imobile, ba au asigurat si o parte din finantarea necesar�, vorbesc cu amar despre nemeritatea soart� a �nv�t�m�ntului • �nv�t�m�ntul rom�nesc este la r�scruce. Si a r�mas �n aceast� pozitie parc� pentru a putea fi mai usor b�tut de v�ntul ideilor fiec�rui partid care ajunge la guvernare, de ani de zile. Continuu se fac experimente, se introduc materii noi, se schimb� modul de desf�surare a examenelor, iar ceea ce �i doare �n special pe elevii si p�rintii de la sate e c� s-au �nchis masiv scoli, iar copiii s-au trezit dintr-o dat� navetisti. Peste unii a dat norocul si au mijloc de transport care �i duce din sat p�n� la scoala la care li s-au g�sit locuri. Altii �ns� fac la pas traseul de acas� la scoal� si uneori e vorba de drumuri grele, lungi, peste ogoare ori prin p�duri. De la an la an se promit microbuze scolare at�tea c�te s� se acopere cele mai mari urgente, dar niciodat� nu s�nt suficiente, astfel �nc�t toti copiii s� ajung� la scoal� f�r� s� fie sleiti de puteri, epuizati de drumul pe care �l au de f�cut prin ger, ploaie ori arsit�. Pe de alt� parte, nici primarii nu s�nt at�t de bucurosi c� li se aduc �n curte aceste microbuze, pentru c� pe mai departe s�nt responsabili de asigurarea soferilor, salariului acestora, combustibil piese de schimb si asigur�rile pentru mijoacele de transport. Si asta �n conditiile �n care bugetul local nu se majoreaz�, microbuzele nu vin „la pachet“ cu cheltuielile aferente. Regretul vremurilor de alt�dat�, c�nd spre scoala din fiecare sat se �ndreptau copii cu duiumul, f�r� a mai fi nevoie de microbuz sau de mers dintr-o localitate �n alta, este resimtit de cei plecati peste hotare si care au prestat competent �n beneficiul �nv�t�m�ntului. Un astfel de exemplu este profesoara pensionar� Alexandrina Mancas si sotul, profesorul Mihai Mancas, fost director al Colegiului „Rares“, dasc�l de limba rom�n� si autor al mai multor c�rti �n care si-a expus regretul fat� de timpul trecut, a adus elogii meseriei de dasc�l dar si-a manifestat si dezam�girea fat� de cum e s� fii �n zilele noastre elev ori cadru didactic. Din Franta, profesoara Alexandrina Mancas a trimis un mesaj emotionant despre cum vede �nv�t�m�ntul rom�nesc la ora actual�. O doare si faptul c� c� scoala din satul natal e �n ruin� si sanse de a mai fi ce a fost c�ndva nu mai exist�.
Apel de peste hotare
V� scriu de departe. La v�rsta de optzeci de ani, am suportat o interventie chirurgical� complicat� �n clinica Spitalului Universitar din Dijon, Franta. Rezultatul imediat este c� acum tr�iesc si pot g�ndi �n continuare la soarta dramatic� a scolii rom�nesti si mai ales a scolii si scolilor din satul meu natal, Chilia, comuna B�rg�oani, judetul Neamt. O fac pentru c� am slujit toat� viata scoala, asa cum au f�cut-o, la r�ndul lor, p�rintii mei, �nv�t�tori �n satul amintit mai sus si cred cu t�rie �n datoria mea de a lupta pentru interesele localit�tii p�n� �n ultima clip�, cu putinele mijloace care �mi mai stau la dispozitie. S� nu vedeti �n mine, am�giti de v�rsta mea, un exemplar de conservator feroce. Eroare! Am fost mereu �n primele r�nduri ale �nnoitorilor, chiar c�nd �mi era aproape imposibil, fiind condamnat� la t�cere, dup� puterile mele, si de ani buni, de c�nd medicii rom�ni din Franta si cei b�stinasi m� tin �n viat� cu pricepere si d�ruire exemplar�, studiez experienta scolii franceze, cu plusurile si cu minusurile ei, cunosc aproape tot ce e nou �n scoala european� si, de asemenea, tot ce nu functioneaz� normal �n scoala rom�neasc� si �n scolile UE. �ncep cu scoala mea de suflet, pentru c� a fost cl�dit�, uneori chiar cu m�inile si cu banii lor, de p�rintii mei, fosti �nv�t�tori. Pe scurt, localul scolii din satul Chilia a fost construit �ntre 1936 si 1948, �n conditii extrem de vitrege, lipsa fondurilor necesare, opozitiile si interesele locale fiind o fr�n� pemanent�. Dar, �n sf�rsit, dup� doisprezece ani de trud�, cu ziduri solide, din c�r�mid�, si acoperit� cu tigl�, scoala ad�postea copiii satelor Talpa si Chilia, de la v�rsta de 3 ani p�n� la absolvirea cursului primar de patru clase. Str�daniile p�rintilor mei au fost �n final premiate cu ani de temnit� comunist� si de munc� silnic� pe santierul barajului de la Bicaz, pentru c� fuseser� nu doar dasc�li buni, ci si gospodari bine situati, chiaburi adic�. Dar s� trecem peste asta! S-au produs de cur�nd �n sistemul nostru de �nv�t�m�nt, pe l�ng� alte greseli grave, dou� cu urm�ri incalculabile. Toate localurile de scoal� au fost trecute �n proprietatea prim�riilor, adic� la cheremul unor semianalfabeti deveniti primari cu sacosa, interesati doar s� le «valorifice» prin «conservare», cititi «p�r�sire“, ori prin transformarea scolii �n c�rcium� sau alt� afacere lucrativ�. Exact asta este soarta scolii din Chilia si a altor trei, din satele �nvecinate, care se ruineaz� rapid, sub ochii neglijenti si interesati ai unui primar rudimentar si ai unor consilieri f�r� initiativ�.
Poveste cu microbuze
Epopeea national� a microbuzelor scolare, mult prea costisitoare si ineficiente, �ntr-o tar� f�r� de drumuri circulabile auto, este nu doar o glum� proast�, ci si o eroare impardonabil� fat� de noile generatii. �n loc s� se aib� �n vedere scopul esential, educativ-formativ al populatiei viitoare, apte de a crea valoare prin munc�, se pun pe primul plan afacerea imediat�, economisirea de fonduri, utopic� �n realitate, interesul politic meschin, personal, din care poporul rom�n are doar de pierdut pe termen mediu si lung! O a doua eroare ireparabil�, cu consecinte dezastruoase �n viitorul previzibil, este desfiintarea titulariz�rii personalului didactic, singura m�sur� actual� care �nc� mai tine la post tineretul prost pl�tit si l�sat la cheremul primarilor. Astfel aliment�m UE cu tinerii excelent calificati pe banii unui popor lipsit de constiint� cet�teneasc� european�, manevrat de politruci, si transform�m edecurile universit�tilor, r�s�rite precum ciupercile dup� ploaie, �n personalul actual si de viitor al scolii nationale. La asemenea tr�zn�i, vom avea rezultate pe m�sur�. Cu aceste dou� m�suri, telul de a face pulbere �nv�t�m�ntul rural se �ndeplineste cu succes. �n favoarea cui? �n interesul cui? C�nd jum�tatea de popor care vietuieste �n sate nu poate fi urbanizat� �n viitorul mediu, de ce condamn�m definitiv la ignorant� si b�d�r�nie copiii de s�teni, fondul genetic de aur al rom�nit�tii??? Neuit�nd toate acestea, trebuie subliniat c� din satul Chilia, ca din alte mii de sate, s-au ridicat �n trecut oameni destoinici, cu dragoste de munc�, de scoal�, de cultur�, cu stare material� cinstit c�stigat� si cu dorinta de mai bine, unii ajung�nd �n functii �nalte de stat. �n acest an, trei scoli din fosta comun� Talpa, �nglobate comunei B�rg�oani, din satele Chilia, Breaza si Homiceni au fost �nchise, trecute �n «conservare», adic� l�sate s� se ruineze, cu ferestrele sparte, tavanele c�zute, t�mpl�ria distrus� de betivi si boschetari, ad�post pentru c�inii comunitari. Chiar si unicul local functional, din satul Talpa, se deterioreaz� v�z�nd cu ochii, doar dou� �nc�peri mai s�nt folosibile, pentru gr�dinit� si scoala cu �nv�t�m�nt simultan. V� sugerez s� raportati aceast� situatie �nfior�toare la nivelulul national si veti �ntelege ce tragedie ireparabil� se produce �n satele Rom�niei! Ministerul Educatiei, desi este unul dintre cele mai s�race, �n loc s�-si apere patrimoniul f�urit de-a lungul unui secol, de �naintasi si de oamenii satelor, a abandonat localurile scolilor �n administrarea prim�riilor lipsite de buget si de interes pentru �nv�t�m�nt. Transportul «occidental»> ofer� zilnic copiilor din Chilia c�te cel putin patru ore de asteptare �n frig, ploaie si nesupraveghere, pentru c� 13 (treisprezece!!!) sate s�nt «desevite» (cu adev�rat deservite!) de dou� microbuze, mai tot timpul de un singur vehicul. E bine? Pentru cine este bine? Bani aruncati, copii nenorociti, sate golite de intelectuali? Dac� asta se doreste, e bine!
A renuntat la cas� pentru binele copiilor din sat
�n satul Chilia, vechiul �nv�t�tor a �ncredintat fosta lui locuint� cooperativei de consum, �n interesul localit�tii. Era cea mai frumoas� cas� din comun�, mult mai frumoas� chiar dec�t conacul mosierului. Acum, o ruin� jefuit�, «privatizat�», �n paguba nenorocitilor care au trudit toat� viata pe nimicul cooperatist comunist. E bine? Pentru cine? Dac� asta este politic� national�, atunci e bine! Satul nu are dispensar, c�min cultural, absolut nimic din ce are �n dotare orice sat francez. Esta ur�t, murdar, nu are canalizare, statie de epurare, ulite asfaltate... Tineretul pleac� unde vede cu ochii. Catolicii, �n Spania, Italia si Franta. Ceilalti, la noroc, �n Turcia, Grecia si Cipru, unde devin sclavi. E bine? Regionalizarea, dac� nu va fi, ca de obicei la rom�ni, form� f�r� fond (a spus-o genial Titu Maiorescu!) �nc� mai poate salva zona. P�durile, apa limpede a Moldovei, bisericile, unele din veacul al saisprezecelea, aerul curat�t, nepoluat, toate ar trebui s� fie adunate �ntr-un proiect european ecoturistic si agricol, p�m�ntul fiind excelent. Cine va face asta? Cei care acum las� scolile s� se d�r�me sau le transform� �n «bufet», c�rcium� adic�, la un popor cu traditie alcoolic�? Cei care se aleg deputati cu sacosa? (...) V� rog s�-mi spuneti mie, fiic� de �nv�t�tori, profesoar� o viat� �ntreag�, legat� sufleteste de sat si de scoal�, cine si cum va salva scoala, deci Rom�nia? Si cine va salva de la distrugere satul meu natal, moderniz�ndu-l, ref�c�nd scolile, cl�dind ce nu a avut niciodat� si este azi necesar oric�rui sat european, ocrotind copiii, aduc�nd �napoi din Spania si Italia p�rintii acestor copii p�r�siti, prin aceast� oper� de salvare salv�nd �n realitate Rom�nia, obosit� acum, sceptic� si s�tul� de promisiuni f�r� acoperire? Am optzeci de ani si nu voi putea s� v�d �ndeplinit� aceast� eventual� minune a renasterii nationale. Dar m�car s� �nceap� �n zilele mele si sub ochii mei ! C�nd, cum si cine �ncepe �n realitate aceast� oper� gigantic�, dincolo de cuvinte?
Alexandrina Camelia MANCAS,
profesor pensionar, mai 2013, Challuy, Franta
|