LICEUL DIN BICAZ LA 60 DE ANI
Stimatii prieteni, adunati �ntru cinstirea unei ctitorii ce a �mplinit �n aceast� toamn� saizeci de ani, drag� inimilor noastre, �ng�duiti-ne s� v� adres�m, al�turi de un fr�tesc salut, c�teva cuvinte de departe. Speranta noastr� era s� le rostim aici, �ntre oamenii pe care i-am pretuit, �ntre fostii nostri elevi, �ntre colegii de cancelarie, dasc�li de frunte ai scolii rom�nesti. Dar s�ntem prea departe si vestea despre aceast� s�rb�toare ne-a venit prea t�rziu. La 15 septembrie 1953, �n prima zi de functionare a liceului, Vsevolod Ruga, directorul sectiei serale, prima care lua fiint�, m-a prezentat pe mine, Mihai Mancas, elevilor seralisti, �n prima mea or� de curs. Cei mai multi m� dep�seau ca v�rst�, eu av�nd doar dou�zeci de ani. Unii dintre cei tineri apartineau categoriei damnate atunci: erau copiii „dusmanilor poporului“, adusi aici cu domiciliu fortat, s� fie „reeducati“ prin munc� fizic�. �ntre ei, Rodica Dumitrescu, fiica aghiotantului regal Anghel Dumitrescu, cel care �l arestase pe maresalul Ion Antonescu �n ziua de 23 august 1944. Al�turi de ei, tinerii muncitori, localnici sau veniti din toat� tara, s� construiasc� barajul marii hidrocentrale de la Stejaru. Chiar �nainte de a intra �n localul frumos al scolii, �l cunoscusem, �n curte, pe dragul meu Aurel Popa, care m� �ntrebase �n ce clas� m-am �nscris. Al�turi de str�lucitii mei colegi de cancelarie, c�rora le p�strez o permanent� pretuire si vie amintire, si eu, Alexandrina Mancas, am avut sansa s� slujesc aceast� scoal� prestigioas� din Bicaz vreme de 15 ani. Si eu f�ceam parte din „dusmanii poporului“, tat�l meu fiind detinut politic �n lag�rul de la Dodeni. �n acei ani, exclus� din facultate, am functionat ca profesor de educatie fizic�, dar si de desen tehnic, al�turi de neuitatul Mihai Adamescu si de Ernest Radulian, ridic�nd sportivi de �nalt� clas�. Si la sport, ca si �n toate privintele, liceul nostru era fruntas �n regiunea Bac�u, lupt�nd de la egal la egal cu marile licee din Bac�u, Roman si Piatra.
Nu v� scriem acum doar pentru c� am fost oameni ai scolii acesteia, nici fiindc� aici, al�turi de unii dintre dumneavoastr�, am tr�it cei mai frumosi ani ai tineretii noastre si acea dramatic� epopee, plin� de m�retie si udat� de sudoare si de s�nge, construirea marii hidrocentrale. Anii tineretii si prietenii mai apropiati ca fratii nu se uit�! V� trimitem acest mesaj �ntru neuitarea celor de la �nceput, aproape toti plecati �n vesnicie, ale c�ror nume ar trebui s�pate �n piatr�, c�ci liceul a �mplinit, iat�, 60 de ani si uitarea a �nceput demult a lucra. Este prea bogat� istoria acestei institutii, v�rsta ei a devenit respectabil� si a venit timpul �nfiint�rii unui muzeu care s� le spun� mereu generatiilor ce se succed c� istoria nu �ncepe cu ei, cum nu a �nceput nici cu noi, cei din 1953, nici cu voi, cei de azi, povestea scolii bic�zene fiind mult mai lung�, dar din p�cate putin cunoscut�. �i aducem un respectuos omagiu doamnei profesor emerit Veronica Mih�ilescu, cea care, al�turi de sotul s�u, profesorul Vasile Mih�ilescu, se num�r� �ntre ctitori. Din cei de atunci, din prima zi, doar noi vietuim �nc�, din voia Celui de Sus.
De aici, din inima Frantei, toate g�ndurile ni se �ndreapt� c�tre liceul tineretii noastre, c�tre toti profesorii si spre toti elevii care au dus faima scolii lor �n toat� tara si peste fruntarii, spre bic�zenii cu care am �mp�rtit si p�inea pe cartel� si marile bucurii, irepetabile �n istoria locului, c�tre prieteni si cunoscuti. Ei au creat si sustin nu doar un munte de beton, barajul, ci o istorie de lacrimi si de lumin�! Iar domniilor voastre, cei care s�rb�toriti �mplinirea a 60 de ani ai liceului, concet�teni si oaspeti,v� trimitem urarea de a continua cu tenacitate si sperant� ceea ce am pornit noi �n anii 50 ai veacului trectut!.
Vivat, crescat, floreat, Alma Mater Bicazesis!
Alexandrina Camelia si Mihai Emilian MANCAS
Octombrie 2013, Nevers, Franta
|