TEROARE SI GROAZ� AUGUST 1944, LA POIANA TEIULUI
• �n localitatea nemtean�, b�tr�nii locului n-au uitat cele tr�ite pe viu �n lunile august si septembrie 1944 • lupte puternice s-au dat �ntre trupele germane aflate �n retragere si cele rusesti • „Spre dimineat� au ap�rut rusii. Au tras o rachet� si lupta a re�nceput. Nemtii b�teau cu brandurile �n locul unde ne aflam noi. St�team ca sobolanii cu frica-n s�n si ne rugam la Dumnezeu s� ne apere“, ne-a povestit Grigore Cerbu • Poiana Largului constituie pentru oamenii v�rstnici ai V�ii Bistritei un cr�mpei de istorie tr�it� pe viu �n timpul celei de-a doua conflagratii mondiale. Si asta pentru c� trupele germane, aflate �n retragere, si cele rusesti, �n atac, au dus lupte cr�ncene �n chiar vatra satului lor, unde din nefericire, printre victimele �nclest�rilor armate s-a num�rat si o bun� parte din populatia civil� a Poienii Largului. Din discutiile purtate zilele trecute cu profesorul Dorel Rusu, dar si cu v�rstnicii satului, aveam s� afl�m am�nunte despre unele momente ale groazei tr�ite de c�tre multi dintre poienari, pentru unii acestea �nsemn�nd atunci chiar sf�rsitul lor. „Pe parcursul celor dou� s�pt�m�ni de confruntare armat� si r�zbunare nedreapt� pe populatia civil� acuzat� nejustificat de tr�dare, au fost familii �ntregi decimate, oameni �mpuscati miseleste, s�teni aruncati de vii �n f�nt�n�, iar unii c�zuti victime terenului minat dintre linii. Ziua cea mai neagr� din perioada celor dou� s�pt�m�ni de masacru �nceput spre sf�rsitul lui august a fost duminic�, 3 septembrie 1944, c�nd iuresul atacului rusesc asupra nemtilor avea s�-i scoat� din minti pe acestia din urm�. Dup� 20 august �'44 rusii au trecut prin Moldova �ndrept�ndu-se spre aliniamentul fortificat Pascani - T�rgu Neamt. P�n� pe 22 august au distrus cazematele de la Pascani p�n� la Oglinzi, orasul T�rgu Neamt fiind cutremurat de zgomotul de bombe. A urmat trecerea peste muntii St�nisoarei si cum zona Largului este una de trecere spre Ardeal si nordul Moldovei, soarta a f�cut ca pe-aici, pe la noi, s� se dea lupte mari, cu pierderi de ambele p�rti si cu nenorociri majore pentru oamenii locului. Pentru tinerea sub control a c�ilor de retragere, nemtii au aruncat �n aer podurile din beton de pe Valea Bistritei si Valea Bistricioarei. Din cele povestite de c�tre b�tr�nii satului, �n locul numit Gura Faurului din Poiana Largului, s-au dat lupte dure, nemtii �ncerc�nd pe toate c�ile s� tin� piept puhoiului rusesc pentru a-si preg�ti si asigura retragerea. La locul amintit s-au ad�ugat punctele Bol�t�u, undeva mai jos de M�n�stirea Petru Vod�, P�r�ul Boului si V�rful P�rvu, zone �n care �nclest�rile armate au fost puternice, iar dac� acestea s-au dus la cote �nalte, de p�n� la peste 1.200 de metri, �n Poiana Largului dezl�ntuirile dintre cele dou� armate au avut loc �n c�mp deschis si, dat fiind terminarea munitiei de r�zboi, corp la corp. Pozitia punctelor de observatie instalate de c�tre armata german� �n mai multe locuri si dotate cu mitraliere si tunuri de munte mici si speciale, au f�cut ca multi civili s� fie acuzati de partizanat pentru ajutorul dat rusilor r�niti si ucisi pe nedrept. Culmea a fost faptul c�, la r�ndul lor, rusii i-au acuzat de acelasi partizanat fat� de nemti si au apelat la aceleasi metode de r�zbunare“, a afirmat profesorul Dorel Rusu, unul dintre localnicii ce avea s� ne fie c�l�uz� �ntru aflarea nefericitelor �nt�mpl�ri tr�ite de c�tre oamenii locului.
„Nici acum nu �nteleg cum am sc�pat din acel cosmar“
Cum aveau s� ne fie povestite unele �nt�mpl�ri de la sf�rsitul lui august �'44, v�zute si ast�zi prin ochiul de copil de atunci, aveam s� afl�m de la Grigore Cerbu, care are acum 83 de ani si de la fratele s�u J�nic�, de 80 de ani, fiii Anei si ai lui Iosub Cerbu, care-si aveau gospod�ria situat� �n marginea satului Poiana Largului. „Eram copil prin acele vremuri de groaz�. Eu aveam 14 ani, iar fratele J�nic�, 11. Ce s� v� spun? Nici acum nu �nteleg cum am sc�pat din acel cosmar. Numai Dumnezeu ne-a ajutat. �mi amintesc c� totul a �nceput �ntr-o s�mb�t�, pe la sf�rsitul lui august �'44. �n sat nu erau dec�t femeile, b�tr�nii si noi, copiii. B�rbatii erau pe front, asa cum era si tata. Se vorbea prin sat c� r�zboiul �si schimbase frontul, iar armata noastr� trecuse de partea rusilor. Nemtii ap�ruser� deja �n Poiana Largului, �n retragere si �ncercau s�-si �nt�reasc� pozitia pentru a-i opri pe rusii care trebuiau s� apar� dinspre T�rgu Neamt. �n s�mb�ta despre care v-am zis, Ileana lu�' Macovei, o femeie din sat, a mers la Lutu Negru dup� vacile care erau la p�scut. Acela a fost botezul. Au g�sit-o rusii si i-au cerut s� le arate podul de la Gura Largului, unde stiau ei c� stau de paz� nemtii. Au venit �mpreun�, pe ascuns, au v�zut si i-au dat drumul femeii, cu conditia s� nu spun� o vorb� despre ei dac� nu vrea s� fie �mpuscat�. Fratele meu, J�nic�, s-a dus si el la marginea p�durii dup� c�rlani si fiind prins de rusi a fost retinut o zi si-o noapte pentru a nu povesti lumii c� sovieticii stau ascunsi �n zon�. Dar nemtii, care aveau posturi de observatii de partea cealalt� a satului, pe coast�, i-au v�zut pe rusi si unde n-au pornit o ploaie de pusc�turi de credeam c� s-a n�ruit cerul peste noi. Eu eram �n cas� cu un frate mai mic, dar c�nd am v�zut care-i pericolul am fugit �ntr-o r�p� de l�ng� cas� si m-am ascuns. Mama a stat dup� butoiul cu mur�turi. A avut noroc mare, c� o fat� de-a unuia Ropotic�, vecin de-al nostru a fost �mpuscat� si a murit pe loc. C�nd r�p�itul de gloante s-a mai r�rit, ne-a strigat mama si ne-a spus s� mergem cu totii �n p�r�utul din spatele casei, dar s� lu�m si o sap� cu care aveam s� vedem c� are de g�nd s� sape un locsor, care s� ne apere de gloante. Tocmai atunci au trecut pe acolo niste militari austrieci, care fiind mai buni la suflet, ne-au spus s� plec�m de acolo, dar noi nu i-am ascultat. Noaptea a fost liniste, dar mai t�rziu, spre dimineat�, au ap�rut rusii. Au tras o rachet� si lupta a re�nceput. Nemtii b�teau cu brandurile �n locul unde ne aflam noi. Nu stiam ce s� facem. St�team ca sobolanii cu frica-n s�n si ne rugam la Dumnezeu s� ne apere. Acum realizez c� ne aflam �ntre cele dou� fronturi. Dup�-amiaz�, rusii au b�tut �n retragere, cu r�niti cu tot. Sc�pasem si de aceast� dat�. Dou� s�pt�m�ni au durat confrunt�rile. Lupta a fost pe viat� si pe moarte. Noi eram c�nd la nemti, c�nd la rusi, c�nd �ntre fronturi. Atunci a fost si povestea de groaz� c�nd nemtii au aruncat grenade peste oamenii din sat care se ascunseser� de gloante �ntr-un beci, de i-au m�cel�rit si o alta, c�nd patru ciobani au fost aruncati de vii �ntr-o f�nt�n�, g�sindu-si sf�rsitul �n chinuri groaznice. Astea aveam s� le aflu dup� ce s-au retras nemtii si au trecut rusii peste noi. C�t priveste viata �n sat, totul era condus de c�tre femei, pentru c� asa cum spusesem, b�rbatii nu erau acas�. De-abia dup� trecerea armatelor au �nceput si ei s� apar�. C�nd a venit tata de pe front, la c�teva zile dup� toate nenorocirile, �nc� mai erau cadavre prin zon�. Prima grij� a fost s�-i adune si s� le fac� cele crestinesti, indiferent de natie ori religie. Era o dezordine total� si la noi acas�. Nu mai erau animalele, vaca fiind m�ncat� de rusi, cum aveam s� afl�m, iar cei doi juncani cu care ne f�ceam treaba �n gospod�rie disp�ruser� definitiv. Nu i-am mai g�sit niciodat�. De altfel, putini oameni �si mai recuperaser� c�te ceva din animalele din gospod�rie. Dup� cele dou� s�pt�m�ni de groaz� si teroare eu eram alt b�iat. Aveam tot 14 ani, dar nu mai stiam de fric�. Tare as vrea s� scriu o carte unde s� povestesc cele tr�ite atunci. Asa, ca s� r�m�n� de mine...“, a povestit Grigore Cerbu. Referitor la povestea cu beciul �n care a avut loc m�celul, despre cele �nt�mplate atunci am aflat de la una din putinele supravietuitoare, Ana Vatamanu, pe care numai o minune a sc�pat-o de moarte. La nici 9 luni, c�t avea �n ziua masacrului, Ana Vatamanu avea s� se nasc� pentru a doua oar�. Despre ciobanii aruncati �n f�nt�n�, aveam s� afl�m c� a fost vorba despre cei doi feciori ai lui Tanas� Chiruta, o familie asezat� �n Poiana Largului. Asadar, peste povestile zguduitoare tr�ite de poienari �n urm� cu 69 de ani se pare c� s-a asternut uitarea. Sigur, �ns� nu peste memoria celor cu care am avut ocazia s� discut�m, Grigore si J�nic� Cerbu, ce tr�iesc ast�zi, unul �n Ceahl�u si altul la Bicaz. Ei, si �nc� altii care-or mai tr�i constituie istoria vie a acelor vremuri si locuri. Lunca Poienii Largului - crucea drumurilor, ce leag� Moldova cu Ardealul.
|