Despre �mplinirea sufleteasc�
Dan Puric - Criza de identitate
Nu demult, la T�rgu Neamt, �n fata unei asistente extrem de numeroase si interesate, actorul Dan Puric - la initiativa pus� �n practic� cu mult zel si simt al detaliului de c�tre un grup de tineri, �n frunte cu cel numit Nicu Copot - a g�sit r�gazul ca �ntre dou� trenuri s� tin� dintr-o suflare, �n stilul ce i-a devenit de acum caracteristic, o savuroas� prelegere despre ceea ce initial trebuia s� se refere la cheia succesului, dar care s-a dovedit ulterior a fi orientat� c�tre notiunile de �mplinire sufleteasc� si valoarea fundamental� a identit�tii. Lucru care, dup� p�rerea noastr�, nu a v�duvit cu nimic spectaculoasa dovad� de elocint� si sens crestin a cuv�nt�torului.
Cum, dup� prelunga disertatie un interviu clasic s-ar fi dovedit a fi superfluu, ne-am resemnat, multumindu-ne s� consemn�m, �n parte selectiv, c�te ceva din consideratiile invitatului de onoare care, ca �ntotdeauna de altfel, s-au dovedit a fi profunde, �n ciuda glazurii spectaculare �n care le-a �mbr�cat: „Antrenamentul de uitare la care este supus poporul rom�n, ast�zi, face ca g�ndirea si inima s� se roteasc� pe loc si, din aceast� rotire �n gol, paradoxal, odat� cu trecutul dispare si viitorul“.
Obsesia succesului si lumea pragmatic�
Un filosof martir spunea c� �n jurul valorii trebuie s� facem corp... Foarte frumos, adic� s� amplific�m, s� nu l�s�m s� se piard�. Si evident, ca mine s�nt foarte multi �n tara aceasta, dar nimeni nu face corp. �i las� asa s� se pr�p�deasc� prin str�in�tate, s� nu aib� definitie, s� nu aib� contur. Am ales ca tem� de meditatie �mplinirea sufleteasc�. Asta e cu totul si cu totul deosebit� de suces. Tr�im �ntr-o lume care este obsedat� de suces. Ca s� nu mai spun de succesuri. Si lumea este competitiv�, ea este �n curs� tot timpul. Societatea contemporan� nu are nevoie de �mplinire sufleteasc�. Are nevoie de performant�. Asa c� �mplinirea sufleteasc� devine un lucru vetust, anacronic, prin urmare care nu este practic. De ce am venit eu s� v� vorbesc dumneavoastr� despre un lucru care nu este practic? Pentru c� eu v� vorbesc de �mplinire sufleteasc� si seara, la televizor, vedeti c� nu despre asta e vorba. Iar m�ine �ti spui: „Ce m� fac eu cu �mplinirea sufleteasc� de care mi-a vorbit b�iatul �la?“ Exist� lucruri pe p�m�ntul �sta care nu au valoare imediat� ci �n timp. C�teodat� pentru tot restul vietii. Aici nu este cazul s� faci teorii, s� definesti, ci s� v� dau niste imagini la care puteti medita. Am mai dat exemplul acesta: Olimpiada din 1948. A treia, dup� r�zboi. Se spune c� lumea era mai sensibil�, era mai marcat� de trauma acestui flagel international cumplit. Filmul pe care l-am v�zut - l-a dat Cristian Topescu, din arhiv� - si-l comentam. Eu l-as da la �nceputul fiec�rei Olimpiade. Pentru c� ast�zi, la Olimpiad� nimeni nu vorbeste de des�v�rsirea de sine ci cum s�-l dep�seasc� pe �la. Ce credeti c� s-a �nt�mplat atunci? Era cursa de o sut� metri garduri. O curs� foarte str�ns�, dar la un moment dat s-au desprins doi insi, �ntr-o lupt� teribil� �n fata ultimilor metri. Numai c� cel de al doilea s-a �mpiedicat, iar cel din fat� a renuntat la medalia de aur, s-a oprit si s-a dus si l-a ridicat. Nu a mai avut suces. E clar. Ce medalie puteai s�-i dai? Ce este interesant e faptul c� atunci c�nd iesi din cursa vietii te apleci asupra a ceea ce se numeste aproapele t�u. Tolstoi, �n „Ana Karenina“ are un personaj care spunea exceptional: „Specia m-a �nv�tat s� calc pe cadavre. S� fiu o bestie cu cealalt� lume“.
„Dac� ti-ai pierdut sufletul nu mai ai nimic“
�nv�t�tura aceasta cu care m-am n�scut �mi spune s� am grij� de cel de aproape. Dac� vedeti, omul de ast�zi este dus spre biologizare. Ce vezi disear� la televizor, ce vezi prin c�rtile literaturii contemporane si �n cinematografie, omul trebuie cobor�t la specie. M� mir c� poporul acesta at�t de am�r�t are ceea ce se numeste mil� �n s�n. Rom�nul, c�t e de nec�jit, are mila �n s�n. Mila este cel mai mare dar pe care l-a dat Dumnezeu acestui om. Grecilor le era fric� de zei. Erau foarte r�i si r�zbun�tori. Nu si-a �nchipuit niciodat� umanitatea aceasta c� Dumnezeu ar fi bl�nd. Si �ntr-o zi s-au pomenit cu un „Om“ care m�ng�ia ceea ce nimeni nu a m�ng�iat niciodat�: un orfan, un om bolnav, un lepros, un orb... Si atunci, pentru prima oar� s-a pus valoare pe suflet. Pentru prima oar� �n istoria omenirii sufletul a avut consideratie. Cel care a pus valoare pe suflet a fost Iisus Hristos. Si ce important este sufletul din moment ce Sf�ntul Apostol Pavel zicea: „Tot poti s� ai, dar dac� ti-ai pierdut sufletul nu mai ai nimic“. Si atunci, dac� v� uitati, asupra poporului rom�n este un atac asupra structuri lui sufletesti. At�t �n economie, unde nu mai avem nimic, at�t �n politic�, unde nici nu mai are rost s� discut�m... Structura sufleteasc� a acestui popor... Nu blazarea ci mila. Hristos nu era bleg; era milos si drept. Si atunci vedeti c� �mplinirea aceasta sufleteasc� este primul pas pe care trebuie s�-l fac� omul ca om dumnezeit. Iat�, tot la Olimpiada din �'48 a mai fost un moment teribil de impresionant, aproape ca o tragedie greac�, c�nd un supravietuitor al lag�rului de la Auschwitz, fost maratonist, era c�t pe ce s� c�stige. Numai c� atunci c�nd a intrat pe stadion a c�zut la numai o sut� de metri de linia de sosire. A fost dus �n brate de c�tre publicul care a n�v�lit �n aren� p�n� la linia de sosire. Asa trebuia s� se poarte Uniunea European� cu poporul rom�n dup� cincizeci de ani de comunism. Toti oamenii aceia care au fost coparticipativi la asa ceva s-au �mplinit sufleteste.
Grija si �ngrijorarea
Deseori vorbesc despre dragostea crestin�. Stiti c� �n traducere eros nu are leg�tur� cu sexul. Acesta din urm� �nseamn� de fapt separatie. Acolo este numai desc�rcare hormonal�. Eros �nseamn� �mplinire sufleteasc�. Este un lucru extraordinar: dorinta de nemurire, faptul c� te �mplinesti �ntr-un copil, �n acea tain� extraordinar�. Un copil este o �mplinire sufleteasc�, nu este un act de reproducere. Este un act de procreatie. Reproducerea este �n spatiul politic; unde se �mpart, dar s�nt aceiasi. Ca la primate: �n dou� cu cutitul si s�nt aceiasi. Dar aici este procreatie, este taina lui Dumnezeu. Si atunci, este foarte interesant c� nou� nu ni se d� voie s� ne �mplinim sufleteste. Societatea pe care o tr�im este de tip atomizat. Credeti c� �n zadar se arunc� cu petarde �n fiecare emisiune de televiziune, s� te agite si s� te supun� grijilor? Un om care are griji tot timpul nu se poate �mplini sufleteste. Pentru c� el devine �ngrijorat. Biserica spune c� poti s� ai griji, dar s� nu fii �ngrijorat. Mi-a zis un sofer de taxi: „V-am v�zut dom�'le ultima oar�, v-am v�zut! Ziceti tare, dom�'le! Tare, tare, dar s�nteti putini �stia care...“ Si mi-a zis s�-i explic cum e chestia aia cu grija si cu �ngrijoratul. �i zic: „Uite, dom�'le! Dumneata te uiti �n oglinda retrovizoare, te uiti �n dreapta, te uiti �n st�nga, uite securistul �sta vrea s� dea peste tine, vezi �n partea ailalt� pe aia cum conduce, cam asa... Ai griji; pentru c� trebuie s� te salvezi si pe tine si pe mine. Dar dac� eu �ti pun o p�tur� pe parbriz atunci esti �ngrijorat“. „Aha!“ Deci, iat� despre ce e vorba: c�nd ai grij� �l rogi pe Dumnezeu si el te ajut� �n grij� s� o r�zbati. C�nd esti �ngrijorat �l scoti pe Dumnezeu si devii comisar european. Sau activist de partid. Vrei s� le rezolvi tu pe toate... �la cu talpa g�urit�, Gefrey Franks. I-ati v�zut vreodat� ceva din aerul cu care venea el, asa? Era �ntr-un neant. Nu adulmeca poporul �n care a venit; nici nu-l interesa. Pe el �l interesau finantele.
Omul rom�nesc
Dar altceva voiam s� spun: c�nd intri pe aceste locuri si nu vezi c� cerul s-a schimbat, �nseamn� c� esti un dobitoc. S-a schimbat ceva. Asa este tara asta. Orice colt al ei are o tain�. �mplinirea sufleteasc� const� foarte mult si �n aceast� recunoastere. Fr. Nietzsche, care a fost un nihilist, dar prost nu a fost, a spus c� valoarea unui popor nu const� numai �n oamenii mari pe care i-a dat ci �n faptul dac� s�nt recunoscuti si stimati de c�tre ceilalti. Si atunci te �mplinesti prin valoare. Acum c�teva zile am avut o conferint� despre suferinta din �nchisorile comuniste si am vorbit de Mircea Vulc�nescu. Stiti ce g�nd avea el? S� fac� omul rom�nesc. Adic� s� nu fim centrifugali ci s� ne adun�m toti �ntr-o esent�. Si stiti cum spunea esenta? Omul rom�nesc este format asa: din Creang� si Eminescu. Este extraordinar. Creang� �ti asigur� talpa aia rom�neasc� si de un umor nemaipomenit, cu o inteligent� viril� extraordinar�, cu un univers l�untric nemaipomenit; iar Eminescu asigur� transcendenta neamului, constinta. El a �nceput ca sufleor al Teatrului National si a terminat ca sufleor al constiintei nationale. Si atunci vedeti cum a g�ndit omul acesta care a murit la Aiud �ntr-o groap� comun�? El nu a vrut s� fie european, el a zis c� trebuie s� particip�m la valorile europene, dar cu omul rom�nesc. Cosmopolitismul si nationalismul s�nt precum calea ferat�: nu se �nt�lnesc niciodat�. N-ai cum s� te �nt�lnesti dac� tu n-ai identitate. Omul ca s� se �mplineasc� sufleteste trebuie s� aib� identitate. Ati v�zut c� s�nt tone de insulte pe poporul rom�n. Pentru c�, totusi, �n ultim� instant� s�ntem un popor suferind, un popor care a fost martirizat, care a fost infirmizat dup� cincizeci de ani de pusc�rie si �nc� dou�zeci de ani de criminalitate politic�. Normal c� nu mai avem resurse. Pe un om care a fost accidentat de masin� si �ncearc� s� mearg�, tu �l lauzi. Noi nu putem participa la o sut� de metri garduri dup� ceea ce s-a �nt�mplat. Exist� la Mircea Vulc�nescu aceast� remarc� extraordinar� vis a vis de poporul rom�n: „Dac� printr-o calamitate nefericit�, natural�, poporul rom�n ar dispare, ar veni o alt� populatie aici si s-ar transforma tot �n popor rom�n.“ �nseamn� c� spatiul acesta are o anumit� dimensiune a lui, un anumit destin. �mplinirea de care v� spuneam este aceast� realizare a identit�tii. Este un atac asupra identit�tii de a fi rom�n. Cam de dou�zeci de ani �ncoace s-a inoculat �ncet si pervers, si directionat rusinea de a fi rom�n. Eu n-am zis niciodat� s� deschidem pieptul si s� zicem c� s�ntem rom�ni. Nu, pentru c� rom�nul are �ntotdeauna enorm de mult bun simt, o tandrete, o candoare si o m�sur�. Dar s-a inoculat rusinea de a fi rom�n. Nu trebuie s� ne fie rusine. Din contr�, trebuie s� multumim lui Dumnezeu pentru aceast� conditie, pentru c� poporul acesta a fost un popor martirizat. Asa �ti dai seama c� tu ai o alt� menire. C� esti un popor crucificat. Prin urmare ai o demnitate de tip hristic. Si aceasta nu se poate recunoaste dec�t de c�tre un om cu o constint� hristic�; ceilalti nici nu se uit�.
N-avem osti!
Dar eu m� �ntorc la �mplinirea sufleteasc�. Stiti c� exist� o remarc� nemaipomenit� a lui Alexandru Dragomir. Un mare filosof rom�n, care pe vremea lui Ceausescu era pontator pe santier. A fost studentul lui Heidegger. Si el scrie asa: „Cel mai frumos dialog unde se contureaz� identitatea acestui neam este Scrisoarea III. Fiara istoric�, Baiazid - cum s�nt si acum, tot niste fiare istorice �n jurul nostru, niste rechini f�r� scrupule - si «un b�tr�n at�t de simplu, dup� vorb� dup� port»“. N-a zis cu trei coroane... Doar, at�t de simplu. Asceza voievodal�. T�ranii �l recunosteau: el era voievodul. �n fata unui colos �narmat, un b�tr�n at�t de simplu. Este un miracol. Si zice Alexandru Dragomir c� dialogul este paradoxal. Pentru prima dat�, acestei bestii istorice nu i se r�spunde cum s-ar fi asteptat ci i se r�spunde cum ne r�spundem �n intimitatea noastr� sufleteasc� si cum fiecare dintre dumneavostr� si cu mine r�spundem prin t�cere. Pentru c� avem alt r�spuns. Cam �n stilul �n care r�spunde - nemaipomenit - Mircea cel B�tr�n: „N-avem osti“. Asta e! N-avem osti. „Dar iubirea de mosie e un zid, care nu se �nsp�im�nt� de-a ta faim�, Baiazid!“ Dintr-o dat� a intrat �n ecuatie o imponderabil�. Un acel ceva pe care nu-l poti simti cu m�na. Aristotel zice c� realitatea e format� din substant�: uite o mas�! Pot s� pun m�na. Uite o can�! Pot s� pun m�na. Dar pe timp nu pot s� pun m�na. Cum nu pot s� pun m�na pe istorie, pe demnitate, pe dragoste... Si Mircea cel B�tr�n �i scoate �n fat� o imponderabil�. Cu care si noi ne ap�r�m acum. Imponderabila aceasta este sufletul crestin rom�nesc. El n-are osti. El nu e �narmat; este �ntr-armat. Asa zic sfintii p�rinti: „�ntr-armeaz�-m�, Doamne!“ Cu n�dejde, cu credint�, cu dragoste. R�zboiul acesta a �nceput de mult. S�ntem �n plin r�zboi. Noi n-avem osti. Si atunci trebuie s� punem �n miscare aceste capacit�ti sufletesti. �n Occident putem vedea o lume foarte civilizat�, foarte informat�; cu osti. Foarte multi osteni. Noi putem contracara doar prin zestrea genetic�; zestrea crestin� care trebuie pus� �n miscare.
|